|
Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
 |
Arhiva :
|
|
| Muzeul pălăriilor de paie din Crișeni. Satul papucarilor |
| (2007-08-31) |
| Ultima actualizare: 2007-08-31 15:56 EET |
Pălării unice, vestite, foarte mari, care atrag sub borurile lor turiști din toată lumea. Anual, 10 mii de turiști vizitează singurul muzeu al pălăriilor de paie din România, înființat în anul 2001 și situat în satul Crișeni, din județul Harghita. Întinsă pe 3 kilometri, localitatea are aproximativ 700 de locuitori și este străbătută de pârâul Cușmed.
Tradiția împletirii paielor și a confecționării de pălării are o vechime de aproximativ 160 de ani în satul Crișeni. Familia lui Szocs Lajos se ocupă și ea de patru generații cu acest meșteșug, fapt de care sunt foarte mândri. Szocs Lajos: "Părinții mei, bunicii, străbunicii, toți au fost împletitori și confecționeri de pălării de paie și așa am moștenit și noi tradiția aceasta. În 2001 ne-am gândit că, dacă avem o tradiție așa de veche, să înființăm un muzeu, pentru că ar fi fost mare păcat să se piardă această tradiție. Eu cred că este ceva cu care să ne mândrim, să ne lăudăm și noi că avem o tradiție. Putem spune că în satul nostru, de 700 de oameni, fiecare familie cunoaște această tradiție. Dacă vizitați iarna satul nostru, oriunde intrați, în orice casă, vă veți întâlni cu oameni care împletesc, până în primăvară, mii de metri de împletitură de paie și încearcă să o vândă pentru ulei, zahăr. Oamenii de aici numesc banii câștigați astfel "bani pentru bucătărie"."
Muzeul este amenajat în 3 camere, într-o casă țărănească tradițională renovată, dar căreia i-a fost păstrat specificul de acum 100 de ani. În prima cameră se află toate modelele de pălării din țară: pălărie de mireasă, de oșan, de gospodar, de agricultor, de om bogat și de om sărac și multe alte modele, unele dintre ele chiar unice. Dar cel mai mult îi atrage pe vizitatori cea mai mare pălărie purtabilă din țară. Cu diametrul de 2 metri, pălăria-gigant a fost confecționată din 500 de metri de împletitură, aproape 1800 de metri de ață și are o greutate de 2 kilograme și 650 de grame. Szocs Lajos povestește: "Zilnic, când vin turiști din țară sau din străinătate, le spun: „Bine ați venit la noi, pentru că aici aveți posibilitatea de a rezolva lucrurile ascunse. Proverbul spune că totul se poate aranja sub o pălărie.” Suntem bucuroși că în țara noastră există acum cea mai mare pălărie. Putem să facem o poză sub pălărie, putem să amintim, cum spune proverbul, că am rezolvat toate problemele sub pălărie."
În camera din mijloc se află diverse ornamente confecționate tot din paie, iar în cea de a treia cameră vizitatorii sunt familiarizați cu tehnica de fabricare a pălăriilor. Chiar în curtea muzeului există o „pălărie” imensă, cu diametrul de 5 metri, sub care turiștii se pot odihni. Realizată în anul 2001, când a fost înființat muzeul, această pălărie este, de fapt, un acoperiș din lemn, cu vârful acoperit cu paie și care este așezat pe 6 stâlpi. Szocs Lajos: "Pe fiecare stâlp am pus câte un proverb din zonă, de exemplu: „Pune-ți pălăria, gazdă, și fii tu stăpân acasă”, „Cine, ce pălărie poartă, cu acea pălărie salută”, „A fi în aceeași pălărie”, iar ultimul este cel pe care l-am amintit mai înainte, că „Toate lucrurile se rezolvă sub o pălărie”."
Tot în curtea muzeului, lângă pălăria de 5 metri, poate fi văzută și o impresionantă colecție de pietre. Szocs Lajos: "Astfel, în muzeu turiștii văd pălăriile și procesul de confecționare a lor, deci mâna omului, iar în curte se întâlnesc cu mâna naturii. Avem o colecție minunată de pietre cioplite, șlefuite de natură, pe care le-am adunat din albia pârâului Cușmed, din Crișeni. Acum avem cam 1000 de pietre. Unele seamănă cu o șapcă. De exemplu, numai la noi vă puteți întâlni cu șapca lui Lenin. Este o piatră care seamănă exact cu șapca lui Lenin. De asemenea, puteți vedea o rățușcă, un iepuraș, o pâine, un telefon public, o ciupercă și tot ce vă puteți imagina."
