Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
|
Arhiva :
|
|
Parcul Natural “Porțile de Fier” |
(2008-01-02) |
Ultima actualizare: 2008-01-25 13:02 EET |
In drumul său din centrul Europei către Marea Neagră, Dunărea întâlnește, la intrarea în România, Munții Carpați. Defileul săpat în stâncă de impetuosul fluviu, un adevărat monument geologic, poartă numele de Porțile de Fier. Aici a fost creat un parc natural, care însoțește cursul Dunării pe aproximativ 140 de kilometri.
Zona, reputată pentru complexitatea sa geologică, pentru diversitatea biologică și pentru vestigiile sale cultural – istorice, include un patrimoniu științific și peisagistic de importanță universală. Mai multe amănunte aflăm de la directorul Parcului Natural Portile de Fier, Marian Jiplea:
“Defileul Dunării este un unicat in întregul bazin al fluviului, din mai multe puncte de vedere: geologic, geomorfologic, floristic și faunistic. Parcul Natural Porțile de Fier se află situat în partea de sud-vest a României, la frontiera de stat cu Serbia. Are o suprafață de 115.655 hectare, ocupând parțial teritorii aparținând județelor Caraș Severin și Mehedinți, în partea sudică a Munților Locvei și Almăjului și în sud-vestul Podișului Mehedinți.
Datorită influenței circulației aerului cald de origine mediteraneană, temperatura aerului, în parcul natural, înregistrează valori mai ridicate în comparație cu alte zone montane ale țării. Clima blândă a permis aici formarea unor ecosisteme deosebite.”
Să începem vizita noastră la Porțile de Fier studiind aspectele geologice și cele geomorfologice ale regiunii, ținând cont că Parcul natural de aici este una dintre cele mai importante zone de geoconservare din România. Intâi, avem Defileul Dunării, unul dintre cele mai impunătoare fenomene de acest fel din Europa. Intre Baziaș și Gura Văii, Dunărea străbate o deschidere naturală de mari proporții, în care se poate observa trecutul geologic al întregii regiuni. Ipoteza cea mai probabilă privind formarea Porților de Fier consideră actualul defileu ca provenind dintr-o strâmtoare marină formată în Miocen, deci acum circa 35 de milioane de ani.
Diversitatea geologică este impresionantă. Avem atât șisturi cristaline, cât și roci eruptive și sedimentare. În afară de Cazanele Dunării, printre obiectivele geologice care merită vizitate și studiate se află punctele fosilifere Svinița și Bahna, care stau mărturie a existenței, aici, cu milioane de ani în urmă, a sute de specii de plante și animale marine. Avem apoi mai multe fenomene carstice de adâncime, între care se remarcă Peștera Ponicova, cu o lungime totală a galeriilor de peste 2 kilometri. Mai merită amintite și formațiunile vulcanice, printre care Vârful Trescovăț, odată parte a coșului unui fost vulcan .
In plan hidrografic, zona este definită de Dunăre și afluenții săi. Construcțiile hidroenergetice din zonă, care servesc centralele de la Porțile de Fier I și II, au condus la creșterea nivelului Dunării, aici, cu circa 30 de metri, fluviul inundând gurile de vărsare ale afluenților și transformându-le în golfuri. Principala unitate acvatică din zonă este lacul de acumulare. Pentru a ne vorbi despre acest lac artificial, revine la microfon Marian Jiplea, șeful parcului Natural Porțile de Fier:
“Lacul de acumulare Porțile de Fier reprezintă una dintre cele mai mari amenajari hidrotehnice în lungul Dunarii și din România, fiind realizat în spatele barajului de la Gura Văii. Are o adâncime de circa 60 de metri și o lungime de circa 130 de kilometri. Suprafața medie este de 700 km pătrați, iar volumul estimat de apă, de circa 12 kilometri cubi. Construcția s-a realizat în parteneriat cu Iugoslavia, între 1964 și 1972, producând, bineînțeles, mutații semnificative atât la nivelul ecosistemelor naturale, cât si umane.
In prezent, lacul de acumulare este utilizat pentru producerea de energie electrică, pentru regularizarea debitelor Dunarii, pentru piscicultură, navigație și agrement. Este, de asemenea, un habitat preferat pentru numeroase specii de pasări protejate din arealul Parcului Natural Porțile de Fier.”
