|
Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
 |
Arhiva :
|
|
| O Dacie la Raliul Mongoliei |
| (2012-07-22) |
| Ultima actualizare: 2012-07-27 16:08 EET |
Au fost odată un fotograf, un fost agent publicitar și un biciclist, lucrător într-o corporație, pe numele lor Iulian Angheluță, Nicolae Stancu și Alexandru Molovata, care au plecat spre Mongolia într-o Dacie, pentru a participa la un raliu. Și nu este o poveste fantezistă. Este povestea unui gest temerar dus la bun sfârșit în prima Dacie care ajunge în Mongolia și prima care participă la raliul Mongol Rally 2012. O aventură de aproape două luni, în care acești trei iubitori ai Daciei, ce au fost glumeț numiți Dacioții, se vor descurca pe cont propriu, străbătând țări la rând pentru a ajunge la destinație.
De unde a venit această idee ne-a spus Iulian Angheluță: „Ideea ne-a venit mai demult, și mai recent am și materializat-o prin cumpărarea unei Dacii Berline 2003, cu care vom pleca până în Mongolia, într-un raliu umanitar. Asta înseamnă că această mașină, aflată la prima ei călătorie peste hotare, va rămâne în Mongolia, și va fi donată unei organizații non-guvernamentale. Veniturile obținute vor fi donate acestei organizații care are grijă de copiii abandonați sau cu probleme familiale din Ulan Bator. Călătoria va dura aproape 6 săptămâni până în Ulan Bator, în condițiile în care nu vor apărea alte probleme. Vom străbate un număr de 15 țări, din România vom merge la Praga. După care traseul va cuprinde: Bulgaria, Turcia, Georgia, Azerbaidjan, vom trece cu un cargo către Turkmenistan, apoi Uzbekistan, Kyrgystan, Tadjikistan, Kazakhstan, Rusia și într-un final, Mongolia.”
Mongol Rally este cel mai mare și important raliu caritabil din lume, prima ediție având loc în 2004. La fiecare ediție, toate echipajele sunt pe cont propriu, organizatorii neasigurând asistența tehnică sau medicală, iar traseul are o lungime de peste 18.000 de kilometri.
Pentru a putea pleca în această călătorie, Dacioții și suporterii lor au pus mână de la mână cu entuziasm. Iulian Angheluță: „În cadrul acestui raliu nu vom avea niciun fel de susținere din partea organizatorilor, deci suntem pe cont propriu. Și ăsta este un lucru pe care dorim să-l demonstrăm în această expediție: că mașina românească va ține, va rezista și că noi, ca români, putem să reprezentăm cu brio România la acest raliu. Odată ce am demarat proiectul, prietenii, oamenii, chiar necunoscuți nu au întârziat să ne ajute. Am primit de exemplu un radiocasetofon cu MP3 donație pentru mașină, ea neavând echipament muzical, am primit diverse mesaje de felicitare, de încurajare, și asta demonstrează că românii nu stau doar cu mâna în sân, ci uneori le trebuie un impuls pentru a trece și ei la acțiune, chiar dacă nu cu fapte mari, chiar dacă nu cu bani, cu un șurub, cu o sticlă de apă, cu o încurajare, cu o bucată de brânză, cu mici ajutoare românești vom pleca la acest drum pentru a reprezenta tot ce au mai bun România și românii.”
Nicolae Stancu, zis Nicu, menționează posibile dificultăți pe care le întrevede: „Calitatea drumurilor este mai proastă ca la noi odată ce trecem de Marea Caspică, dar asta e cea mai mică problemă a noastră. Dacia a fost concepută pentru astfel de drumuri proaste sau experiențe. Cred că cea mai mare problemă pentru noi o să fie căldura, pentru că mașina nu este dotată cu aer condiționat. Apoi s-ar putea să întâmpinăm probleme tehnice cu mașina, datorită combustibilului de slabă calitate pe care va trebui să-l folosim.”
Deși dacioții cunosc anvergura aventurii la care s-au încumetat, pregătirile lor de drum par precare, lăsând loc unei mari doze de neprevăzut. Alexandru Molovata, zis Molo: „În acest raliu participă peste 400 de echipe din toată lumea, inclusiv de pe alte continente, cum ar fi Australia sau America. Participă preponderent englezi, pentru că organizatorii raliului sunt din Marea Britanie. Startul se dă din Marea Britanie cu două zile înainte de startul european de pe 17 iulie de la Praga, de unde vom pleca cu cele câteva sute de echipe spre Mongolia. Avem două canistre la noi pentru orice eventualitate, portbagaj deasupra mașinii și cam atât. Nu avem remorcă, nu avem mașină de susținere. Mâncare o să ne luăm, dar nu foarte multă pentru că vrem să mâncăm împreună cu cei pe care îi întâlnim pe drum, cu localnicii. Vrem să vedem și să gustăm din tot ce înseamnă cultura și gastronomia Asiei Centrale.”
Întrebat unde vor înnopta pe drum, Molo adaugă: “În cort, în mașină, sub mașină, pe mașină, la oameni acasă, în orice fel de condiții. Suntem obișnuiți în călătoriile noastre și în aventurile pe care le-am mai făcut împreună să nu ne punem problema condițiilor de dormit. O să avem cu noi un cort, ținând cont că e vară o să dormim pe malul Mării Aral, pe malul vreunui lac.”
Acesta este începutul unei povești pline de aventură. La finalul ei, o Dacie va fi străbătut lumea pentru a fi donată unei organizații non-guvernamentale pentru spijinirea copiilor defavorizați, iar Dacioții vor porni înapoi spre România cu Transsiberianul, pretext, desigur, pentru alte povestiri.
(Sinoma Lazăr, Ana Maria Cononovici)
Material editat de Elena Ștefan.
|
|
| |
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
MP3 |
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
AAC+ |
|
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
| Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
 Mascota istorică a
RRI |
2025-04-03
Print
Ascultă din nou