Cu toate astea, am ales să vorbim acum, în zi de Crăciun, despre Băcănia Veche şi nu despre cele noi. Pentru simplul motiv că spiritul acestei... prăvălioare, până la urmă, aminteşte de tradiţie şi de bunici, de lucrurile aduse de la distanţe de neconceput în urmă cu câteva zeci de ani şi de o anume aplecare spre frumos, spre exotic, spre natural, spre altceva decât producţie de masă şi vânzare pe bandă rulantă, conservanţi, coloranţi, E-uri şi ambalaje mai scumpe decât produsul în sine.

Cum a ajuns să existe, aflăm de la Marius Tudosiei, cel ce mai întâi a visat-o, şi apoi a deschis-o: „Istoria Băcăniei a început acum doi ani, în perioada în care am devenit din ce în ce mai atent la ce mănânc şi la cum mănânc şi mai ales la ce-i dădeam copilului de mâncare. A continuat cu o etapă insulară, o vacanţă din Grecia în care am intrat într-un contact foarte intim cu modelul de afaceri pe care am încercat să-l reproduc aici, afacerea de familie şi apoi cu decizia finală de a-mi părăsi jobul pentru a deschide băcănia veche. Înainte eram director de marketing. Mi se pare un pas mare. Am avut parte de susţinerea familiei şi a unor prieteni foarte apropiaţi. Nu ştiu dacă e neapărat nevoie de curaj, ci de decizia fermă de a vrea să faci ceva anume.
Eu am fost foarte hotărât că îmi doream băcănie şi mi-am făcut băcănie. Mie îmi place foarte tare să gătesc, înţeleg şi apreciez mâncarea de bună calitate şi existau doar două posibile variante. O tavernă grecească sau o băcănie de acest tip. Mi-am găsit un spaţiu pentru o băcănie, un spaţiu în care am văzut din prima secundă săculeţii cu grâu, cu diverse seminţe şi boabe, mi-am văzut raftul de condimente încă dinainte ca el să existe până şi în formă de schiţă de arhitect pe o foaie de hârtie. Era acolo! Am visat mult la proiectul ăsta şi cred că decizia a fost inevitabilă..”

Băcănia arată ca un loc prietenos, de discuţii, ca o cămară a unor bunici pe care unii dintre noi nici nu-i mai au. Găsiţi aici mâncare bună de la ţară, „beuturi” făcute în casă, dulceţuri şi gemuri fine, gândite în ceaune mari, la foc de lemne, afumături de iarnă şi legume proaspete care să crănţăne în dinţi, apoi condimente şi alte lucruri utile în bucătărie. Cu ce se lăuda în prag de sărbători băcanul Marius Tudosiei: „Ne lăudăm cu cozonaci, cu plăcinte, cu o gamă foarte largă de condimente, cu o sumă impresionantă de uleiuri de toate felurile, cred că am depăşit 40 de feluri diferite de uleiuri şi cred că, de fapt, cel mai mândru sunt de atmosfera pe care am reuşit să o creez: o atmosferă suficient de relaxată încât sunt persoane care vin pur şi simplu în vizită zece minute să bem un ceai şi să mai punem ţara la cale.”

Marius Tudosiei este propriul său director de Marketing. Este şi omul care desenează direcţia în care va merge băcănia, dar mai dă şi cu mopul după ora închiderii. Însă cel mai important rol pe care îl joacă la Băcănia Veche este acela de povestitor: ”Le povestesc oamenilor despre lucrurile care sunt pe raft. Lucruri de care sunt foarte mândru, pentru că m-am ocupat personal de calitatea acestora. Nu am produse aduse la întâmplare. Am adus-o şi pe mama de la 500 de km să supervizeze şi să facă tranşa asta de cozonaci de Crăciun. Deşi fiecare este fanul cozonacilor propriei mame, într-un fel sau altul, mama a reuşit să adopte foarte mulţi copii, pentru că sunt foarte mulţi oameni realmente dependenţi de cozonacii ei.”

Marius Tudosiei este ferm convins că în medie, jumătate dintre produsele aliniate frumos pe rafturile băcăniei le sunt necunoscute clienţilor săi. „Pe cele mai multe le-am adus scobind în propria memorie, în sertăraşele cu lucruri interesante şi bune pe care le-am gustat sau le-am întâlnit de-a lungul vremii. Pe altele le-am descoperit de când m-am apucat de proiectul ăsta. Dar este un magazin pentru toată lumea. Am câteva condimente pentru care, în interval de 3 luni de când am deschis, am avut un singur client. De exemplu, lime afumate şi deshidratate, se pun la un fel de mâncare arăbesc. Am adus cinci lămâi care pot sta ani de zile fără probleme, sunt deshidratate şi afumate, am vândut una dintre ele, au mai rămas patru...”
Principiul pe care funcţionează – şi supravieţuieşte – Băcănia Veche este clar trasat de proprietar: produsele ce pot fi găsit într-un supermarket sau hypermarket, nu-s de găsit pe rafturile de modă veche. Poate de aceea, coşurile de Crăciun pregătite aici, conţin bunătăţi cum n-aţi mai gustat sau văzut demult. „Am pus cozonaci, poale în brâu cornuleţe cu nucă, nuci, mere, sirop de brad, jeleuri de cătină, confituri făcute cu must de struguri, dulceaţă de lapte, o murătură de ardei iuţi, desigur vinuri de toate felurile. Am încercat să pun lucruri foarte româneşti în coşurile astea. Dulceaţa de lapte, murătura de ardei iuţi cu morcovi şi pătrunjel, confiturile care au un design foarte occidental dar sunt foarte româneşti îi vor ajuta pe destinatari să intre mai uşor în atmosfera sărbătorilor.”

Băcănia Veche nu e doar un magazin de unde poţi cumpăra păstăi de vanilie şi pâine cu hribi, ori cozonaci abia scoşi din cuptor, e un loc în care îţi faci planuri să ajungi, îţi rezervi timp şi abia apoi îi treci pragul. Asta pentru că a trece pe-acolo, pur şi simplu, e o irosire de ocazie... Băcănia Veche e o destinaţie în sine. N-o rataţi, dacă ajungeţi la Bucureşti.
(Andreea Demirgian)