|
Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
 |
Arhiva :
|
|
| Prințul acoperișurilor |
| (2010-02-26) |
| Ultima actualizare: 2010-03-05 14:33 EET |
Gabor Lajos este un personaj de roman, care poate fi întâlnit în carne și oase pe străzile Clujului, uneori chiar pe acoperișurile anumitor case mai mici, reparând tabla. Mai poate fi văzut la o crâșmă dând lecții de cultură, limbă și civilizație țigănească sau la inaugurarea propriei expoziții de obiecte din aramă, recondiționate cu mâinile sale. E un om surprinzător, al cărui parcurs în viață a început într-un cartier sărac din Oradea, numit Băile 1 Mai. De acolo, prin Satu Mare și apoi Cluj, Lali Țiganul, cum îi spun prietenii, a ajuns în toate ipostazele amintite mai sus. I-a plăcut școala și a vrut să se facă polițist.
Cu bunăvoința specifică vremurilor, a fost sfătuit să nu-și piardă vremea. Minoritar fiind, n-ar fi putut urca prea sus în ierarhia miliției anilor ’70. Dirigintele său i-a spus că va rămâne sergent toată viața și l-a îndrumat spre un liceu Industrial. Nici acolo nu a stat Lali prea mult. De această dată, părinții lui au creat o diversiune și l-au scos de la școală, cu ajutorul unei rude însărcinate pe care au prezentat-o drept nevasta lui Lali în fața comitetului profesoral. Luat ca din oală, Lali, nevinovat, s-a lăsat de școală, dar nu s-a putut lăsa de citit:
“N-am putut să stau fără carte, fără studii. Am început să caut cărți de astronomie, curiozități, minuni, descoperiri. La 16 ani nu-mi mai plăcea Ion Creangă. Dădeam ciubuc bibliotecarului, cadouri ca să-mi dea cartea aia pe care în mod normal nu mi-ar fi dat-o. Nici nu înregistra că mi-a dat-o pentru că ar fi făcut pușcărie. Erau cărți despre crime, despre cum au ajuns comuniștii la putere, cărți scrise de români din Occident, cărți care erau deja interzise.”
Lali a reușit astfel să învețe lucruri pe care alții din neamul lui nu le știau. Într-o zi, la Cluj, într-o crâșmă frecventată de studenți, Lali a fost provocat de un grup de tineri să îi învețe limba țigănească. Nu s-a lăsat rugat mult, dar a pus condiții:
“Le-am zis: “eu știu că învățați trei injurii și pe urmă spuneți că învățați limba țigănească. Aia nu e treabă. De mâine, veniți cu caiet, dacă văd ceva mâzgălituri în caiet nu ai ce să mai cauți la ore. Eu fac treaba asta gratuit și, dacă atâta respect nu merit, să vii cu un caiet, nu cu o fițuică cerută de la ospătar pe care s-o arunci la primul coș de gunoi, atunci n-ai ce căuta la oră. Poți să stai la masă, dar nu te bag în seamă.”
Printre elevii lui Lali erau mulți studenți la regie, la etnologie, la drept, la filosofie, astăzi profesori sau scriitori cunoscuți. Unul dintre aceștia a scris chiar o carte despre cursurile ținute de Lali:
“Francois Breda, profesorul, a scris o carte despre mine numită “Ospețele lui Lali”. După fiecare oră de limbă țigănească avea loc un chef, ajungeam să cântăm și să jucăm.“
"Lali ne-a făcut și un fel de introducere în mentalitatea țigănească, pe lângă lecții de limbă", spune autorul volumului. "Fiecare curs se încheia cu câte o parabolă, aplicată pe situația momentului, pe care noi trebuia s-o descifrăm. Arta parabolei face parte din cultura țigănească", afirmă Francois Breda. La recomandarea unuia dintre studenții de la crâșmă, Lali a ajuns să joace în filme. Nu a fost prima lui întâlnire cu cinematografia, pentru că Lali e unul dintre figuranții ce apar în filmul lui Lucian Pintilie “Prea Târziu”.
Dar primul rol principal l-a obținut de la Robert Lakatos, într-un documentar realizat în 2004 cu ocazia intrării Ungariei în Uniunea Europeană, în care joacă alături de prietenul său de o viață, Lorand Boros. Inițial, filmul ar fi trebuit să se numească Acoustic Borders, dar Lali a fost cel ce a “botezat” până la urmă producția. În fiecare dimineață îi saluta pe colegii de pe platoul de filmare în limba rromanes: “Bahrtalo”. Acest cuvânt a intrat în vocabularul echipei. În cele din urmă, așa s-a numit și filmul.
“Bahrtalo” a fost premiat cu “Golden Dove” la Festivalul de Film Documentar de la Berlin, apoi, în varianta extinsă la 83 de minute, “Lali și Lori în Egipt” a cucerit și alte festivaluri de specialitate. A fost premiat la Karlovy Vary, cu distincția Europa Cinemas Label, premiu care nu mai fusese câștigat niciodată până atunci, nici de un film românesc, nici de unul maghiar.
La Saturno festival, Gabor Lajos a primit premiul pentru cel mai bun rol masculin. Celebru în afara granițelor României, menționat din când în când în presa locală, ba chiar, de câteva ori și în ziarele centrale, Lali își vede de tablă și de arămuri. Ce a însemnat pentru el faptul că oamenii i-au aplaudat peripețiile pe marile ecrane?:
“Acest premiu pentru cel mai bun rol masculin… m-a bucurat că nu toată lumea e fascistă, nu toată lumea e antițigan sau antiromân. Eu sunt cetățean român. Dacă țiganii sunt necivilizați, atunci nu înseamnă că sunt și toți românii. Nu m-a încântat foarte tare treaba asta, n-am zis “uite cine-s eu!”. Eu sunt tot țiganul Lali, tot restaurator de obiecte antice…”
(Andreea Demirgian)
|
|
| |
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
MP3 |
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
AAC+ |
|
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
| Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
 Mascota istorică a
RRI |
2025-04-03
Print
Ascultă din nou