Când ai sub ochii tăi o astfel de minune, spune Peter Hurley, nu poţi să nu-ţi spui „Doamne, Dumnezeule, ce nemaipomenit e ce aveţi voi aici!”. “Dar ştiţi cum este, atunci când ai ceva, nu apreciezi la justa valoare până nu pierzi acel ceva şi abia atunci realizezi ce-ai avut şi ce-ai pierdut. M-am tot gândit la asta şi apoi, după câţiva ani, Nicu Covaci, solistul formaţiei Phoenix, mi-a spus că ar vrea să facă un festival celtic şi aşa am început să cercetez festivalurile astea, să văd exact ce presupun. Cu cât citeam mai mult, cu atât simţeam nevoia să aflu mai multe. N-am făcut însă nimic concret până când un alt irlandez, Shaun Davey mi-a arătat creaţia sa muzicală despre Cimitirul Vesel din România: o suită de melodii ale căror versuri sunt epitafurile de pe crucile din Săpânţa, cântate în româneşte de cântăreţi de muzică irlandeză tradiţională, împreună cu corul facultăţii de teologie din Sibiu şi o orchestra de cameră. Imaginaţi-vă, deci, 80 de muzicieni urcând pe scenă şi dând viaţă oamenilor din acest sătuc de care n-a auzit aproape nimeni din Nordul Maramureşului. L-am întrebat ce are de gând să facă mai departe cu muzica asta şi el mi-a spus „Aş vrea să cântăm asta la Săpânţa”. Atunci m-am urcat în trenul de noapte spre Săpânţa şi am ajuns la prima oră a dimineţii, m-am dus la uşa preotului-paroh şi m-am prezentat. I-am spus că aş vrea să-i arăt ceva. I-am pus un clip scurt cu unul dintre cântecele lui Shaun şi părintele Luţan din Săpânţa a înţeles imediat ce încercam noi să facem acolo. I-am lăsat un CD cu muzica lui Shaun – nici nu scosese încă albumul, era doar o înregistrare de la o primă interpretare în public, în catedrala din Sibiu în 2009. Şi acolo a început totul.”

Totul înseamnă un festival intercultural de tradiţii, intitulat „Lungul drum spre Cimitirul Vesel”, un festival ce se ţine anual de Sfânta Maria, pe 15 august, în care tradiţiile maramureşene, dar şi irlandeze sunt prezentate celor care îşi iau răgazul de a privi şi de a asculta. Un spectacol la Ateneul Român cu „Vocile din Cimitirul Vesel” – muzica semnată de Shaun Davey şi interpretată de mari artişti irlandezi. Apoi, Liga Naţională a Cimpoierilor, ce-şi propune să revigoreze cântatul din cimpoi, deloc străin de tradiţia românească şi, anul acesta, de Ziua Sfântului Patrick, o paradă cu care alegorice de pe care nu au lipsit crucile de la Săpânţa. Pe 15 august, Peter Hurley vă aşteaptă la Săpânţa la a patra ediţie a festivalului intercultural: „Vom avea câteva zile cu ateliere formale şi informale şi acte artistice. Nu e vorba doar despre muzică, vom avea şi dans şi tradiţii vii. Vom învăţa cum se fac căpiţele de fân, brânza şi pâinea, vom vizita o stână. Dacă intenţionaţi să vizitaţi vreodată România sau să vă întoarceţi, acum este momentul să o faceţi, să redescoperiţi satele minunate.”

L-am întrebat pe Peter Hurley ce-l motivează să facă toată această muncă de ambasador informal al Maramureşului: „Atunci când ţii o oglindă în faţa cuiva şi-i arăţi propria sa frumuseţe, asta încurajează acea persoană să-şi păstreze frumuseţea. Cred că această încurajare este foarte importantă. Nu poţi să intri pur şi simplu într-un sat şi să te aştepţi ca sătenii să te distreze. Trebuie să vii cu inima deschisă şi cred că asta se şi întâmplă cu cei ce vin în Maramureş. Sunt unii care trec în mare viteză printr-un loc, fac poze, cumpără suveniruri şi pleacă mai departe. Dar nu aşa se face. Trebuie să-ţi acorzi timp, să respiri puţin, să-ţi laşi sufletul să-ţi ajungă trupul din urmă şi să respire. Oamenii ăştia au fost acolo dintotdeauna şi e uimitor că n-au renunţat la curajul şi la perseverenţa de a rămâne pe loc în mijlocul lumii acesteia nebune care le-a invadat casele prin intermediul televizorului şi al internetului. Dar ei sunt încă acolo şi au nevoie de ajutorul nostru. Ar fi păcat să pierdem acest loc, este poate ultimul loc din Europa cu o moştenire spirituală fantastică.”
(Andreea Demirgian)