Radio Romania International

Arhiva :

Mozart Rocks
(2009-06-28)
Ultima actualizare: 2009-07-02 14:18 EET Print
Joi seara, în faţa unei săli pline până la ultimul scaun, Orchestra Naţională Radio, sub bagheta lui Tiberiu Soare, a acompaniat zece dintre cei mai buni chitarişti români ai momentului, într-un concert de muzică clasică adaptată pentru urechile celor îndrăgostiţi de Rock. Cei 130 de muzicieni au reuşit să creeze o atmosferă extraordinară, ridicând publicul de pe scaune. “De o vreme încoace, asistăm la un fel de armistiţiu artistic, un fel de procedură de inventariere şi revizuire a valorilor, tot aşa cum, din când în când, oamenii scot la iveală vechi bijuterii, le şterg şi le dau luciu pentru ca mai apoi să le preţuiască, purtându-le în zilele de sărbătoare, într-un context modern.” scrie Constatin Teodorescu, iniţiatorul acestor concerte, într-unul din caietele program ale ediţiilor trecute. Într-un interviu acordat RRI în exclusivitate, Constantin Teodorescu a povestit istoricul concertelor “Mozart Rocks.” “E o altă variantă în care ne adresăm tânărului public, mergem către el, încercând să-i prezentăm muzica clasică interpretată cu alte instrumente mai apropiate stilului lor, vârstei lor, plăcerii lor. Am avut plăcerea să constat că acest instrument care pentru cei mai conservatori reprezenta un fel de bau-bau, vă amintiţi celebrul “nu daţi ghitările tare” , iată că poate suna foarte delicat, păstrându-şi expresivitatea şi dinamismul şi forţa pe piese clasice de Bach, Beethoven, Schumann, Bizet, Ceaikovski şi, bineînţeles, Mozart.” Experimentul a început în 2006 la Brăila, timid, pentru că reacţia publicului era greu de prevăzut, mi-a spus Constantin Teodorescu: “Unii puteau să-l privească şi ca pe o blasfemie, de ce atacăm templul muzicii clasice cu aceste instrumente moderne şi poate uneori agresive. La sfârşit, cei tineri au venit să ia autografe de la chitarişti. Mulţumirea noastră a fost că am văzut o sală plină la Brăila, aşa cum a fost şi la Sala Radio din Bucureşti, anul trecut, în octombrie, cu tineri care stăteau pe jos, printre scaune, pe trepte, aşa cum am văzut şi la Timişoara pe 1 decembrie... O sală plină de tineri dornici să asculte altfel Mozart.” Concertul de la Brăila, din 2006, a avut două părţi: prima parte, muzică clasică, numai bună de ascultat cu capul lăsat uşor într-o parte şi o mină serioasă sau senină, în funcţie de starea pe care muzica le-o imprimă spectatorilor eleganţi. A doua, spre surpriza doamnelor cu coliere de perle şi cercei de diamat, pigmentată cu trei piese clasice adaptate pentru chitara electrică. Simfonia 40 adaptată şi interpretată de George Pătrănoiu, un om de spectacol desăvârşit, a ridicat atunci sala în picioare, povesteşte Constantin Teodorescu: “Dacă la partea clasică publicul a aplaudat cum se cuvine, la partea a doua s-a fluierat, au bătut din picioare, au chiuit. Şi publicul a trebuit să se aprindă puţin, n-a fost de la început lămurit ce o să se întâmple. Înainte de Simfonia 40, George Pătrănoiu a cântat câteva acorduri din Smoke on the Water… Doamnele elegante care veniseră la concertul de muzică clasică, în tinereţea lor, când aveau 16-17 ani, tot Pink Floyd şi Deep Purple ascultau… Ăsta a fost cârligul cu care am reuşit să îi atragem, să facem o punte între generaţii şi între stilurile muzicale. Ăsta a fost începutul. Pe măsură ce aceste concerte au evoluat, am ridicat puţin ştacheta şi am început să cântăm nu numai piese simfonice dar şi piese de muzică rock: Jimmy Hendrix, Jeff Beck, Malmsteen, Gary Moore… La finalul concertului de la Sala Radio, ne-am mobilizat foarte rapid, am făcut o orchestraţie şi am cântat “Comfortably Numb” în memoria lui Richard Wright, clăparul formaţiei Pink Floyd, care