Radio Romania International

Arhiva :

Viaţa unui băiat de Bucureşti
(2009-12-20)
Ultima actualizare: 2009-12-24 13:53 EET Print
O fermecătoare cronică a unui localnic devotat. Aşa ar putea fi cuprinsă într-o singură propoziţie cartea intitulată “Bariera Vergului sau Viaţa unui băiat de Bucureşti”. Recent tipărită în doar 1000 de exemplare, insuficiente pentru apetitul şi curiozitatea celor îndrăgostiţi de oraşul în care trăim, cartea despre care povestim este o confesiune despre viaţa mahalalelor bucureştene, scrisă de unul dintre orăşenii la prima generaţie, căruia nu-i vine greu să povestească de unde vine şi cum a crescut în mahalaua ridicată lângă una din vechile bariere ale oraşului, numită Vergului. La 70 de ani, uzând din plin de modestia hâtră şi di--ba-ce a mahalalei, dar şi de ri-goa-rea filolo-gului devenit profesor de română şi biblio-te-car al Academiei, Gheorghe Parusi relatează tocmai acele decenii despre care din ce în ce mai mulţi deja cer lămuriri. Aflăm cum puteai să te aperi de ce era mai rău după instaurarea comunismului în 1945, oco-lind, adaptându-te, rezistând, alegându-ţi bucuriile şi tovărăşiile sin-cere. Adina Keneres, redactorul cărţii, povesteşte cum s-au transformat memoriile lui Parusi în cartea atât de căutată astăzi: “În urmă cu câţiva ani ne-a făcut o propunere senzaţională “Cronica Bucureştilor”. Adunase în acel moment sub formă de antologie lucruri minunate despre istoria oraşului de la fondare până pe la 1947. Am făcut o ediţie bogat ilustrată, controlată, care a avut şi un mare succes, şi văzând că poate fi tipărit, debuta atunci la peste 60 de ani, şi-a zis să-mi povestească şi despre proiectul de bază al vieţii lui care era cronologia Bucureştilor, nici mai mult, nici mai puţin. Adunase în cutii, de-a lungul a 27 de ani la Biblioteca Academiei, ca şef al serviciului de catalogare, tot ce putea să fie interesant în materie de Bucureşti, chiar sub formă de mini poveste, de la fondare până în 1989. Asta a făcut un volum imens, foarte frumos, o referinţă absolută pentru toate domeniile de viaţă ale oraşului.“ Românii au o fascinaţie pentru perioada interbelică. Istoriile lumii bune sunt la mare căutare Se întâmplă rar, spune Adina Keneres ca poveştile oamenilor mici să iasă la suprafaţă: “Târgul acesta există graţie schimbului. Foarte mulţi ani de comunism au prostit lumea şi dau senzaţia că se găseşte ceva diabolic în ideea de comerţ. Comerţ înseamnă schimb între oameni, dacă schimb nu e, nimic nu e. Oraşul a crescut, sensul comunităţii a crescut din această operaţiune, de schimb. Felul în care au reuşit să se lege bucureştenii de Ardeal, de Constanţa, de drumurile care veneau dinspre Sudul Europei şi dinspre Est şi Vest, e formidabil. Au avut o inventivitate extraordinară şi au ştiut cu tact şi cu fler, să facă din nimic un monument. Se întâmplă foarte rar să-ţi facă la 70 de ani cineva un asemenea cadou, să-ţi facă o confesiune documentată: vezi şi Bucureştiul, dar îl vezi şi pe el, ca băiat de Bucureşti. E senzaţional faptul că e un om de mahala care a sărit peste mahala şi poate să o povestească. Asta e rar de fapt. Noi avem o idee vagă despre cum se trăia în lumea mică şi către lumea medie a oraşelor mari, ştim mult mai multe despre nobilime, despre marea burghezie, la urma urmei s-a şi creat o fascinaţie pentru lumea bună. Avem o atracţie pentru poveştile din interbelic şi cu siguranţă idealizăm un paradis şi social şi economic. Realitatea e alta, aşa cum se întâmplă mereu. Traiul