|
Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
 |
Arhiva :
|
|
| Păstrăvăria de la Baia de Aramă |
| (2008-02-08) |
| Ultima actualizare: 2008-02-08 14:21 EET |
De zece ani, Păstravăria de la Baia de Aramă este în grija soților Mirela și Nicolae Turturea. Anul nou începe în păstrăvărie în luna decembrie. Când toată lumea se pregătește de sărbători, familia Turturea se pregătește de una dintre cele mai importante operațiuni într-o păstrăvărie: mulsul păstrăvilor. Peste patru milioane de păstrăvi din speciile fântânel, curcubeu și indigen au venit pe lume la păstrăvăria din Baia de Aramă, ajutați de sotii Turturea. Fiecare specie are luna ei de reproducere. Și procesul de înmulțire a peștilor pentru consum, deși pare ceva ce se realizează industrial, cu ajutorul unor mașinării complicate, la Baia de Aramă are încă mici elemente ce pentru necunoscători par adevărate ritualuri magice… Pentru Nicolae Turturea, e însă doar rutină:
“Fiecare pește se ia în mână, se scoate pe mal și, apăsându-l ușor pe abdomen, se scot icrele. Apoi se iau masculii și prin aceeași procedură se colectează lapții în vase speciale. Cu o pană de gâscă se amestecă lapții cu icrele iar după “mulgerea” a 15-20 de exemplare se merge în casa de incubație unde icrele sunt lăsate la egalizarea temperaturii. În momentul în care le punem în apă trebuie egalizată temperatura ca să nu facă șoc termic icrele.”
Mirela și Nicolae Turturea mulg cam cinci-șase sute de păstrăvi pentru fiecare specie. Sunt de-ajuns, pentru că un exemplar de păstrăv curcubeu cu greutatea de un kilogram produce între 2300 și 4000 de icre. Dar nu toate icrele sunt viabile, mi-a spus Nicolae Turturea:
“Zilnic, cu pipete speciale, alegem icrele moarte. Trebuie scoase zilnic pentru că altfel se pot îmbolnăvi și celelalte și mor toate. Se schimbă la culoare, devin albe și îți dai seama că nu mai sunt bune. Dar trebuie scoase ușor, așa încât să nu le miști pe celelalte. Dacă bagi pipeta și le miști pe toate celelalte, le-ai omorât și nu am făcut nimic. În perioada de incubație e muncă de ceasornicar sau, cum spunem noi, muncă de chinez.”
Icrele stau la incubație între 30 și 60 de zile. Apoi apar peștișorii care sunt mutați în niște vase cu o dimensiune de 60 de centimetri pe 2 metri, compartimentate special pentru a facilita circuitul apei. Aici stau până când învață să mănânce. Hrănirea puietului de păstrăv este mai complicată decât cea a unui copil mic:
“Din oră în oră, de zece ori pe zi, le punem câte puțină hrană cu granulație fină, ca să învețe să mănânce. Soția mea e încântată ca și mine. E o mare bucurie, din mâinile tale iese o ființă, ca un copil. Pleci cu el de la fecundare și până la creșterea lui, când ajunge la perioada de valorificare și reproducere… Suntem o echipă și lucrările trebuie împărțite. Eu trebuie să plec la muls, ea trebuie să se ducă să-i hrănească. La ora actuală, suntem trei oameni care lucrăm în păstrăvărie și per total în păstrăvărie sunt acum 250.000 de pești.”
În luna mai, începe inventarierea întregului efectiv piscicol: trebuie numărați, cântăriți și sortați toți peștii. Și asta se face tot manual și nu mai este vorba doar de câteva sute de păstrăvi:
“Avem niște sortatoare făcute din niște șipci de lemn cu o distanță anumită între ele, în funcție de mărimea peștelui. Se numără fiecare bucată de pește și se introduc în bazine care în prealabil au fost dezinfectate, văruite, aranjate și înainte de a fi deversați în bazin li se face un tratament cu băi de sare pentru că li se irită puțin pielea.”
Și-acum, câteva vorbe despre fiecare dintre cele trei specii care sunt de găsit la Baia de Aramă. Nicolae Turturea:
“Păstrăvul indigen îl ținem mai mult pentru repopularea apelor de munte pentru că el crește mai greu și nu e rentabil să-l crești pentru vânzare, dar e una din speciile cu carnea cea mai bună, urmat de păstrăvul fântânel iar pe ultimul loc rămâne păstrăvul curcubeu. Acesta din urmă are avantajul că, vara, când temperaturile apei cresc, se adaptează foarte ușor. El se poate hrăni chiar și iarna, când temperatura apei ajunge până la un grad. Acesta este cel mai mare avantaj. Păstrăvul Curcubeu este originar din America de Nord, a fost introdus în Europa în anii 1880 iar la noi, în România, a fost adus înainte de primul razboi mondial.”
Într-o păstrăvărie nu ai cum să te plictisești, niciodată. Asta pentru că, dacă nu te ocupi cu înmulțitul, cu sortatul și cântăritul, peștii trebuie păziți. La Baia de Aramă, sunt păziți cu pușca și cu ajutorul unui trio formidabil: Dora, Zorro și Max – patrula canină care asigură securitatea incintei. De ce este specială păstrăvăria Baia de Aramă? Pentru că are 18 bazine alimentate cu apă rece, provenită din trei izvoare de munte. Capacitatea de producție anuală este de 12 tone de pește, însă, potrivit spuselor păstrăvarilor, recordul absolut a fost în 2000 - chiar 33 de tone de pește. Există desigur și păstrăvării în care se obțin 100 de tone pe an. Dar, la Baia de Aramă, gustul peștelui de crescătorie e aproape ca al celui de captură:
“Îi hrănim cu hrană concentrată dar este o hrană de bună calitate, care nu forțează creșterea. Nu încercăm să obținem un pește de consum într-un an de zile. Nu e un pește crescut forțat. La noi, între doi ani și doi ani și jumătate durează ca peștele să ajungă la 250-300 de grame greutate”.
Cum se îngrijesc păstrăvii? Cu răbdare și atenție de părinte, cu minuțiozitate de ceasornicar și simțuri de om al locului dar mai ales cu pasiune și cu apă bună. Și mai bună ca la Baia de Aramă, nu e apa nicăieri in tot Sud-Vestul României. (Andreea Demirgian)
|
|
| |
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
MP3 |
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
AAC+ |
|
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
| Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
 Mascota istorică a
RRI |
2025-04-03
Print
Ascultă din nou