|
Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
 |
Arhiva :
|
|
| Slow food. Leul, greu de falsificat |
| (2007-08-17) |
| Ultima actualizare: 2007-08-17 10:35 EET |
Cu cîtiva ani în urmă s-au pus bazele filialei din București a mișcării internationale Slow Food. Infiintată în urma cu 20 de ani, la Bra, în Italia, organizatia lupta pentru salvarea biodiversitatii și micilor comunităti gastronomice, amenințate de agricultura industrializată și cultura “fast-food”. Prin sprijinirea micilor exploatatii agricole, fundația ajută asociatiile familiale să iasă din săracie și să trăiască cu demnitate din produsele pămîntului lor. Acest lucru împiedica exodul rural si limiteaza șomajul. Slow Food organizeaza tîrguri, evenimente și expozitii în scopul de a aduce la lumină produsele de calitate gastronomică excelentă. Veronica Lazăr, fondatorul filialei Slow Food Bucuresti: “Sunt ani de zile de cînd fac naveta în Italia si… mereu duc din Romania valize întregi cu mîncare ca să știe si prietenii, nepotii si copiii lor ce înseamna o roșie, un măr, o brînză, ce înseamna o mîncare autentica care începe să se piardă acolo. Si, din ce în ce mai greu, găsesc acum de cumparat asemenea produse si mă tem că or să dispara. Am vrut să ne apărăm produsele autentice. Așa cum țăranii italieni sau producatorii de mozzarela si taranii francezi au luptat pentru produsele lor să rămînă așa cum se făceau odată, așa trebuie să facem și noi în Romania. Acesti oameni care lucreaza din greu, fără să folosească pesticide sau conservanti trebuie sprijiniti si trebuie să cîștige. Ei trebuie să fie valorizati, să mearga în țară și în strainatate, să-si vîndă produsele."
Muzeul Taranului Roman a găzduit deja doua tîrguri, de eco-gastronomie, la începutul acestei luni, organizate de asociatia Slow Food, unde peste 20 de producatori din întreaga țară au venit cu tot felul de bunatati. Răzvan Apetrei, din Baia Mare, a venit cu citeva masini frigorifice cu produse din carne: "Produsele noastre sunt facute dupa retete din 1962 chiar si mai vechi, nu se folosesc înlocuitori, ci doar carne. Avem cîrnațul de casă traditional din Maramures, cîrnațul ardelenesc, cîrnați picanți, renumita slănină afumată, tobă și specialitați: mușchiuleț țigănesc, cotlet haiducesc, șunculiță ardelenească tipic Maramuresului, costită afumată. Toate sunt făcute în afumători traditionale cu rumeguș de lemn de esență tare. Lumea începe să aprecieze produsele traditionale, facute fără înlocuitori, arome sau întăritori de gust."
Elena Suciu a venit din Rupea, județul Brașov, cu gemuri si dulcețuri obținute din fructele de pădure care cresc prin pădurile din jur: "Am venit cu produse traditionale din zona noastra: gemul de rubarbă (revent) e ceva săsesc si gem de maceșe, tot cam din zona noastra. Sunt produse Slow Food, noi luptăm contra Fast Food-ului. Ambele gemuri sunt făcute numai din fruct si putin zahar, cel mult 500 grame zahar la 1 kg de fructe."
Angela Gârgioabă este tot din Transilvania, este ecologista si consumă numai produse naturale: "Sunt o împătimita a produselor traditionale pe care nu le găsim asa cum ar trebui. Vorbim de ecologie si nu practicăm ecologia. Avem cîmpuri atit de naturale si nu le folosim.... Mi-am cumparat de la acest tirg slănina, un cîrnaț cu ierburi si o bucatica de pastrama, dulceata de rubarbă si tot ceea ce-mi aduce aminte de copilarie si de partea frumoasa a vietii mele. Acestea nu se compara cu produsele din supermarket."
In 2006, mobilizati de mișcarea Slow Food, micii producatori romani din industria alimentara, cu precădere întreprinderi familiale, au participat la tîrgul Terra Madre, Salone Del Gusto, de la Torino. Brînza de burduf din Moeciu, varza și sfecla la borcan din Huși și Hîrtop, cașul de la Brusturoasa sau gemul de rubarbă din Saschiz au fost extrem de apreciate de către public, iar producătorii romani au cîștigat clienți importanti din întreaga Europă.