murise de două săptămâni. A fost probabil cel mai emoţionant moment al serii. “ Remus Carteleanu este unul dintre cei ce au cântat la prima ediţie Mozart Rocks, de la Brăila, în urmă cu trei ani. El a început cu Eine Kleine Nachtmusik trimisă ca demo pentru primul concert. De atunci, lucrurile au evoluat, mi-a spus chitaristul: “Deja s-a îmbunătăţit şi partea de spectacol, nu e o cântare simplă, e un concert în toată regula. Îmbinarea acestor două stiluri nu e foarte la îndemână, e destul de greu. În afară, foarte puţini au încercat acest melanj. Doar Yngvie Malmsteen şi Filarmonica din Tokio au înregistrat un cd de referinţă şi apoi Steve Vai. Nu e uşor. Dar e minunat.” Călin Grigoriu a studiat chitara clasică la Conservator. El spune că a început să iubească muzica clasică datorită chitării electrice: “Mi-a fost tot timpul frică de muzica clasică atunci când eram copil, era ceva greu, complex şi, în general, primul sentiment e teama: e o lume pe care nu o cunoşti, dacă nu ai pe cineva care să te introducă frumos în această lume a muzicii clasice, eşti pierdut. Pentru mine, Yngwie Malmsteen a fost un ghid. El a adaptat sonorităţile muzicii clasice pe chitară electrică, în spiritul lui Paganini. Ascultând albumele lui, am prins gust pentru muzica clasică.” Constantin Teodorescu spune că a reuşit să-şi cunoască chitariştii şi să îşi dea seama ce partitură li se potriveşte: “Nu se cântă unu la unu, nu se ia partitura de vioară să se extragă de acolo melodia să o cânte Călin sau Remus, aşa cum e scrisă. Ea este adaptată. Pe vremea respectivă nimeni nu stătea să facă o tensionare de coardă, nu exista vibrato, nu exista atac pe coardă, să ţiuie, noi am încercat să aducem stilul de cântat la chitară, pe care îl cunoaştem de la Deep Purple, de la ACDC în muzica clasică. La vremea respectivă, chitara nu exista. Ce s-ar întâmpla dacă Mozart ar rescrie simfonia 25 şi pentru acest instrument?”/ Joi seara, Călin Grigoriu a lăsat audienţa fără respiraţie interpretând Queen of The Night a lui Mozart. La Carmina Burana, sala a aplaudat în picioare. Pentru bis au păstrat marşul lui Radetzky, de Strauss, care, încă o dată, a ridicat spectatorii de pe scaune. Dirijorul, vulcanic şi genial, s-a întors în sfârşit cu faţa spre public, să dirijeze aplauzele. Dacă ar fi să tragem o concluzie a evenimentului Mozart Rocks de la Bucureşti, ar trebui să spunem cam aşa: Orchestra Naţională Radio a pus în lumină zece chitarişti pe care de obicei nu-i vedem, pentru că ei sunt cei din spatele vedetelor. Dar chitariştii au reuşit la rândul lor să întoarcă reflectoarele spre muzicienii desăvârşiţi din orchestră, pe care am fi simţit nevoia să-i vedem mai de-aproape. A fost o încântare să-i urmărim pe muzicienii din Orchestra Naţională Radio ce păreau să se distreze de minune, sub bagheta lui Tiberiu Soare, un dirijor în stare să cucerească deopotrivă şi rockeri şi iubitori ai muzicii clasice. De neratat, dacă vă aflaţi la Bucureşti. (Andreea Demirgian)

		WMA
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		MP3
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		AAC+
	48kbps :	1 2 3
	64kbps :	1 2 3
Ascultaţi programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+

Ascultă din nou
emisiunile RRI


Ascultaţi
Orele la care puteţi asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
00.00 - 01.00 (L)	01.10 - 02.00 (D, L)
02.00 - 04.00 (L-D)	04.00 - 05.00 (L-V)
04.00 - 06.00 (S)	10.00 - 11.00 (S)
10.15 - 11.00 (L-V)	11.00 - 13.00 (L-S)
15.00 - 16.00 (L-D)	16.00 - 17.00 (S, D)
17.00 - 18.00 (L-D)	18.10 - 19.00 (S, D)
19.00 - 20.00 (L-D)	20.00 - 22.00 (L-D)
22.10 - 23.00 (S, D)	23.00 - 24.00 (L-V)

Weather Forecast

Mascota istorică a RRI

© 1999 - 2011 Copyright Radio Romania International