Radio Romania International

Arhiva :

Trenduri de sărbători
(2007-12-21)
Ultima actualizare: 2007-12-21 11:15 EET Print
De pe la jumătatea lunii noiembrie, Crăciunul ne-a invadat. O mulţime de podoabe, oferte speciale de Crăciun, ocazii nebănuite, destinaţii exotice, sfaturi pentru cina de Crăciun şi decorarea bradului… totul învăluit în colinde şi în sunete de zurgălăi… Nu mai departe de începutul secolului 20, românii serbau Crăciunul în cu totul alt fel decât se serbeaza astazi. Crăciunul era o sarbatoare în mers. În cele două nopţi de dinainte de Crăciun lumea românească trăia în ritm de “du-te – vino”: tinerii si copiii umblau prin sat cu Steaua sau colindau la fetele tinere, preotul satului umbla cu icoana şi binecuvânta din casă în casă; femeile frâmantau pâinea şi cozonacii cu vecinele de peste drum… Masa de Crăciun se pregătea cu o zi sau două înainte, la aşezarea mesei nimic nu era lăsat la întâmplare: sub faţa de masă erau puse boabe de grâu, pentru belşug; la colţurile mesei se puneau crenguţe de brad aşezate în cruce pentru protecţie, totul avea un rost! Astăzi, pregătirile pentru Crăciun înseamnă mai degrabă stat la coadă: mai întâi în trafic, în blocaje incredibile, apoi la casele de marcat ale hipermarketurilor, a constatat Ioana Popescu, cercetător la Muzeul Ţăranului Român: “Toată perioada dinaintea Crăciunului, în loc să fie o perioadă de curăţenie aplicată, gospodărească, de post, o perioadă în care să-ţi fie greu – că de fapt asta e ideea, să te gândeşti, să te pregăteşti şi apoi de sărbători să trăieşti explozia aceea de bucurie, de bucate… s-a transformat în febra cumpărăturilor. Obsesia cadourilor de Crăciun nu este obsesia noastră, românească, este una european-occidentală. La noi darul era mai puţin darul către celălalt, era darul către Dumnezeu: colinda era darul nostru către Dumnezeu, eram răsplătiţi pentru colindă cu un colac, un covrig, eventual un pahar de vin… Nu era vorba de cadouri ambalate strălucitor, cu fundiţe înflorite ş.a.m.d… Acum important este să faci cadouri la cât mai multă lume, împachetate cât mai strălucitor. Asta este o viitură globală. Am intrat în ea. Magazinele îşi prelungesc programele, lucrează până la 12 noaptea în fiecare zi, traficul e blocat în fiecare după-amiază când lumea iese de la serviciu şi începe isteria cumpărăturilor…” În lumea satului nu exista Bradul de Crăciun. Se folosea bradul la nuntă, la înmormântare, la o construcţie nouă, dar niciodată de Crăciun. Bradul de Crăciun a venit din Germania, însoţit de “O Tannenbaum” şi un anume tip de podoabe, mai întâi la oraş, şi încet-încet, prin boierii care pendulau între vilă şi conac, la sat.. Podoabele stralucitoare ale bradului german s-au transformat în lumea româneasca, la început, în mere aurite, în nuci învelite în poleială şi lumânări. Încet, încet, podoabele de sticlă din lumea occidentală au ajuns şi la noi. Mai nou, există o modă a împodobirii bradului care se schimbă de la an la an şi moda asta o stabilesc magazinele. Ioana Popescu: “În funcţie de ceea ce ne oferă economia de consum, bradul îşi schimbă fasonul de la un an la altul. La noi în familie, bradul întotdeauna a fost împodobit altfel, dar într-un an era împodobit numai cu turte dulci, în alt an numai cu mere aurite sau era doar argintiu, doar auriu… Într-un an am avut chiar un brad patriotic: era perfect tricolor, cu globuri roşu galben şi albastru, cu beteală roşie galbenă şi albastră şi cu o stea roşie în cinci colţuri în vârf. Dar asta e o joacă. O modă, europeană, prelungită şi în România, a împodobirii bradului este un fenomen firesc.” Prinşi în vâltoarea cumpărăturilor, orbiţi de strălucirea ambalajelor şi a celor două milioane de becuri din cel mai înalt brad metalic din Europa construit în Bucureşti, ce şanse avem să nu uităm cum era sărbătoarea de Crăciun? Ioana Popescu spune că reacţia firească e să ne agăţăm cu disperare de micile noastre obiceiuri de familie, de ceea ce am moştenit de la părinţi, de la bunici. Şi când spunem moştenire nu ne referim strict la globuri şi beteală. Ioana Popescu: “Lucrurile astea pot fi: o anume reţetă de cozonac, de la tanti Nina şi nu alta, în care se pun stafidele într-un anume fel şi nu cum pune vecina de la etajul trei. Este a noastră, de familie, pe aia o facem, pe aia o recunoaştem. Poate fi un anume tip de a-ţi mura varza, refuzi să o cumperi din piaţă şi o murezi cum ai învăţat de la mama sau de la bunica. Este un anume repertoriu de colinde, cântat de oricine, care într-o anume famile se cântă într-o anume succesiune… Eu cred că lucrurile se vor păstra din ce în ce mai tare, punctual, fragmentar, ca reacţie la globalizare. Ne tentează să avem bradul împodobit ca al lui Brigitte Bardot, dar, după ce ne lăsăm luaţi de val, reacţia următoare este să spunem: stai puţin, dar eu parcă fac nişte lucruri mai ale mele, pe care le simt mai interesante şi mai emoţionante pentru mine pentru că aşa am crescut.” (Andreea Demirgian)

		WMA
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		MP3
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		AAC+
	48kbps :	1 2 3
	64kbps :	1 2 3
Ascultaţi programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+

Ascultă din nou
emisiunile RRI


Ascultaţi
Orele la care puteţi asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
00.00 - 01.00 (L)	01.10 - 02.00 (D, L)
02.00 - 04.00 (L-D)	04.00 - 05.00 (L-V)
04.00 - 06.00 (S)	10.00 - 11.00 (S)
10.15 - 11.00 (L-V)	11.00 - 13.00 (L-S)
15.00 - 16.00 (L-D)	16.00 - 17.00 (S, D)
17.00 - 18.00 (L-D)	18.10 - 19.00 (S, D)
19.00 - 20.00 (L-D)	20.00 - 22.00 (L-D)
22.10 - 23.00 (S, D)	23.00 - 24.00 (L-V)

Weather Forecast

Mascota istorică a RRI

© 1999 - 2011 Copyright Radio Romania International