Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
|
Arhiva :
|
|
Istoria multiculturală a economiei în Timișoara |
(2010-11-15) |
Ultima actualizare: 2010-11-22 13:41 EET |
Dincolo de grafice, cifre, teorii și strategii care o fac puțin populară, economia este un domeniu mai uman decît credem. Chiar și în perioada noastră a tehnologiei IT și a globalizării care îi pune pe oameni din diferite colțuri ale lumii în contacte, ea păstrează o puternică dimensiune a apropierii, a schimbului, a inovației. Dacă există o universalitate a culturii, a valorilor morale și a drepturilor omului, atunci există și una a economiei care creează o intimitate a celor ce împărtășesc aceleași bunuri. Fără îndoială, multiculturalismul are și o componentă economică.
Timișoara este un exemplu de oraș multicultural. În cazul ei, se mai folosește și termenul intercultural. La Timișoara, omul bănățean, conștient de identitatea sa etnică, a asumat la fel de puternic și una regională. Homo economicus din Banat a fost nu numai un om care a produs, ci unul care a înființat și instituții care să reglementeze activitatea sa. Una dintre aceste instituții a fost Camera Imperială de Comerț, creată în 1850, pe vremea împăratului Austriei Franz Joseph. Despre crearea instituției Camera de Comerț, Industrie și Agricultură din Timișoara, continuatoarea celei imperiale, ne vorbește Menuța Iovescu, directorul general: “În anul 1925, s-a construit Palatul Camerei de Comerț situat în zona zero a orașului, între Operă și catedrală. Alături de acest palat s-a ridicat o nouă construcție. Clădirea în care funcționează azi Camera, Palatul Camerei de Comerț, are într-adevăr o simbolistică conservată prin lucrări de renovare. Stucatura este cea din perioada interbelică păstrată de atunci, iar în demisolul clădirii poate fi văzută o bucată din pardoseala inițială, protejată cu sticlă, pentru scopuri turistice. De asemenea, important pentru această clădire este că, în sala de protocol, s-a semnat documentul de înființare a Universității de Vest din Timișoara. Comercianții din perioada interbelică au compus prima scrisoare în care solicitau ministrului educației din acea vreme să înființeze o școală superioară de comerț la Timișoara. Rolul Camerei de Comerț a fost nu numai în dezvoltarea economică dar și în provocarea înființării unor instituții de învățămînt superior necesare comercianților din acea vreme.”
Una dintre marile figuri ale businessului timișorean în secolul al 19-lea a fost baronul George Simeon de Sina. Despre el ne vorbește Menuța Iovescu: “Un sistem bancar foarte puternic din Imperiul austro-ungar clasa banca de Sina cam pe locul al doilea după grupul de bănci Rotschild. Banca aceasta era proprietatea lui Georg Simeon Sina, de origine aromână, născut la Moscopole, în Imperiul otoman, venit în Banat printr-o conjunctură familială. Un sîrb, Petrovici, anjagează un credit la banca de Sina și cumpără cu creditul luat foarte multe terenuri, aproape un sfert din suprafața județului. Acest sîrb nu reușește să-și plătească creditul și terenurile ajung în proprietatea băncii bancherului de Sina. În momentul în care acesta intră în posesia terenurilor, domeniile de Hodoș și Chizdia, dobîndește și titlul nobiliar și va lau numele de Georg Simeon Sina de Hodoș și Chizdia.”
Etnic aromân, cetățean otoman, simpatizant al elenismului, nobil austro-ungar, bancher central-european, aceasta este profilul lui George Sina, un om de afaceri tipic bănățean. Menuța Iovescu: “Pentru că a donat Academiei din Atena bani pentru construcția principalei clădiri a acesteia, statul grec îl numește ambasadorul său la Viena. În capitala Imperiului austro-ungar, Sina construiește palatul Sina, în spatele Domnului Sf. Ștefan, pe partea stîngă. Din păcate, el a ars într-un incendiu și a fost reconstruit. Actualmente, clădirea aduce cu palatul istoric Sina, dar este puțin diferită. Acest baron Sina de Hodoș și Chizdia, în calitate de ambadasor, la recepția pe care o oferă pentru construcția palatului, îl invită pe Strauss să încînte auditoriul cu cîteva compoziții proprii. În cinstea lui, Strauss compune polca grecească. Și azi, dacă intrăm pe pagina de internet a lui Strauss, vedem că polca grecească a fost compusă în onoarea baronului Sina. Dar Sina a investit și în alte localități, în Budapesta, de exemplu, primul pod care lega Buda de Pesta, Podul cu Lanțuri, a fost finanțat de George Sina și asta se poate vedea chiar la piciorul podului pe o placă unde se menționează aceasta. La balul de recepție, cînd Strauss dorește să cînte polca grecească, îl întreabă pe baron cui dorește să o dedice. E o enigmă și azi deoarece baronul a spus că o dedică baroanei Maria de Sina de Hodoș și Chizdia. O săptămînă întreagă Viena vuiește deoarece nicio femeie din familia Sina nu se numea Maria. Nu se știe nici azi cine era Maria. S-ar putea să fi fost o fiică rezultată dintr-o legătură extraconjugală a baronului.”
Timișoara a fost, iată, unul dintre centrele multiculturalismului economic, componentă pe care o reconstruiește din 1990 încoace. Iar alte exemple nu pot decît să confirme că modelele unei lumi dispărute pot să renască.
(Răzvan Emilescu, Steliu Lambru)
|
|
|
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
|
MP3 |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
|
AAC+ |
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
Mascota istorică a
RRI
|