Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
 |
Arhiva :
|
 |
Publicul român și muzica veche |
(2010-11-14) |
Ultima actualizare: 2010-11-19 12:32 EET |
Pe 7 decembrie 2006 se deschidea la Muzeul National de Artă Românească din capitală prima ediție a Festivalului de Muzică Veche București. Mary Collins, dansatoare, coregrafă și profesoară la Royal College of Music, Royal Academy of Music și Conservatorul de muzică din Birmingham, a oferit un spectacol împreună cu Collegio Stravagante, un grup de muzicienii români pasionați de muzica veche, din secolele XVI-XVIII. De atunci, în fiecare an, bucureștenii au fost invitați să descopere sau să-și aducă aminte, să se bucure și să vibreze la muzica unor vremuri apuse. Ediția din acest an a Festivalului de Muzică Veche București i-a fost dedicată în exclusivitate lui Johann Sebastian Bach. În anul 2010, în care se împlinesc 325 de ani de la nașterea compozitorului și 260 de ani de la moartea acestuia, Festivalul de Muzică Veche București a propus celebrarea lui Bach, titan al barocului german. Laurențiu Constantin, directorul festivalului ne spune ce a oferit publicului în cele trei seri de festival, de la sfârșitul lunii octombrie: „Festivalul de muzică veche București a ajuns anul acesta la a cincea ediție și ne-am gândit că o sărbătorire rotundă, chiar dacă tânără, nu poate fi făcută mai bine decât printr-o ediție dedicată lui Johann Sebastian Bach. Drept care, tot ce s-a întâmplat în festivalul nostru în acest an a fost muzică de Bach: Magnificat, concertul la două clavecine și ceva ce nu s-a mai făcut, după știința mea, în București, Integrala Motetelor.”
Orchestra de muzică barocă Il Gardelino din Belgia, corul de cameră Cantemus, Corul de copii Radio și o garnitură de soliști deja consacrați au smuls ropote de aplauze generoase de la un public special. Evenimentul încearcă atragerea unei audiențe cât mai largi cu scopul familiarizării acesteia cu tehnicile de interpretare, instrumentele și spiritul perioadelor în cauză. În timpul concertelor, artiștii sunt încurajați să ofere publicului detalii despre muzica interpretată.
Laurențiu Constantin susține că, la astfel de evenimente, publicul este important în aceeași măsură ca și artiștii de pe scenă. Fără public, interpretul de muzică veche e ca un preot ce predică într-o biserică pustie: „Finanțarea festivalului a fost una dintre cele mai mari probleme în organizarea ediției din acest an. Dar în mod sigur există interes. Dacă ar fi să vorbim despre toate componentele acestui fenomen numit „muzică veche”, aș spune că publicul este deasupra, publicul e chiar deasupra muzicienilor ca fervoare, ca interes, ca nivel. Am avut aproape întotdeauna săli pline sau arhipline și chiar aș spune că publicul e cel mai important motor al acestui fenomen în București. Dacă ar fi să vorbesc pragmatic, aș spune că există un număr de auditori și un public pentru fiecare gen muzical. Noi avem publicul nostru, alții au publicul lor. E loc sub soare pentru toată lumea. Dacă ar fi să vorbesc în termeni prețioși, încă de când eram adolescent mi-am propus să schimb fața lumii în bine, măcar puțin, gândindu-mă că poate vine și altul și schimbă puțin și dintr-o sumă de “puținuri” va ieși ceva frumos. Acest festival este, într-o oarecare măsură, și rodul credinței mele și mai ales rodul credinței colegilor mei că putem schimba puțin fața lumii în bine. În spatele festivalului, de cinci ani de zile e o echipă mică formată din 3-4-5 persoane. Continuăm să repetăm an de an această poveste numită Festivalul de Muzică Veche București.”
La ultimul concert, Integrala Motetelor, artiștii au oferit un singur bis unui public ce-i aplauda în picioare. După un nou val de aplauze, la finalul bis-ului, Ketil Haugsand, directorul Orchestrei Il Gardelino a spus: „Îmi pare rău, dar chiar s-a terminat!”. De obicei, impresia finală și gustul cu care pleci de la ultimul concert este cel care te însoțește până la următoarea ediție. Probabil nici un organizator nu-și poate dori să rămână cu altă impresie decât aceea a publicului ce ar fi vrut mai mult – o promisiune pentru anul ce vine.
(Andreea Demirgian)
|
|
|
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
|
MP3 |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
|
AAC+ |
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
 Mascota istorică a
RRI
|