Băncile centrale folosesc la realizarea bancnotelor o serie de elemente de siguranta pentru a se asigura ca nu pot fi falsificate. În cazul monedei nationale românești este vorba de nu mai puțin de unsprezece astfel de detalii care fac dificilă copierea și multiplicarea bancnotelor reale. Dan Neacșu – șeful serviciului Emisiuni din cadrul Băncii Naționale a României, trece în revistă câteva dintre principalele elemente de siguranță prezente pe toate bancnotele românești: "Ceea ce dă o siguranță sporită bancnotelor de plastic este fereastra transparentă care pe un suport clasic de hârtie nu poate fi făcută. Dar sunt și elemente de siguranță care pot fi regăsite pe orice bancnotă de hârtie: filigranul este unul dintre elementele de siguranță cele mai cunoscute publicului, firul de siguranță, aplicat foarte bine și pe polimer, elemente caracteristice imprimării – microtextul, cerneala care își schimbă culoarea in funcție de lumină, imaginea latentă… În total sunt 11 elemente de siguranță."
Care sunt avantajele unei bancnote de plastic față de una de hârtie? Dan Neacșu: "Plasticul are durată de utilizare mult mai mare decât hârtia, în medie de 4 ori mai mare. Data țintă pentru trecerea la moneda unică europeană este 2014. Aceste bancnote lansate în 2005, trebuie să reziste până în 2014. Bancnotele de plastic sunt și foarte curate. În timp ce suportul de hârtie atrage murdăria, fiind mai poros și mai permeabil, plasticul nu permite acest lucru. Hârtia se uzează mai ales prin murdărire, la plastic se estompează cerneala, în timp, dar fiind un suport impermeabil și fără nici o porozitate, microbii nu proliferează pe el. Rezistă și la multe spălări, avem teste făcute în mașina de spălat."
Au existat deja încercări de contrafacere a bancnotelor românești, dar cele trei tipuri de elemente de siguranță (cele ce pot fi recunoscute de orice persoană care ține în mână o bancnotă, cele cunoscute doar de casieri și cele secrete, pe care doar băncile le cunosc) au fost greu de imitat. Chiar dacă de obicei publicul neavizat nu dă mare importanță acestui lucru și nu se gândește să verifice autenticitatea fiecărei bancnote, falsurile tot sunt descoperite până la urmă: "Băncile caută să fie întotdeauna cu un pas înaintea falsificatorilor. Am avut falsuri și pentru leii aceștia de plastic, chiar și recent, dar au fost făcuți pe hârtie, semn că nu au ajuns la tehnologia de a imprima pe polimer. Ei aplică uneori scotch sau folosesc o hârtie cerată astfel încât să dea senzația că e plastic. Falsurile sunt descoperite mai degrabă în bănci, în momentul în care sunt puse pe niște echipamente speciale de procesare a bancnotelor. Toți banii care intră intr-o bancă trebuie să fie procesați. Există echipamente speciale de dimensiuni considerabile care analizează bancnota din punct de vedere al autenticității și chiar le sortează în momentul în care o bancnotă este uzată și nu mai corespunde standardului de circulație, este dată la o parte și distrusă."
România este unul dintre pionieri în ce privește folosirea bancnotelor de plastic. A fost prima țară din Europa care a introdus în circulație o astfel de bancnotă, cu ocazia eclipsei totale de soare din 1999 – bancnota de 2000 de lei vechi. Dan Neacșcu spune că a fost un test înainte de trecerea la o serie completă de bancnote imprimate pe suport de polimer: "Publicul a reacționat foarte bine, bancnotele de 2000 de lei s-au și vândut foarte bine și au rămas și foarte mult timp în circulație. În prezent și Brazilia a introdus acest tip de bancnote și Irlanda are o bancnotă – comemorativă, e drept. Dar noi suntem un vârf de lance în Europa, suntem practic prima țară din Europa care a imprimat pe suport de polimer și a treia țară din lume în care se folosește toată seria de bancnote de polimer." (Teofilia Nistor, Andreea Demirgian)
|
|
| |
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
MP3 |
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
AAC+ |
|
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
| Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
 Mascota istorică a
RRI |
2025-04-03
Print
Ascultă din nou