Și tot în curtea muzeului mai poate fi văzută și o colecție de indicatoare, care arată locurile de unde au venit oaspeții, direcția și numărul de kilometri. Sunt nume de localități din Europa, Australia, Canada, Cuba, China.
(Luana Pleșea)
Satul despre care vă vom povesti în continuare, se numește Bivolărie, iar comuna din care face parte, Vicovul de Sus, situată în nordul României, în Bucovina. Dacă veți merge pe ulița principală, poate vă vor uimi casele noi și mașinile ultimul tip parcate cuminți în fața porților mari. Nu v-am fi vorbit despre acest mic punct de pe harta României, dacă nu ar fi fost satul cu cele mai multe asociații familiale înregistrate la registrul județean al comerțului: 250, toate cu același obiect de activitate: confecționarea papucilor și pantofilor. Expansiunea industriei locale de încălțăminte a început la mijlocul anilor ’80, după ce un incendiu a distrus casa unei familii nu foarte înstărite. Fiul cel mare al familiei Bobu, pe atunci abia ieșit din adolescență, a hotărât să învețe o meserie care să-i permită să-și ajute cu bani familia. Așa că a început ucenicia la singurul pantofar din sat. După un an și jumătate în care a învățat tot ce se putea despre confecționarea papucilor și pantofilor, a trebuit să treacă un examen foarte greu: "Parintii mei au vrut sa vada ce am învatat si am facut o pereche de pantofi mamei mele, careia i-am facut o mare bucurie. Si vazând vecinii, apropiatii ce pot sa fac eu, într-o saptamâna aveam atâta de lucru încât nu mai puteam sa fac fata. Având foarte mult de lucru am început si eu sa îmi iau ucenici. Îmi convenea sa fac lucruri de serie. În 89 aveam în jur de 30 de ucenici."
Cu o mașină de cusut Singer, cumpărată la mâna a doua de la un neamț, Aurel Bobu și ucenicii lui confecționau papuci pe care apoi îi transportau cu sacoșa până într-una din piețele orașelor mai mari din apropiere, Vatra Dornei sau Pașcani. În ’90 însă, satul Bivolărie a mai trecut printr-o revoluție: "Imediat după revolutie a fost un moment de rascruce, fiecare om putea sa înceapa o afacere si atunci toti cei 35 de oameni au început sa faca încaltaminte la locuintele lor. Din start s-au deschis 35 de firme. A fost o explozie, dupa 2-3 ani, vorbind cu primarul din comuna erau înscrise la primaria Vicovul de Sus un numar de 180 de ateliere de încaltaminte. Erau foarte multe si totusi toti aveau de lucru."
Pe la mijlocul anilor ’90, frații Bobu au plecat la Timișoara, de unde au achiziționat – tot la mâna a doua – utilajele la care renunțaseră noii proprietari ai unei cunoscute fabrici de încălțăminte, “Guban”. Acela a fost momentul de început al industrializării producției de papuci în satul Bivolărie. Astăzi frații Bobu au 550 de angajați care fabrică peste 2600 de perechi de încălțări zilnic. Dar fabricile lor nu sunt singurele din sat. Mai există încă 2 companii, care mențin principiul concurenței. Și, în vreme ce în localitățile apropiate alte fabrici se închid, în Vicovul de Sus locurile de muncă nu reprezintă o problemă. Cifra de afaceri a fabricilor de încălțăminte din Bivolărie este de ordinul milioanelor, după cum afirmă primarul comunei. Pe porțile fabricilor ies zilnic mii de perechi de încălțăminte care se vând în magazinele din toată țara, dar si în Ungaria, Suedia, Spania si în curând în Rusia.
(Andreea Demirgian)
|
|
| |
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
MP3 |
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
AAC+ |
|
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
| Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
 Mascota istorică a
RRI |
2025-04-03
Print
Ascultă din nou