|
Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
 |
Arhiva :
|
|
| Paznicul orhideelor românești. Un creator de trandafiri |
| (2007-09-28) |
| Ultima actualizare: 2007-09-28 14:20 EET |
Când vine vorba despre orhidee, aproape toți ne gândim la niște flori spectaculoase pe care le putem vedea în florării, în sere sau la TV în documentare de specialitate. Dacă spui Papucul Doamnei sau Sângele Voinicului, puțini dintre interlocuitori vor ști că ele sunt orhidee.
România are nu mai puțin de 58 de specii native de orhidee, care cresc pe unde te aștepți mai puțin: pe pășuni, prin păduri și prin mlaștini. Doar cele două specii pe care le-am menționat sunt protejate prin lege, prin grija Clubului Român al Orhideofililor. Înființarea Clubului în 1990 a însemnat de fapt oficializarea activității unui grup de prieteni, care încerca să descopere noi și noi locuri în împrejurimile Brașovului, unde cresc orhidee autohtone.
Inițiatorul Clubului, Andrei Lenard, mi-a povestit că dragostea sa pentru orhidee este mult mai veche. Povestea începe în toamna anului 1985, când, cu ocazia unei vizite în Ungaria, a luat legătura cu Societatea Orhideofililor de acolo, care exista și funcționa de câțiva ani buni. Propunerea de a deveni membru al acestei Societăți a fost acceptată, deși reprezenta o dovadă de îndrăzneală, într-o vreme în care apartenența la orice fel de club din străinătate era rău văzută de conducerea comunistă. După încă vreo cinci ani, Andrei Lenard a deschis și în România un club dedicat iubitorilor de orhidee. Pasiunea lor pentru orhidee, era privită în acea perioadă în România ca o ciudățenie: “Clubul are două ramuri de activitate: o dată este protecția și descoperirea locurilor unde cresc orhidee în România: o cartografiere a locațiilor unde se găsesc diverse specii și o altă ramură este reunirea celor care iubesc orhideele exotice, vor să le aibă în casă, să le cultive, să-și facă o mică seră dacă au posibilitatea sau dacă au un colț în casă pentru câteva orhidee, să se bucure de ele când înfloresc. Îi ajutăm să facă rost de asemenea plante, să le îngrijească, să țină legătura unii cu alții, să-și împărtășească bucuriile și necazurile, când moare câte o plantă. Toți membrii clubului, când moare câte o plantă după care au alergat ani de zile să facă rost de ea, dau de veste: ai grijă că mie mi-a murit o Vanda Coruleea una dintre cele mai frumoase orhidee exotice.”
În România, există 58 de specii de orhidee, așa numitele orhidee europene, cunoscute și ca orhideele terestre sau autohtone. Ele pot fi întâlnite și în alte țări din Europa, însă sunt din ce în ce mai rare. Poate de aceea, cartografierea locurilor pe unde cresc orhideele românești este de maximă importanță: “Noi facem asemenea cartografieri și sunt sesiuni de comunicări, reuniuni, congrese internaționale și zonale unde sunt prezentate anumite specii găsite, se prezintă aceste locații. Dar aceste comunicări nu sunt publicate într-un ziar cotidian pentru că, așa cum sunt turiștii, dau buluc imediat și încep să culeagă orhidee, ceea ce chiar nu vrem. Sunt pe cale de dispariție în toată Europa, sunt pe lista roșie a organizației internaționale pentru conservarea naturii.”
Crezul Clubului Orhideofililor este “Dacă vrei să fii fericit toată viața, cultivă orhidee”. L-am întrebat pe Andrei Lenard ce este atât de special la aceste flori și el mi-a spus că orhideele sunt la fel ca oamenii. Dacă le privești observi că formele petalelor, desenele lor sunt simetrice, ca și trupul omenesc. Orhideele sunt flori care ne seamănă și, poate de aceea, ghicim în frumusețea lor propria noastră frumusețe, cea interioară, cea delicată ca o floare în formă de fluture.
Următorul nostru invitat este Ștefan Wagner, unul dintre puținii creatori români de… trandafiri. Doctor în Horticultură, la aproape 76 de ani își începe ziua dimineața, pe la șase și jumatate, cu o partidă de înot urmată de una de jogging. Împreună cu membrii Asociației Amicii Rozelor a călătorit aproape în întreaga lume, la congrese la care și-a prezentat și cele peste 30 de soiuri de trandafiri pe care le-a creat de-a lungul timpului. Este unul dintre membrii fondatori ai Federației Mondiale a Rozelor și laureatul Premiului Mondial al Rozelor, care i-a fost acordat, în anul 2000, la Houston. L-am întrebat de ce iubește atât de mult trandafirii: “Trandafirul este planta cea mai populară din lume, este cea mai diversificată, atât ca specie – are 131 de specii cu 28.000 de soiuri de diverse clase, e deosebit de răspândită, până aproape de latitudinea nordică de 66 de grade, în Suedia și Norvegia trăiesc și supraviețuiesc trandafiri. Acesta a fost unul dintre motivele care m-au determinat să mă ocup de trandafiri.”
Foc de tabără, Rosalinda, Judith, Nostalgica, Doamnă în Mov – acestea sunt denumirile trandafirilor de care Ștefan Wagner este foarte atașat. Le-a obținut în ani de zile, prin hibridare, încrucișând soiurile deja existente, până când a fost mulțumit de felul în care arată floarea pe care încerca să o creeze, dar și de rezistența ei la condițiile meteo din România. Ștefan Wagner: “Am două soiuri care mi-s foarte dragi, unul dintre ele se numește “Foc de tabără”, este un soi pentru parcuri, de culoare roșu ca focul, cum îi spune și numele, e foarte rezistent la ger și la secetă, petalele nu se decolorează și înflorește aproape tot timpul anului. Al doilea este soiul Judith, denumit după regretata mea soție: este o floare de culoare galbenă, cu ramuri drepte, frumoase, cu flori de un galben auriu cu marginile puțin nuanțate cu roz, un soi foarte bun și plăcut la vedere. Are mulți ghimpi, nu este foarte rezistent la ger însă este un soi care eu spun că va face carieră peste cinci – șase ani. Un soi de trandafiri dacă în primii zece – cincisprezece ani nu devine popular, înseamnă că va dispărea cu timpul, nu va avea o viață lungă.”
Obținerea unui soi nou poate dura în cel mai bun caz 8 ani, dar uneori e nevoie chiar de 11-12 ani, mi-a spus Ștefan Wagner. Atunci când este mulțumit de ce a obținut, își prezintă creațiile la întâlnirile Asociației Amicii Rozelor: “Facem expoziții de flori și proiecții de diapozitive, avem o revistă, Rozarium, care apare de două ori pe an, și organizăm ieșiri în străinătate la congrese: ultimul a fost în Japonia anul trecut, următorul va fi la Vancouver, în Canada, în 2009. Începând din acest an, am prevăzut să mergem în fiecare an undeva unde nu am fost. Peste trei săptămâni plecăm în Africa de Sud.”
Ștefan Wagner a scris o monografie, "Trandafirul - de la mit la mileniul trei", apărută în 2002. De curând, a fost contactat de Poșta Română, care intenționează să editeze o serie de timbre cu trandafirii săi. (Andreea Demirgian)
|
|
| |
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
MP3 |
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
AAC+ |
|
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
| Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
 Mascota istorică a
RRI |
2025-04-03
Print
Ascultă din nou