Ioana Calen este una dintre iniţiatoarele Modulab. Ea ne explică în câteva cuvinte ce este Arduino: „Arduino este o platformă de interactivitate, ea creează o comunicare între computer şi mediul înconjurător şi apariţia ei este comparată cu apariţia computerului personal. Aşa cum s-a făcut o trecere foarte bruscă de la o paradigmă mecanică la una digitală, o dată cu folosirea computerului de către oricine, fără să fie nevoie să studieze informatica, acum se trece la o paradigmă interactivă, prin folosirea acestei platforme Arduino: nu e nevoie să fii inginer sau să ai studii de tehnologie, trebuie să ştii foarte puţină programare, pe care o poţi învăţa într-o zi, placa în sine e foarte accesibilă, orice student şi-o poate achiziţiona fără nici un efort pe internet. Gândiţi-vă la impactul pe care computerul l-a avut asupra industriilor creative: film, artă şamd. Un impact similar îl va avea şi conceptul acesta de placă microcontroller cu o interfaţă prietenoasă care poate fi folosit de oricine astfel încât, de exemplu, undele cerebrale să fie traduse în mişcarea unor obiecte în mediul real: draperii, instalaţii, cu ajutorul unei căşti Emotiv.”

Casca EEG Emotiv este, de fapt, un accesoriu dezvoltat de industria de jocuri pe computer. Ea măsoară fluctuaţiile electrice de la nivelul scalpului. În momentul în care cel ce poartă casca face un efort cognitiv, impulsurile electrice din acea zonă a creierului sunt comunicate senzorilor din cască. Aceştia mai departe le comunică computerului prin intermediul Arduino şi în felul acesta obiectele din mediul real pot fi controlate. În demonstraţia despre care vorbeam la începutul materialului, a fost folosită o astfel de cască, mi-a spus Ioana Calen: „Era setată aşa încât să te concentrezi să o împingi înainte şi înapoi, să facă la stânga când clipeşti şi la dreapta când zâmbeşti. Am luat un voluntar din public, pe care l-am antrenat puţin înainte, l-am pus să facă acelaşi exerciţiu cu un cub virtual pe care să-l împingă şi să-l apropie. Am luat astfel nivelul activităţii lui cerebrale, un fel de mostră pe care am folosit-o ca referinţă. Când s-a concentrat să împingă maşina, maşina s-a mişcat. Am avut norocul de a găsi un voluntar care era gamer şi era obişnuit să-şi folosească imaginaţia în mediul virtual, nu a fost deloc crispat şi din prima a reuşit să controleze maşinuţa.”

Paul Popescu, partenerul Ioanei Calen la Modulab spune că oricine poate folosi o astfel de cască, nu doar gamerii. El spune că e nevoie doar de antrenament: „E ca şi cum ar trebui să înveţi să foloseşti încă un membru sau să înveţi să cânţi la un instrument, e acelaşi lucru, e nevoie de foarte mult exerciţiu. La început era foarte greu, în trei zile am reuşit să stăpânim 4-5 comenzi lucrând intensiv cu casca. În timp poţi să-ţi însuşeşti practica respectivă, dar e ca şi cum ai învăţa un instrument, aşa mi s-a părut mie.”

Aceste demonstraţii sunt făcute tocmai pentru a arăta potenţialul noilor tehnologii, spune Ioana Calen: „Cu adevărat interesant ar fi ca această tehnologie să ajute oamenii cu nevoi speciale să navigheze mai uşor în spaţiul propriei case. Aveţi o cască EEG şi toate luminile din casă, inclusiv lumina naturală, sunt controlate în funcţie de starea de spirit, puls, cât de relaxat sau agitat e subiectul şi în funcţie de aceşti parametri draperiile se lasă sau se ridică sau se aprind becuri de anumite culori. Este perfect posibil dpdv tehnic, e greu dpdv logistic, dar se pot face aplicaţii mai simple. Poţi face interacţiune cu ajutorul senzorilor. Acum aceste tehnologii sunt folosite foarte mult în artă, în instalaţiile artistice, dar sunt foarte convinsă că în scurt timp vor fi folosite la dimensiuni practice. În spitale, de exemplu, mi-ar plăcea să văd instalaţii interactive în zonele pentru copii, care să le distragă atenţia de la faptul că urmează să intre în operaţie sau în spitalele de bătrâni un animal de companie robotic. Eu cred că tehnologia va intra în intimitatea oamenilor, nu va mai fi o componentă strict funcţională. Mulţi oameni încă nu realizează cât de uşor pot face tot ce îşi doresc dacă ştiu unde să caute, pe cine să întrebe şi de unde să ia lucrurile de care au nevoie."

Paul Popescu crede în punerea în comun a cunoştinţelor: „Eu cred că o să prindă tot mai mult modelul ăsta de afacere în care tu îţi oferi cercetarea şi experimentele şi soluţiile la care ai ajuns. Le oferi gratis şi astfel cunoştinţele se vor propaga cu o viteză mult mai mare. Multă lume va avea acces la ele şi vor ajunge să avanseze mult mai rapid.”

Modulab şi-a propus să creeze o platformă parauniversitară pentru toţi studenţii din zone creative şi nu numai. Scopul acestei platforme este democratizarea cunoaşterii şi tehnologiei, spune Ioana Calen: „Studenţii se plâng adesea că lucrurile pe care le învaţă la şcoală nu corespund cu ce găsesc pe internet. Când văd o instalaţie interactivă li se pare ceva SF, au impresia că ai nevoie de un milion de euro doar ca să înfiinţezi un laborator care are legătură cu tehnologia, au senzaţia că trebuie să fii programator ca să poţi face o instalaţie să se mişte după anumiţi senzori, au senzaţia că dacă nu eşti inginer, degeaba ştii programare, pentru că nu poţi rezolva partea de electricitate. Aceste lucruri nu mai sunt valabile demult. Au apărut soluţii care simplifică toate astea. Tot ce au ei nevoie e să aibă curajul să întrebe şi să se documenteze şi neapărat să se apuce de lucru.” (Andreea Demirgian)