În Defileul Dunării, biodiversitatea este, și ea, impresionantă. Avem peste 4 mii de specii vegetale, dintre care aproape 1700 sunt plante superioare, 549 sunt specii de alge și 375 sunt licheni. În zonă putem găsi 1077 de specii de ciuperci. Multe din speciile de plante sunt protejate. Marian Jiplea, șeful Parcului Natural Porțile de Fier:
“Din totalul de 1666 de taxoni (specii) inventariați în arealul Parcului Natural porțile de Fier, un număr de 242 de taxoni, respectiv 14,5 la sută din numărul total al taxonilor, sunt pe lista roșie a plantelor superioare din România. Dintre aceștia, 200 sunt considerați taxoni rari, iar cinci taxoni sunt vulnerabili. De importanță europeană sunt opt specii, înscrise în Anexa 1 a Conventiei de la Berna, printre care Tulipa hungarica, Stipa danubialis, Salvinia natans, Pulsatilla grandis sau Campanula abietina.”
Fauna cuprinde peste 5200 de specii, fapt ce denotă o bogăție rar întâlnită nu numai în România, ci chiar în Europa. Fauna caracteristică este central-europeană, în care se interpun elemente eurasiatice si mediteraneene. Avem zeci de specii de pasări, pești, reptile, dar și mamifere de toate soiurile, printre care un loc important îl au liliecii. Marian Jiplea:
“Elemente de origine mediteraneană, liliecii populează peșteri din arealul Parcului, cum sunt Peștera Veterani, Peștera Ponicova, Peștera Gaura cu Muscă sau Peștera Fără Nume. Toate speciile de lilieci din arealul Parcului au statut de specii strict protejate, ele fiind incluse în anexa 2 a Convenției de la Berna privind conservarea vieții sălbatice si a habitatelor naturale în Europa.” Bineînțeles, având în vedere că Parcul include și o serie de suprafețe montane împădurite, nu puteau lipsi carnivorele, precum ursul, lupul, vulpea, râsul, sau diferite specii de jderi.
(cortină muzicală)
Zona Porților de Fier include 18 rezervații naturale cu regim de protecție integrală. Dat fiind elementul uman prezent de zeci de mii de ani pe aceste meleaguri, s-a preferat ca aria protejată instituită aici să aibă caracterul de Parc Natural, și nu de Parc Național, regim care ar fi fost foarte restrictiv din punct de vedere al activităților umane permise a fi desfășurate.
Regiunea este locuită, potrivit vestigiilor arheologice, din paleolitic. Perioada antică a lăsat, de asemenea, importante mărturii. Dintre acestea merită amintite ruinele unui picior al podului construit peste Dunăre sub conducerea împăratului roman Traian, în anul 105, o adevarată capodoperă a geniului ingineresc al vremii, ruine care pot fi văzute la Drobeta Turnu Severin.
In plan turistic, atracțiile principale din Parcul Natural Porțile de Fier rezultă din asocierea unor elemente ale cadrului natural de un pitoresc aparte cu altele aparținând sferei culturii materiale și spirituale. Marian Jiplea, directorul Parcului, enumeră câteva dintre acestea:
“Ca formațiuni naturale deosebite menționam Balta Nera – Dunare, rezervație naturala de tip mixt, zonă umedă cu o vegetație specifică, cu o bogată avifaună acvatică. Avem, de asemenea, Valea Mare, rezervație naturală de tip mixt, de importanța floristică, dată de proporția însemnată a speciei Daphne laureola, iedera mare, relict terțiar, ce vegetează în unica stațiune din Romania.
Cazanele Dunarii reprezintă o rezervație naturala ce protejează numeroase specii de plante și animale rare și habitate de importanță europeană, unde Dunărea străbate cea mai îngustă și mai grandioasă zonă a defileului. La acestea se adauga obiective arheologice, istorice și de arhitectură, cum ar fi cetatea și așezarea dacica din satul Divici, cetatea Sfântul Ladislau de la Coronin, ruinele cetăților medievale Drencova și Trikule, sau muzeele din localitățile Gornea și Eșelnița.
Sunt apoi morile de apă cu roată orizontală sau cu ciutură. Mai sunt Manastirea Vodița, cel mai vechi așezământ monahal din Țara Românească, construit în anul 1372, și Mănăstirea Sfânta Ana, ctitorie a cunoscutului ziarist interbelic Pamfil Șeicaru. Avem catedrala romano – catolică din Orșova, de un interes arhitectonic deosebit, având forma de cruce din orice punct ar fi privită și, nu în ultimul rând, Muzeul Regiunii Porților de Fier din Drobeta Turnu Severin”
Dragi ascultători, elementele prezentate de Marian Jiplea sunt suficiente, credem, să vă îmbie să vizitați Parcul Natural Porțile de Fier. Dacă treceți prin zona Defileului Dunării, nu ratați ocazia de a face cunoștință cu acest tezaur impresionant de biodiversitate, de vestigii istorice și de tradiții. (autor text și fotografii: Florin Orban)
|
|
|
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
|
MP3 |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
|
AAC+ |
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
Mascota istorică a
RRI
|