Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
 |
Arhiva :
|
 |
Daniel Knorr și roboții cerșetori (rel. din 22.04.2012) |
(2012-08-05) |
Ultima actualizare: 2012-08-10 9:36 EET |
Multe s-au scris, de-a lungul timpului, despre cerșetorii români din străinătate. Una din ultimele știri de acest tip vorbea despre roboți cerșetori. Unul poate fi văzut pe Mariahilfer Strasse, cel mai aglomerat bulevard din Viena, și este creația artistului de origine română Daniel Knorr, din Berlin: “În anul 1999, am fost invitat la o expoziție în Berna, Elveția, să fac o lucrare pentru spațiul public. Și am aflat într-o vizită acolo că cerșetorii urmau să fie alungați din oraș pentru că strică imaginea orașului. Și m-am gândit să fac ceva pentru că cerșetoria e poate una dintre primele profesii care au existat. Și m-am gândit să fac un robot cerșetor, să-i ajut pe cerșetori, să fie industrializați, dacă se poate spune așa. Apoi am fost invitat la diverse expoziții și am făcut diferite generații de roboți. Acum cel din Viena este al patrulea sau al cincilea robot care a ieșit în această serie.”
Dar pentru că este vorba despre o activitate expusă ridicolului, robotizarea acestei activități părea imposibilă. Cu toate acestea, creația lui Daniel Knorr a avut succes, a participat la expoziții și a câștigat admiratori. Daniel Knorr: “Au fost reacții diferite. La un muzeu în Essen, în 2002, oamenii au spus că preferă să dea bani roboților decât cerșetorilor, pentru că nu miros, nu arată urât. Cei de aici au fost și primii care au achiziționat un robot cerșetor. Mi s-a părut un fapt neoliberal din partea publicului, dar am fost și indignat. Dar așa este societatea, m-am gândit că acest robot este potrivit pentru industrializarea acestei meserii. Este și materializarea unui fenomen de zi cu zi. În fiecare zi toți creșim după mâncare într-un fel, chiar dacă avem ce mânca, cerșim ceva.”
Ideea de bază a roboților răspunde cererii curatorilor expoziției cu numele "At Your Service - Art and Labour", („La dispoziția dvs – prin artă și muncă”) la care Daniel Knorr participa. Una dintre cerințele curatorilor a fost ca artiștii să ilustreze prin opere automatizarea procesului de muncă. Printre temele propuse mai erau și modul în care munca îți crește stima de sine, munca văzută ca o plăcere sau o povară și cum influențează societatea viața noastră profesională. Artistul de origine română i-a convins pe organizatori că roboții săi cerșetori merită să fie văzuți și a creat mai multe variante de-a lungul timpului: „Primii au avut un câine, un robot și un câine, și, dacă treceai prin față, reacționa, printr-o celulă fotoelectrică și spunea: Arăți bine. N-ai cumva un euro pentru mine? Și dacă dădeai bani îți mulțumea și îți dorea o zi frumoasă. Iar câinele lătra tot timpul. Apoi am făcut unul ca un terminal, adică ceva mai simplu, și tot la fel funcționa. Acesta din Viena are o manivelă pe care o întorci și el se încarcă și începe să cerșească și îți cere bani. Are un spațiu în care se pun banii și, după ce o faci, îți mulțumește și îți dorește o zi bună.”
L-am întrebat pe Daniel Knorr în ce măsură înțeleg oamenii că, atunci când roboții le cer bani, este vorba despre un act artistic: “Arta e complicată, pentru că, mergând pe stradă, nu te aștepți să vezi o lucrare. Tot ce are soclu și are caracter abstarct devine o lucrare de artă, dar poate fi orice, o inițiativă a unei firme, o reclamă, așa că nu cred că oamenii percep dacă un lucru e gândit ca o operă de artă. Dar ideea transmisă este industrializarea cerșitului și probabil acesta era ultimul cotlon care rămăsese neindustrializat. Direcția roboților în arta mea ține de dorința de materializare a fenomenelor. Bazată pe ideea lui Isaac Asimov, care a născocit cele trei legi ale roboților, a treia lege este aceea potrivit căreia roboții trebuie să se susțină singuri, ceea ce m-a făcut să mă gândesc la aspectul existenței roboților și la ce ar putea ei face. Aceste legi ale roboților au fost preluate de către savanți. În tehnică există.”
În ultima săptămână a lunii aprilie, Daniel Knorr vine la București cu o nouă expoziție, găzduită de Muzeul de Artă Contemporană. De această dată, artistul ne-a pregătit o “cocină de dolari”. Este vorba de niște purceluși origami, realizați din dolari de dimensiuni foarte mari, meșteșugiți în porci de la 50 de cm. până la mărimea naturală.
(Ana Maria Cononovici)
Material editat de Elena Ștefan.
|
|
|
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
|
MP3 |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
|
AAC+ |
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
 Mascota istorică a
RRI
|