oamenilor mici nu e deloc neglijabili, căci ei au creat bogăţia oraşului. Poveştile acestor oameni ne lipsesc. Rar unul dintre ei se ridică deasupra condiţiei, fără să se despartă de ea sau fără să-i fie ruşine de ea, valorificând-o.” Deloc dispus să acorde interviuri, din modestie şi din pricina timpului care, la 70 de ani curge altfel, Gheorghe Parusi îşi lasă editorul să îl „povestească”. Adina Keneres mi-a făcut portretul acestui băiat de Bucureşti: “E un om mai degrabă mic de statură, are un fel de a fi vânjos interior, foarte controlat, foarte civil. E mai degrabă subţire, cu un nas mare şi cu o chelie care se insinuează din ce în ce mai serios, are doi ochi jucăuşi, negri şi gesturi foarte abile. E un om care a manevrat toată viaţa lucruri mici. Îl văd învârtind cu mare naturaleţe hârtii, foiţe şi fişe mici. Are şi un scris mic şi foarte atent. Faptul că şi-a păstrat tovărăşiile de tinereţe cu oameni care erau strungari, garajişti şi aşa mai departe, ţine de suflet, dar el este, ca practică profesională care l-a şi croit, l-a format ca om, mai degrabă un bijutier. Redactarea notiţelor ca atare a fost fascinantă, e chiar o poveste cu subiect şi predicat, nu cu linioară de la capăt, „s-a născut”, „s-a înfiinţat”, ţi se şi explică proiectul de a face să se taie axa timpului cu cea a rubricilor, a temelor, materialul era imens, dar trebuia să se transforme într-un instrument de lucru pentru o istorie de 500 de ani. Şi asta a şi devenit. Pe lângă ce a lucrat el zeci de ani, a mai lucrat şi cu noi încă aproape doi ani ca şi cum ar fi avut 25 de ani, cu un tonus extraordinar. E un om formidabil Parusi.” Bariera vergului sau Viaţa unui băiat de Bucureşti este o carte care se vinde foarte bine. Editura Compania se pregăteşte chiar să suplimenteze tirajul, imediat după sărbători. Nu ne putem lua la revedere de la Gheorghe Parusi fără a vă oferi un fragment din cronica vieţii sale. "Ca să-şi continue drumul pe Mihai Bravu, tramvaiul 26 făcea un mic ocol în jurul unei pieţe rotunde, în centrul căreia era o statuie: o tânără mamă îşi tot spăla părul, vizibil stânjenită de copilul de la picioarele ei, care încerca zadarnic să-i dea jos ştergarul care abia îi aco-perea fundul. Foarte probabil, când ajungeau acolo, vatmanii urmăreau cu prea multă atenţie încercarea copilului, căci de multe ori tramvaiele săreau de pe şină în timpul ocolului la macazul care dirija trecerea spre Calea Călăraşilor sau spre Mihai Bravu. Tram-va-iul era repede repus pe calea cea dreaptă cu ajutorul unei bucăţi de fier plasate în dreptul roţilor. De la piaţa aceea din Mihai Bravu porneau spre răsărit Soseaua Vergului, iar spre apus Calea Călăraşilor şi strada Theodor Sperantia...” (Andreea Demirgian)

		WMA
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		MP3
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		AAC+
	48kbps :	1 2 3
	64kbps :	1 2 3
Ascultaţi programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+

Ascultă din nou
emisiunile RRI


Ascultaţi
Orele la care puteţi asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
00.00 - 01.00 (L)	01.10 - 02.00 (D, L)
02.00 - 04.00 (L-D)	04.00 - 05.00 (L-V)
04.00 - 06.00 (S)	10.00 - 11.00 (S)
10.15 - 11.00 (L-V)	11.00 - 13.00 (L-S)
15.00 - 16.00 (L-D)	16.00 - 17.00 (S, D)
17.00 - 18.00 (L-D)	18.10 - 19.00 (S, D)
19.00 - 20.00 (L-D)	20.00 - 22.00 (L-D)
22.10 - 23.00 (S, D)	23.00 - 24.00 (L-V)

Weather Forecast

Mascota istorică a RRI

© 1999 - 2011 Copyright Radio Romania International