L-am întrebat pe Andrei Bîrsan pe unde ar plimba pe cineva dacă ar trebui să fie un ghid ad hoc prin Bucureşti: „Din păcate Bucureştiul nu are nişte trasee turistice bine stabilite, are câteva puncte de belvedere la care trebuie să ajungi. Depinde ce vrea acea persoană să vadă. Aş putea să-l plimb de exemplu printr-un oraş vechi, oraşul din jurul bisericii Silvestru, de lângă Armenească sau de lângă Foişorul de Foc, un oraş foarte interesant, foarte plăcut, cu case din perioada interbelică. Sau, de ce nu, la Casa Poporului. Ne place sau nu, prin asta suntem cunoscuţi în lume. E un kitsch pe care alţii nu-l au. Este „mai kitsch-ul”. Am la mine o carte a Bucureştiului din 1984, dedicată oraşului, în care era şi o hartă. Pe acea hartă e o zonă albă, acolo unde se construia Casa Poporului. Era o pată albă pe vremea aia. Acum e o pată neagră pe istoria Bucureştiului.”

Ce face Asociaţia Bucureştiul meu drag, mai concret? „În primul rând ne ocupăm cu cunoaşterea oraşului. Ne bucurăm să-l cunoaştem cu pasul. Facem excursii o dată la două săptămâni prin oraş, avem o serie de trasee, dar şi în funcţie de evenimentele momentului ne adaptăm. Facem expoziţii în care vrem să arătăm oraşul aşa cum îl vedem noi. Excursiile le facem în toate zonele, şi bune şi rele, şi-n Ferentari, şi-n centru şi în nordul oraşului. În expoziţii arătăm numai partea lui frumoasă şi luminoasă. Suntem conştienţi de partea lui neagră dar nu vrem să ne lăudăm cu ea. Avem o revistă care se cheamă Bucureştiul meu drag, o revistă electronică. O dată pe an scoatem un almanah tipărit. În această revistă punem şi partea neagră a oraşului. Îl fotografiem, îl arătăm, îi păstrăm memoria vizuală şi participăm şi la acţiunile de curăţat. Chiar dacă nu le iniţiem, participăm cu bucurie. Ultima acţiune a fost în toamnă, în Delta Bucureştilor, care s-a format în lacul Văcăreşti. Suntem un fel de cronicari vizuali ai oraşului.”

Ce se întâmplă în excursiile organizate de Asociaţia lui Andrei Bîrsan? „Excursiile astea nu sunt o simplă hoinăreală, ne punem aparatul de gât şi o luăm hai-hui. Ne oprim în anumite locuri, sunt oameni care vin cu noi şi ne explică sau ştiu istoria locului, intrăm prin curţile oamenilor, s-a întâmplat să fim invitaţi să dansăm cu miresele... Noi interacţionăm cu oraşul în aceste excursii, nu e o excursie simplă de turist străin care vrea şi el să vadă ce-i pe aici. Pur şi simplu socializăm cu oraşul. Mulţi oameni sunt altfel decât credem noi, mai ales în zonele mai puţin bogate ale oraşului. Sunt mult mai prietenoşi. În Ferentari am fost primiţi cu plăcere, în Primăverii am fost goniţi.”

Asociaţia „Bucureştiul meu drag” are o expoziţie permanentă la staţia de metrou Unirii, pe pasarela ce leagă două magistrale. Se cheamă Galeria din Galerie. Pe un perete lung de 40-50 de metri sunt expuse imaginile realizate de membrii asociaţiei. Expoziţia actuală centralizează cele mai frumoase fotografii ale oraşului, cele mai interesante. E oraşul pe care l-am putea vedea noi zi de zi, dacă ne-am propune să ridicăm mai des ochii şi să privim în jur, pe drumul nostru spre serviciu sau spre casă. L-am întrebat pe Andrei Bîrsan dacă s-a schimbat ceva în ultimii 6 ani, de când se plimbă cu scop prin Bucureşti: „Cred că s-a schimbat în sensul că oamenii sunt mai conştienţi că trăiesc în el, nu doar trec prin el. Cei care vin cu noi în excursii învaţă să-l vadă altfel, să fie atenţi la detalii chiar dacă au sau nu aparat de fotografiat. Nu e obligatoriu să ai un aparat foto la tine. Văd altfel oraşul şi sper să îl şi poată schimba.”

Fotografiile realizate de membrii asociaţiei „Bucureştiul meu drag” pot fi văzute şi pe site-ul „oraşul.ro”. Ultima întrebare pentru îndrăgostitul de Bucureşti a fost puţin neaşteptată. Dacă oraşul ar fi o femeie frumoasă, ce i-ar spune Andrei Bîrsan? Răspunsul a fost pe măsura întrebării. „Mă bucur că mă trezesc cu tine zi de zi.” (Andreea Demirgian)