Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
 |
Arhiva :
|
 |
Ziua Internațională a Limbii Materne |
(2010-02-21) |
Ultima actualizare: 2010-02-26 15:10 EET |
Ziua Internațională a Limbii Materne, proclamată la Conferința Generală a UNESCO din Noiembrie 1999 este dedicată promovării diversității culturale și a multilingvismului. Toate eforturile de a păstra limbile materne sunt menite să inspire solidaritatea între oameni, bazată pe înțelegere, toleranță și dialog. Dar nu de puține ori, limba în care oamenii aleg să comunice a fost un motiv de discordie care a dus până la urmă la… lipsă de dialog. Minoritatea maghiară din România beneficiază de învățământ în limba maternă de la grădiniță până la facultate, au reprezentanți în administrația locală, în Parlament și chiar în Guvernul țării.
Se susțin spectacole de teatru și operă în limba maghiară, se publică ziare și cărți. Limba maternă a aproximativ un milion și jumătate de cetățeni români de etnie maghiară este astfel în siguranță. Cei ce aleg să se limiteze la limba maternă însă, la intrarea pe piața muncii descoperă că au o problemă: majoritatea nu vorbește limba maghiară. aceasta este opinia lui Karen Attila, dublu minoritar, pe jumătate maghiar, pe jumătate armean, care a ales să-și exercite profesia în limba română:
“Am foarte multe cunoștințe care, după ce au absolvit o facultate în limba maghiară, pe domeniul lor nu și-au prea găsit locul în România, ca să-și continue activitatea pentru care s-a investit în ei muncă, ore de studiu. Și au o problemă. Eu am ca limbă maternă rusa și maghiara ca limba paternă. De ani buni profesez în limba română. La colț de stradă, cu jumătate de gură mi s-a spus odată: trădător de neam! Și mă gândeam la care neam se referă acel coleg care este de etnie maghiară. Atunci pe moment am fost foarte supărat, dar, Slavă Domnului sunt tot mai puțin astfel de indivizi în Transilvania.”
A doua situație este cea în care se găsesc cetățenii români de etnie rroma, oficial cam 500 de mii, neoficial, mai mult de două milioane dintre cei ce se nasc și trăiesc în România. Ei nu au cerut plăcuțe bilingve, ci s-au luptat ca acolo unde sunt mai mult de zece copii de țigani să se înființeze clase cu predare în limba țigănească. Statul român nu a zis nu. Problema este cu profesorii care să predea în această limbă. Este important, îmi spune Gabor Lajos, și cine stă la catedră nu numai cine te-nvață acasă:
“Sunt țigan născut în România. Eu acasă vorbesc țigănește. Cu dumneavoastră vorbesc românește, cu un ungur vorbesc ungurește, mâine n-o să fiu brusc neamț, numai pentru că vorbesc limba germană. Fiecare nație trebuie să știe limba ei, limba pe care au vorbit-o părinții acelei persoane nu trebuie ștearsă cu buretele. Să învețe copilul și limba țigănească, dar nu cu profesori care învață de pe internet și dintr-un vocabular limba țigănească și apoi le predau copiilor de țigan, când nici ei nu știu bine. Dar vorbim deja în Europa de 40-50 de milioane de țigani. Nu vorbim de 2-3 milioane pe tot globul. Vorbim de un popor, nu mai vorbim de un trib. Eu aș declara limba țigănească limbă europeană. Aș vrea să fie o limbă inclusă oficial între limbile Europei pentru că acum nu e.”
Chiar dacă nu au școli cu predare în limba țigănească pentru toți copiii ce vor să studieze în limba maternă, țiganii sunt foarte vizibili. Pe stradă, în presă, în filme, în seriale TV, în spectacole și în programe de televiziune. Unii dintre cetățenii români se simt “agresați” de atâta expunere. Ioan Petre este unul dintre aceștia:
“Mi se pare o rușine ce se întâmplă în țara mea. Anul ăsta de Revelion, pe toate posturile de televiziune, oriunde te uitai erau doar țigani și manele. În plus, ca român, mi se pare anormal să merg în Harghita la poștă și să nu fiu băgat în seamă pentru că n-am spus bună ziua în ungurește. Mi se pare deplasat ca populația majoritară să fie forțată să se adapteze la populația minoritară, lovindu-se prea des de limba și obiceiurile și comportamentul uneori diferit al minoritarilor. Și e bine să nu uităm că ființa unei țări începe de la limba vorbită, limba oficială. Așa că, să-și vorbească limba, dar în intimitatea caselor lor.”
Dincolo de războaiele adulților, copiii sunt cei ce-și rezolvă problemele în modul cel mai firesc. Catrina are șase ani și trăiește în Germania. Acasă vorbește limba maternă, dar la școală folosește limba germană. Uneori, când vorbesc pe internet, Irina, prietena ei de la București nu înțelege ce spune fetița din Karlsruhe. Catrina a găsit soluția. A făcut un desen pentru Irina:
“Am ceva pentru Irina: stele, inimioare și picături. Ca să nu mai fie Irina supărată pe noi, că nu a înțeles bine ce am zis Irina și s-a supărat foarte tare… Ai înțeles?”
Și joaca a continuat astfel nestânjenită, nici de distanțe, nici de accent, nici de limbă.
(Andreea Demirgian)
|
|
|
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
|
MP3 |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
|
AAC+ |
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
 Mascota istorică a
RRI
|