L-am întrebat pe doctorul Tiron dacă această terapie este costisitoare: „În România, terapia cu ozon nu costă nici măcar o cincime din cât costă în Italia. Încercăm să ajutăm pensionarii, profesorii, categoriile defavorizate. Celor foarte necăjiţi le oferim şi gratuităţi. Nu cred că este o terapie scumpă, orice medic poate să-şi cumpere o astfel de aparatură. Facem o diplomă post-universitară pentru medici. Suntem în al şaselea an, ne vin medici celebri în ozonoterapie din Germania, din Italia, din Elveţia, din Egipt. Am avut onoarea să avem medici înscrişi nu doar din România, ci şi din alte 9 ţări până acum la cele cinci ediţii. Am creat în România societatea ştiinţifică de Ozonoterapie care este membră a asociaţiei medicale române şi a forului mondial, acolo am onoarea să fiu şi eu unul dintre vicepreşedinţii bordului mondial deci dezvoltarea în România mi se pare promiţătoare, în momentul ăsta sunt în jur de 100 de medici care practică ozonoterapia. Se face în spitale mari din Bucureşti, dar sunt medici şi în Constanţa, în Iaşi, în Craiova, în Cluj, Timişoara... sunt şi în spitale mari nu numai în clinici sau în spitale private."

Doctorul Tiron a introdus în România şi posturologia - ştiinţa posturii umane. El spune că uneori durerile de spate pot fi nu doar semnul unei afecţiuni lombare cât simptomul unei posturi defectuoase pe care o avem multă vreme. Durerile dispar prin simpla corectare a poziţiei corpului. De asemenea, durerile de spate pot fi simptomul sindromului oboselii cronice, despre care nu se vorbeşte mult în România: „În România e un fel de glumă, dar s-a dovedit că se şi moare din aşa ceva. Sindromul de oboseală cronică este legat de reacţia organismului la stres. Noi avem posibilitatea să rezistăm la agresiuni dinspre exterior care tind să ne destabilizeze. Agresiune e şi microbiană, şi virală şi frig şi căldură, şi o veste rea, şi claxonul din spate... toate astea sunt stresuri. Şi problemele de la bancă şi cele cu copiii. Organismul duce până la un moment dat, dar motoraşul prevăzut de natură pentru aşa ceva şi rezervoarele sunt mici. Organismul nostru cade în cazul stresului major.”

Pentru a diagnostica exact afecţiunile de care suferă de fapt pacienţii săi, doctorul Tiron apelează la un tip revoluţionar de analiză: cea a firului de păr. De ce aceasta şi nu analiza sângelui, atât de des recomandată de medicii din toată lumea? „Noi utilizăm analiza sanguină, care este extraordinar de bună, nimeni nu o contestă, dar are nişte limite. Ea se face prin puncţionarea unei vene. O venă este o stradă din organismul uman. E ca şi cum am analiza Bucureştiul uitându-ne trei minute pe strada Stirbey Vodă. Poţi să tragi nişte concluzii, dar oare ce vedem pe strada respectivă este reprezentativ pentru Bucureşti? În unele cazuri poate fi reprezentativ, dar alteori te poţi înşela foarte tare. O analiză sanguină mai are o problemă. Puteţi face o fotografie la Universitate la cinci dimineaţa când sunt acolo 50 de maşini sau la 5 după amiază când sunt 10 mii de maşini. Care e adevărul? La fel şi o venă, la cinci dimineaţa arată ceva, la cinci după amiaza cu totul şi cu totul altceva. Tăind după rădăcină un fir de păr ai posibilitatea să vezi ce s-a întâmplat într-o celulă timp de trei luni de zile. Noi luăm cam trei-patru centimetri dintr-un fir de păr, care cresc în trei luni de zile. Atunci nu mai vorbim de o fotografie, de un instantaneu într-o secundă, cum e analiza sanghină, asta e un mare avantaj, ai o medie, e o analiză care aduce informaţii bune şi interesante.”

Doctorul Ştefan Tiron spune că nu are cazuri simple, dar tocmai complexitatea stării pacienţilor săi face lucrurile mai interesante: „Eu trebuie să dezleg un rebus care nu a fost dezlegat de alţii şi să ştiţi că nu e uşor. Dar e de zece ori mai plăcut când ai de dezlegat un rebus foarte greu, decât când ai rezolvat ceva foarte simplu. Nu cred că există medicină clasică şi medicină alternativă. Eu cred că există un singur fel de medicină. Cea bună. Nu pot să nu înţeleg că lucruri care mi-au fost predate şi pe care le-am făcut acum 30 de ani în facultate astăzi sunt interzise. Cum medicina noastră alopată a schimbat unele lucruri cu 180 de grade şi mi se spune nu, asta e medicina bună? Hai să punem mici rezerve, să lăsăm o ureche deschisă, cu filtre şi pentru alte lucruri.” (Andreea Demirgian)