|
Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
 |
Arhiva :
|
|
| Obiceiuri de iarnă explicate orășenilor |
| (2009-12-13) |
| Ultima actualizare: 2009-12-18 13:28 EET |
Deunăzi, domnul care stătea lângă mine în autobuz, prea atent la convorbirea mea telefonică cu o colegă de serviciu, m-a întrebat oarecum disprețuitor: „Haideți, doamnă, mai există obiceiuri de iarnă? Totul e numai spectacol”. Un pic, un pic avea dreptate, și mi-am adus aminte de toate acele colinde cu clinchete de clopoței care se aud prin magazine. Totuși, răspunsul meu a fost „Da”. Însă, din ce în ce mai puțin. Ceata de colindători cu glasuri puternice și masculine, pițărăii care ațâță focul cu nuielușe de alun, colinde cu vînarea leului sau cu fata care stă și coase într-un leagăn de mătase între coarnele cerbului, scalda lui Crăciun, bradul care nu are mai mult de vreo sută de ani în tradițiile noastre, ospitalitatea rituală, ziua sfântului Vasile și Boboteaza… Toate acestea mai pot fi întâlnite prin filme, pe scene de spectacol sau chiar la fața locului, departe de Marele Oraș.
Dar timpul nostru curge altfel decât se întâmpla odinioară. Nu mai e liniar, a ieșit din făgașurile lui, azi trăim în sincope și cel mai des auzim “n-am timp”. Vin sărbătorile și “n-am timp” capătă noi dimensiuni: “trebuie să merg la cumpărături”, “trebuie să fac cozonaci”, “trebuie să tai porcul”, “trebuie să fac curat”. Acest “n-am timp” vine în mare parte dintr‑o lipsă de înțelegere a rostului gesturilor de zi cu zi, a locului ritualului și sacrului în viețile noastre. Puțin înainte de Ajunul Crăciunului, ca să nu ne mai prindă sărbătorile de iarnă nepregătiți, și anul acesta, fundația Calea Victoriei și Laura Jiga Iliescu s-au gândit să le ofere orășenilor un mic îndreptar de înțelegere a sărbătorilor, așa cum nu le-au fost explicate până acum. Laura Jiga Iliescu este cercetator principal gradul II în cadrul Institutului de Etnografie și Folclor “Constantin Brăiloiu” al Academiei Române. Ea explică ce se întâmplă cu sărbătorile noastre:
“A început diluarea sărbătorilor. S-a schimbat ritmul de remodelare a modului de viață și a tradițiilor. Ce influențează foarte mult această schimbare a tradițiilor la nivel de semnificație e prezența abundentă a formelor culturale artistice tradiționale pe scenă, în mass media și în turismul cultural. Televizorul selectează din tot repertoriul de tradiții pe cele care ar putea să aibă impact mediatic, le reinterpretează și le transmite. Există o tendință comună de a identifica în oferta mediatică sau turistică, căutăm ce vedem la televizor sau ce vedem la festivalul de folclor, sau ce vedem atunci când ne ducem într-o zonă. Maramureșul a devenit locul în care se adună toți turiștii care caută obiceiuri ancestrale. Deja se face pe acolo pentru alți ochi, oamenii nu-și mai fac pentru ei înșiși teatrul de Viflaim, care e foarte interesant. Cei care vor veni acasă de Crăciun cu siguranță îl vor vedea sau copiii lor vor participa la el. Dar acum se face pentru turiști separat, se creează aici o ruptură, care e obiceiul pentru noi și care e obiceiul pe care trebuie să-l arătăm.”
Adevăratele obiceiuri de iarnă țin de ritualuri pe care omul de la oraș nu și le mai poate asuma la fel ca țăranul român. Chiar dacă își dorește să facă lucrurile așa cum trebuie de sărbători, el nu le mai înțelege în adevăratul lor sens ce ține neapărat de spiritual, de prezența sacrului în viața de zi cu zi. Laura Jiga:
“Ritualul presupune o prezență a sacrului, a luminosului. Tu nu ești decât un actor important în acel scenariu, dar în ritualuri nu e nimic centrat pe sine, nici măcar pe cel ce performează ritualul, e un întreg ansamblu în care sunt mai mulți care au ceva de spus, și în definitiv e cineva mai puternic decât omul. Noi suntem centrați pe noi și pe acum și aici. Poate că devine totul prea facil, e posibil să aibă legătură cu această impresie a noastră, că lucrurile se obțin ușor, fără sacrificiu. Te duci în pelerinaj cu autocarul, nu pe jos sau în genunchi. Există pelerinaje virtuale. Totul devine mult mai facil, nu te implică nici spiritual nici corporal cum te implica. Făcutul pâinii acasă e mai simplu: o faci cu mașina de pâine și probabil că și de-aici vine această diluare a trăirii sacrului. Nu zic că o să-mi fac un cuptor în spatele blocului și o să aprind focul, dar făcutul pâinii presupunea mult mai multe decât să frământ, l-am băgat la cuptor și am terminat. Făcutul pâinii presupunea să te trezești de dimineață, să te speli, să-ți faic cruce, să faci focul într-un anumit fel, n-ai voie să înjuri sau să scuipi lângă foc, trebuie să-l cureți, femeile făceau pâinea pe jos, chiar dacă aveau masă, stăteau în genunchi când o făceau, era o tehnologie culinară foarte importantă, dar se subordona unei încărcături de sacralitate. Fiecare gest însemna ceva.”
Unul dintre oamenii care au devenit un simbol asociat Crăciunului românesc este Ștefan Hrușcă. Îndrăgit interpret de folk, cu sute de spectacole în palmares, Ștefan Hrușcă este vocea colindelor de Crăciun, vocea cel mai des auzită în magazine, la radio, ba chiar și în diaspora. Circulă chiar un banc potrivit căruia, dacă Ștefan Hrușcă e răgușit, Crăciunul se amână până îi revine vocea. Dar Laura Jiga Iliescu spune că nici clopoțeii de la sania lui Moș Crăciun și nici colindele lui Hrușcă nu prea au legătură cu cântările în stare să crape cerurile în Ajun de Crăciun:
“Ștefan Hrușcă, la nivel muzical, a ajuns aproape o emblemă a Crăciunului. Felul plăcut în care el cântă nu are nimic de-a face cu felul în care răsunau colindele de ceată. Era un cântec de grup foarte puternic, te înfiori când îl auzi. E o forță de crapă cerul, care, oricum, se deschide în noaptea de Crăciun și de Bobotează.”
Vin sărbătorile. La o cană de ceai sau de vin fiert, la ceas de seară, la Clubul Țăranului Român din București, Laura Jiga Iliescu va încerca să le explice orășenilor cum se folosesc de fapt sărbătorile. De ce avem nevoie de ele? De ce trebuie să le explicăm copiilor că de Crăciun se întâmplă mari minuni care n-au de-a face cu cadourile? Altfel, tradițiile noastre vor deveni doar amintiri exotice din copilăria părinților și bunicilor. Depinde de noi dacă le permitem să se dilueze sau facem un efort invers, spre concentrarea și păstrarea lor.
(Andreea Demirgian)
|
|
| |
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
MP3 |
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
AAC+ |
|
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
| Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
 Mascota istorică a
RRI |
2025-04-03
Print
Ascultă din nou