La început au fost opt sau zece cititori, apoi din ce în ce mai mulţi au venit să citească sms-urile omului ce duce în spate un dram de naivitate. Gândurile pe care autorul le plimba prin lume de ani de zile sau poate de numai cinci minute, gândurile cu miez sau cu subînţeles, micile flirturi şi adevărurile lui mascate în glume, ideile pe care le tot dospea înlăuntru au prins la public. Şi cum să nu prindă, când ce a vrut să spună poetul e transparent ca dantela unui negligé lăsat deloc întâmplător pe vreo margine de fotoliu, în văzul unui oaspete care ştim pentru ce a trecut pragul budoarului... Să-l ascultăm pe Iv, declamând una din poeziile sale.

„Am o nevoie acută de a nu te cunoaşte/Nu vreau să ştiu ce muzică asculţi/nu vreau să aflu ce liceu ai făcut/Nu vreau să-mi spui cum te cheamă?nu vreau să aud cum îmi umpli plapuma cu respiraţia ta/nici să înţeleg divergenţele sânilor tăi/nici neuniforma arcuire a sprâncenelor./Nu-mi face cu ochiul, te rog/aş putea înţelege totul despre tine/nu te demachia, nu-ţi desface părul/nu-mi arăta pistrui de pe umăr/nu te gâdila, nu roşi, nu fi caldă şi moale/nu-mi adormi în poală/nu vreau să ştiu cum dormi/vreau să mă pot îndrăgosti de tine şi mâine”.

Spune că nici nu ştie dacă e poet sau nu, a fentat cumva critica de specialitate, deşi ştie că ei, criticii, sunt cei ce validează valoarea operei. A ars etapa asta şi s-a aruncat direct în mare, între colţii cititorilor, cu care astăzi se joacă frumos.

“Nu sunt un tehnician al poeziei, nici nu ştiu dacă sunt poet de fapt. Sunt un om care observă lucruri la alţi oameni, le trece prin filtrul lui, prin sensibilitatea lui şi le dă înapoi oamenilor. Ăsta e motivul pentru care oamenii se bucură şi se recunosc şi reverberează, vibrează la ce scriu eu pentru că tot ce fac vine de fapt de la ei. De multe ori oamenii găsesc versurile mele surprinzătoare, finalurile poeziilor sau ce se întâmplă în versul următor îi uimeşte pe oameni.”

Oana Velant este editorul ce a pariat pe Iv. A scos două volume ilustrate superb de Valentin Petridean, prietenul şi partenerul de echipă al lui Iv. Cele două mii de exemplare din “Versez”, prima carte a poetului invizibil, s-au topit mai iute decât anticipase editura. Tirajul pentru “Uibesc” – recent lansat în decembrie e şi el gata să dispară din librării. De unde curajul acesta de a publica rândurile unui personaj fictiv? Oana spune că a fost o alegere mai degrabă emoţională:

“L-am întlnit pe Facebook pur şi simplu, ne-a plăcut foarte mult cum scrie şi stilul lui vesel, optimist, glumeţ. Ni s-a părut o voce aparte în poezia românească contemporană. Eu personal nu ştiu pe nimeni altcineva care să scrie în felul acesta şi care să reuşească să strângă în jurul lui o comunitate întreagă, care să aibă atât de mulţi fani şi să se bucure de ceea ce scrie. Pur şi simplu are o calitate incredibilă: reuşeşte să-i adune pe aceşti oameni şi să-i facă mai fericiţi în fiecare zi. Pentru critica românească Iv cel Naiv e o voce ciudată. Suntem obişnuiţi cu poezia care vine din tragedie, din probleme, din tristeţe, din melancolie. Iv vine dintr-o zonă mai luminoasă. Mulţi critici nu ştiu unde să-l introducă.”

E drept, pe Iv îl cunoaşte aproape toată lumea. Femeile spun că Iv este doza lor zilnică de naivitate. „De Iv cel Naiv am auzit prima oara anul trecut de la o prietenă care îmi spunea fericită că a descoperit în sfârşit un poet contemporan care îi place. Acum am şi o poezie preferată de la Iv, “Înainte de culcare”. Cartea cea nouă nu am apucat încă să o cumpăr dar cu siguranţă e pe lista mea.” Bărbaţii spun că n-au cum să scape de el. “Iv cel Naiv... Da, soţia mea îmi arată în fiecare zi poezii de-ale lui. Site-ul e foarte bun ca sursă de inspiraţie pentru inginerii în ale exprimării.”

Ai zice că, după trei ani de la lansare, e gata să se bucure de roadele notorietăţii. Dar Iv nu se arată nici măcar la lansările sale fabuloase, cu brioşe cu răvaşe şi decoruri anume concepute. „Nu-s pentru mine serile alea”, spune poetul invizibil, „sunt pentru public. Îl trimit pe Vali” Vali Petridean spune că la prima lansare n-a realizat ce amploare luase deja fenomenul Iv cel naiv, dar s-a simţit deţinătorul unui mare secret. „Am conştientizat faptul că parcă îl cunosc pe Zorro. Eram singurul care ştia şi putea să-şi dea seama cât de mult se înşelau oamenii care vorbeau despre Iv şi cât de multă dreptate aveau. Ei vorbeau de personalitatea Iv on line şi bănuiesc că ei o receptează pe bunul lor plac şi şi-l imaginează exact cum vor ei şi aveau dreptate.”

De ce nu vine Iv, de ce nu îşi dezvăluie identitatea, de ce nu dă autografe pe umerii dezgoliţi ai admiratoarelor? „Unul din motivele pentru care nu vreau să public sub numele real şi aş vrea să rămân în continuare un personaj fictiv e exact fuga asta a mea de celebritate. Mi se pare că celebritatea vine la pachet cu lucruri bune, dar cu foarte multe lucruri rele, urâte şi deformează oamenii. Nu vreau să fiu deformat, eu vreau să rămân la fel. Îi îndemn pe oameni să citească în continuare ce fac eu, să se întrebe foarte puţin cine sunt eu şi să se bucure de ce fac. Opera contează şi nu autorul, cum zicea Maiorescu şi cred foarte tare în asta.”

Ivcelnaiv.ro e site-ul unde vă puteţi abona la o doză zilnică de poezie ce nu-şi trage seva din tragedii şi din dureri ori din deziluzii. Abonaţi-vă şi veţi primi şi voi o scrisorică al cărei subiect e “Mă bucur că te-ai abonat”, şi-n care scrie: “O să vezi, o să fie bine/ că te-ai abonat la mine”.
(Andreea Demirgian)