Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
 |
Arhiva :
|
 |
Efectul Fluture |
(2012-10-28) |
Ultima actualizare: 2012-11-09 11:17 EET |
În urmă cu trei ani, Irina Predescu a vrut să facă un cadou special unei prietene care se mărita. Mai mult decât un set de cești de cafea sau un fier de călcat, ori poate un robot multifuncțional, Irina a vrut să-i dăruiască prietenei sale în ziua nunții o amintire pentru o viață: zborul unor fluturi...
Văzuse scena asta prin filme și i s-a părut ceva deosebit. Din păcate, în România nimeni nu vindea fluturi. Așa că a rămas cu ideea și, după o vreme, a transformat-o în realitate. Irina Predescu este astăzi proprietara unei ferme de fluturi și se ocupă cu furnizarea unor clipe de neuitat: „În nebunia vârstei am zis clar, fac eu treaba asta. Nu știam nici cu ce se mănâncă, nici despre ce este vorba și mai ales nu știam câtă muncă presupune o astfel de activitate: enorm de multă, raportat la faptul că în România ai un sezon dacă ai noroc – eu spun de obicei între mai și octombrie, dar realitatea ne contrazice, pentru că de multe ori în mai e frig, în octombrie e frig. Deci, muncești un an de zile, la foc continuu, sunt niște vietăți pe care le crești, trebuie să le hrănești, să le asiguri spațiul vital necesar 12 luni pe an, 24 de ore pe zi și în realitate te folosești de ele doar cât e cald afară, dacă e frumos, dacă este soare, dacă nu bate vântul foarte tare, dacă nu plouă, dacă nu e umiditate foarte mare... raportat la toate aceste condiții precise, de care nu te poți dezice în nici un fel, pentru că nu tu dictezi, dictează organismul lor, atunci mi se pare enorm de multă muncă. Acum. Atunci era doar o idee minunată.”
Irina a contactat crescători de fluturi din Marea Britanie care aveau experiență în acest domeniu, dar aveau o singură specie care se preta mai mult la ei decât în România. Partea teoretică a parcurs-o în Statele Unite, pentru că acolo a început această activitate, în anii ’90 cu fermele de fluturi. Acolo a învățat cum să-și facă studiile de piață, partea de marketing și de eficientizare a afacerii. Ferma de fluturi a Irinei este în Nordul României, în Maramureș: „Este o zonă ecologică, acolo există și o rezervație de fluturi, aerul este mai curat, deși multe din orașele din zonă au fost centre industriale și există poluare, totuși sunt zone în care fluturii se pot dezvolta. Drept dovadă, și la ora actuală există proiecte finanțate cu bani europeni pentru menținerea pajiștilor pentru fluturi care sunt tot în zona respectivă. Cluj, Maramureș, acolo este zona cea mai bună pentru ei. Deși distanța este înfiorătoare.”
Transportul este principala problemă în această afacere. Fluturii trebuie transportați la rece, cât mai repede, pe drumuri cât mai line, Irina spune că idealul este să nu-i stresezi prea mult timp: “Eu am anumite așteptări de la fluturii mei. Când îi iau din fermă vreau să trimit clienților fluturi frumoși. Specia ochi de păun este un fluture care hibernează. Un fluture care iese astăzi, este superb, roșu cu albastru, un fluture care a stat două, trei săptămâni în fermă nu mai este atât de roșu, are aripile zimțate și pentru un necunoscător pare un fluture urât. Un client care atunci vede fluturele pentru prima dată poate să aibă această reacție. Trebuie să trimiți clienților fluturi cât mai frumoși, cât mai vioi și nu-ți permiți să-i pierzi pe drum sau să le reduci calitățile. La temperaturi de 40 de grade, dacă i-ai transporta, pe drum s-ar deshidrata și mulți ar muri. Între 5 și 9 grade este o temperatură decentă pentru ei, la care nu se agită.”
„Distracția este în două sensuri. Întâi pui o mie de fluturi în o mie de plicuri, apoi scoți o mie de fluturi din o mie de plicuri și-i pui într-o cutie, două, trei, zece... câte îți cere clientul. Încerc să minimizez durata transportului: dacă am o comandă la ora 15, la ora 14 se așează fluturii în cutii. Apoi între 14 și 15 se transportă, tot la rece și abia la ora 15.00 vor fi eliberați. Acum, spunând toate astea, la atâția ani după ce am pornit, munca este infernală. Sigur, nu dai la sapă, nu ești în mină, nu ai condiții grele, nu ți se pune în pericol viața. Dar este mult de muncă. În calitate de comerciant îți dorești comenzi cât mai mari. În calitate de muncitor, o comandă de o mie de fluturi e un dezastru. Îți ia câteva ore să stai să așezi o mie de fluturi în plicuri.”
50 de fluturi din specia ochi de păun costă între 350 și 400 de euro. Asta este foarte puțin, spune Irina, față de prețurile ce se practică în Europa și în Statele Unite: „Te adaptezi condițiilor în care trăiești. Până la urmă, scopul meu final este să trimit fluturi la clienți. N-am pornit de la ideea de a mă îmbogăți peste noapte, e imposibil, cel puțin în afacerea asta, în spațiul în care trăim. Am pornit de la ideea că este minunat și că mi-aș dori și eu așa ceva. Am constatat ulterior că marea majoritate a clienților mei se bucură de moment. Există varii motive pentru care se comandă, dar majoritatea se bucură de moment. Mulți dintre clienții mei exclamă că așa ceva au mai văzut doar în copilărie.”
Imaginați-vă că e ziua nunții dumneavoastră și cineva vă oferă la ieșirea din biserică o cutie în care nu știți ce se află. Deschideți capacul cutiei la insistența celui ce v-a făcut cadoul și din cutie își iau zborul
zeci de fluturi colorați care se pierd în zare. Irina lucrează cu trei specii de fluturi: ochiul de păun, coada rândunicii și o varietate de fluturi albi. Prietenii ei îi spun că de când vinde fluturi orașul e mai viu și mai colorat și prin parcuri, pe unde te aștepți mai puțin, e posibil ca unul să ți se așeze pe mână: „Eu le garantez că nu sunt mai mulți, singura diferență este că în mediul meu apropiat am tras într-un fel sau altul un semnal de alarmă și acum observă lucruri pe care înainte nu le-ar fi observat. Acesta este efectul meu asupra celor din jur, a mediului apropiat, asupra clienților... mai ales asupra celor cu copii mici. Copiii sunt cei mai încântați de subiectul ăsta, li se pare o minunăție că fluturii dau din aripi, că se așează pe ei. Unii copii mi-au zis că fluturii le zâmbesc. E fascinant, asta e partea frumoasă.”
(text: Andreea Demirgian, foto: Irina Predescu)
|
|
|
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
|
MP3 |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
|
AAC+ |
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
 Mascota istorică a
RRI
|