Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
 |
Arhiva :
|
 |
O relicvă a Bucureștiului de altădată – Baia Publică Grivița |
(2008-02-29) |
Ultima actualizare: 2008-02-29 12:53 EET |
Băile publice au istorie veche. În Roma, în Grecia dar mai ales în Orient scopul lor era asemănător cu cel al cafenelelor de astăzi: socializare, schimb de idei, discuții și, desigur, spălat. În București, Baia Grivița s-a înființat acum mai mult de un secol, în 1897. Clădirea în care funcționează și astăzi se află lângă biserica Sfinții Voievozi, pe strada cu același nume, la intersecția cu Calea Griviței. Vecinii au avut de la bun început obiecții, cel mai activ în proteste fiind inginerul Anghel Saligny, care a trimis o petiție la primărie.
Primul motiv pentru care Saligny cerea mutarea sau acoperirea ei era de natură pudică, și anume că balcoanele și ferestrele care dădeau spre bazinul băii puteau fi expuse unor "scene indecente". Al doilea motiv invocat era mult mai practic: apa din piscina, care trebuia schimbată des, ar fi putut alimenta peste 100 de locuințe în loc să fie “risipită” astfel. Foarte afectată de cutremurul din 1977, clădirea a fost închisă în anul 2000 și renovată. Doi ani mai târziu, ultima baie publică din București a fost redeschisă, cu surle și trâmbițe. De atunci, Baia Grivița deservește aproximativ 200 de clienți zilnic, aflăm de pe site-ul primarului general al Capitalei.
Mușterii sunt mai ales bărbați, care preferă să intre "la comun" (pentru mai puțin de doi euro biletul), gasind bun prilej de taclale și eventual un masaj din partea vreunui alt client cu degete de gheișă. Marțea și joia, femeile se bucură de exclusivitate. Pentru pudibonzi, există și cabinele individuale, în care intri și incui după tine cu cheia, apoi cada și sauna îți stau la dispoziție (pentru doar 2 euro biletul).
Când intri, te întâmpină un miros destul de greu de dezinfectant, amestecat cu aburi. Băile sunt neașteptat de curate. Cel puțin de la distanță. Căzile albe, faianța la fel. Scândurile saunelor sunt puțin cam umflate și înnegrite de umezeală.
Cine vine la baia comunală ca să se spele? Cei ce nu au baie acasă. Cei ce au baie acasă, dar preferă să dea cinci lei ca să se spele. Oameni care nu au casă. Oameni care au și baie, au și venituri, au și casă, dar vin pentru saună, că-i "sănătate curată, nu ca alea electrice, care nu-s bune de nimic”.
Oameni care au de toate și care vin aici ca să socializeze. Pentru treizeci de mii de lei vechi, stai cât vrei, faci saună, foarte bună sauna pentru piele, pentru toxine, pentru tot, doamna de la masaj e foarte bună, recomandă peeling cu mălai. E foarte bun mălaiul, are acțiune revigorantă, pune sângele-n mișcare, îți curăță celulele moarte de pe piele…
Baia Grivița are două tipuri de saună: una uscată, de tip finlandez, și una cu abur, turcească. Mulți dintre clienți vin aici special pentru sauna despre care se spune că a fost donată băii publice de către Regina Maria.
Doamnele se cunosc între ele, își știu poveștile, își descriu complice senzațiile, nu există să nu se-ntâlnească într-o săptămână. Clientela extrem de pestrită reconfirmă aspectul social al băii, nevoia de socializare a omului. Aburul și umezeala dublează plăcut discuția, taclaua din timpul masajului. Frecatul cu mălai pe spate în timp ce divaghezi pe marginea prețurilor la întreținere. Săpun și bârfă. Vin și medici aici, vin și avocați, vin și procurori.
Vin și fosti sportivi. Rică Răducanu e nelipsit. Mereu vine. Vine nu pentru că n-are baie acasă, ci de dragul socializării. Și, în plus, e modul lui de a milita pentru baia comunală ca mod de viață. Așa cum oamenii se întâlnesc în cluburi, la film sau la teatru, se întâlnesc și la baia publică. (Andreea Demirgian)
|
|
|
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
|
MP3 |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
|
AAC+ |
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
 Mascota istorică a
RRI
|