2024-04-26



















Arhiva :
România și Balcanii după 1945
(2010-10-04)
Ultima actualizare: 2010-10-11 14:17 EET
Chivu Stoica, prim ministru al Romaniei (1955-1961) Sfîrșitul celui de-a doilea război mondial nu a adus și reluarea politicilor de cooperare regională. Deși lumea aștepta reintrarea în normalitate, aceasta nu s-a produs decît după moartea lui Stalin din 1953. Cît timp a trăit sîngerosul tiran sovietic, tensiunile dintre SUA și URSS, dintre capitalism și comunism au împiedicat apropierea dintre națiunile aflate de cele două părți ale Cortinei de Fier și vindecarea rănilor.


Delimitarea dintre Orient și Occident trecea și prin Europa de Sud-Est: România, Bulgaria, Albania erau în sfera sovietică de influență, iar Iugoslavia, deși formal nu aparținea lagărului comunist, adoptase același model, iar Grecia și Turcia erau în tabăra occidentală. În perioada interbelică existase un proiect de cooperare regională antirevizionist încheiat în 1934 între România, Iugoslavia, Grecia și Turcia denumit Antanta Balcanică. Declanșarea războiului a dus la moartea acestuia iar reluarea sa după 1945 nu a mai fost posibilă. Abia după 1955, după rezolvarea statutului Austriei, cele două blocuri economico-militare au făcut pași timizi unul spre celălalt. Paradoxal, abia după reprimarea revoluției anticomuniste din Ungaria din 1956 și după consolidarea dominației sovietice s-au putut manifesta tendințe de independență în politicile externe.


România a fost activă în politica balcanică începînd cu 1957. Despre inițiativele politicii balcanice românești își amintea în 1995 diplomatul Valentin Lipatti, intervievat de Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română:

„În perioada postbelică, România a fost interesată să reia, pe baza opțiunilor pe care le precizase cu atâta strălucire Titulescu în perioada Antantei Balcanice dintre cele două războaie să reia cooperarea multilaterală în Balcani, ne-neglijând în același timp și relațiile bilaterale. Noi am conceput totdeauna prezența noastră în Balcani pe două planuri: planul relațiilor bilaterale și planul cooperării multilaterale. După război, prima inițiativă românească mai importantă a fost lansată de primul ministru din vremea aceea, Chivu Stoica, din 1957, privind denuclearizarea Balcanilor. Era o inițiativă îndrăzneață, importantă, dar care, sigur, s-a izbit de mari reticențe. Dacă într-o largă măsură Bulgaria, Iugoslavia erau favorabile unui proces de denuclearizare, de transformare a Balcanilor într-o zona lipsită de arme nucleare, Grecia și Turcia, care aparțineau alianței NATO, s-au opus și inițiativa, oricât de frumoasă ar fi fost, nu a cunoscut un mare succes. După un an, după doi ani de zile, ea a fost, practic, nu înmormântată dar, menținută, ca să zic așa, într-o stare de letargie. Însă ideea denuclearizării a proliferat în lume și, apoi, zonele denuclearizate s-au extins în alte puncte ale globului. Deci, aceasta a fost o primă inițiativă românească.”


Obstacolul apartenenței țărilor balcanice la două blocuri politico-militare antagoniste a fost depășit prin propuneri de cooperare neguvernamentală. Valentin Lipatti:

„În Balcani s-a desfășurat o colaborare foarte însemnată, foarte importantă în domeniul cultural, în sensul larg al cuvîntului: știință, cultură, educație. Dar la nivel neguvernamental. Ani de zile cooperarea multilaterală în Balcani s-a executat pe acest plan neguvernamental care era mai ușor de realizat, care punea mai puține reticențe și avea mai puține obstacole în față. Așa, de pildă, Uniunea Medicală Balcanică, care data din perioada antebelică, Uniunea Balcanică a Matematicienilor, apoi recent creată în ’63, Asociația Internațională de Studii Sud-Est Europene, și multe alte organizații și asociații profesionale. Au menținut climatul acesta de încredere și de cooperare în mediile științifice, în mediile profesionale balcanice. România a fost, poate, liderul acestor manifestări la nivel neguvernamental! Vedeți că Uniunea Medicală Balcanică își avea sediul la București, Uniunea Matematicienilor din Balcani, tot la București, iar Asociația de Studii Sud-Est Europene cu sediul tot la București.”


Transferarea colaborărilor în sfera guvernamentală, propusă de România, a fost mai dificilă din cauza resentimentelor istorice ale națiunilor balcanice dar și influențelor alianțelor militare. Cu detalii, Valentin Lipatti:

„Atuul nostru considerabil de atunci, ca și azi, este că noi nu avem litigii cu niciuna din țările balcanice. Nici pe probleme de minorități naționale, deși aromânii nu prea sunt încurajați în dezvoltarea lor spirituală. Dar asta este o treabă care nu intra în preocupări la vremea la care ne referim. Practic, noi n-am avut și am căutat să nu avem litigii. Neavând litigii, restabilirea relațiilor și dezvoltarea lor a fost un lucru destul de facil. Relațiile bilaterale au fost baza care a promovat cooperarea multilaterală. Însă erau și multe țări balcanice care vedeau o adversitate între bi- și multilateral. De pildă, bulgarii spuneau: nu, noi vrem dezvoltarea relațiilor bilaterale, cât mai multe! Cu românii, cu turcii, cu sârbii, cu grecii. Dar multilaterale, nu. Orice multilateralism duce la structuri si structurile acestea erau interzise prin ordinul Moscovei. Era o politică de obediență față de interesele unei supraputeri în Balcani. După cum refuzul Turciei în problema dechimizării, în problema denuclearizării era, în fond, reflexul politicii americane și Alianței Nord-Atlantice. Să nu uităm că prin Balcani trecea frontiera care separa CAER-ul de Piața Comună și NATO de Tratatul de la Varșovia. Deci, aici era greutatea.”


În cele din urmă, politicul a fost mai presus de dorințele de apropiere reală și cooperarea regională a trebuit să aștepte căderea zidului dintre Est și Vest. Regăsirea de după 1989 a fost însă în bună măsură și rodul eforturilor din anii cînd cooperarea era în impas.
(Steliu Lambru)
 
Bookmark and Share
WMA
64kbps : 1 2 3
128kbps : 1 2 3
MP3
64kbps : 1 2 3
128kbps : 1 2 3
AAC+
48kbps : 1 2 3
64kbps : 1 2 3
Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+
Ascultați
Orele la care puteți asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
00.00 - 01.00 (L) 01.10 - 02.00 (D, L)
02.00 - 04.00 (L-D) 04.00 - 05.00 (L-V)
04.00 - 06.00 (S) 10.00 - 11.00 (S)
10.15 - 11.00 (L-V) 11.00 - 13.00 (L-S)
15.00 - 16.00 (L-D) 16.00 - 17.00 (S, D)
17.00 - 18.00 (L-D) 18.10 - 19.00 (S, D)
19.00 - 20.00 (L-D) 20.00 - 22.00 (L-D)
22.10 - 23.00 (S, D) 23.00 - 24.00 (L-V)


Mascota istorică a RRI