2025-04-03



















Arhiva :
Centrul vechi al Bucureștilor
(2012-07-15)
Ultima actualizare: 2012-07-20 11:05 EET
Centrul Vechi al Bucurestiului Dimineața târzie, Bucureștiul vechi se trezește la viață. Se șterg geamuri, se aranjează mese până în mijlocul străduțelor, se deschid umbrelele. Mai târziu vor porni și ventilatoarele și instalațiile de stropit cu apă. Casele sunt în marea lor majoritate doar parțial renovate, reunind trecut și prezent într-un amestec nesigur. Poți întâlni firme vechi ale atelierelor de „Rame și oglinzi”, „Blănărie”, „Pălării”, „Modă” sau „Bijuterii”. Multe nu par să mai aștepte clienții, dar mai dau culoare locului, amintind de micii negustori din alte vremuri. Altele trăiesc tihnit în ciuda trecerii timpului.


Așa este atelierul de pălării în care lucrează Nicolae Zdârcă. Acesta se află dintotdeauna pe strada Șepcari, din centrul istoric al Bucureștiului, dar pălărierul nu se teme că ar putea rămâne fără clienți, cum nu s-a temut niciodată, nici în vremurile mai grele: „Mă știe lumea, pentru că eu sunt unic. Vine lumea și noaptea. Și acum nu mai sunt meseriași. Vin din diferite orașe să mă caute, pentru că nu mai sunt meseriași. Am prins în București războiul, bombardamente, cutremure și n-am plecat niciodată. Numai pălărier. Sunt mulțumit, am și muncit, într-adevăr foarte mult, am avut și satisfacția muncii mele și mi-a plăcut meseria și nu m-am lăsat, de la 14 ani numai așa am stat. M-a atras meseria asta. Tot asta aș face.”


David Sandu este autor de bijuterie contemporană într-un atelier ampalsat pe o altă stradă din Bucureștiul vechi, Șelari.aici, la etaj, artistul crează bijuterii și organizează cursuri de bijuterie contemporană. Cum vede el viața în centrul vechi? „Este un privilegiu să stai în inima orașului, deși Centrul vechi e acum o vastă cârciumă și cam atât, din păcate. Nu mai e ca înainte, nu mai sunt meșterii, nu mai sunt anticariatele, care erau în zona Covaci – Lipscani. Acum oferta este strict comercială. Eu sunt la etaj, mă uit de sus la străzile pline de terase, mese și umbrele. Totuși, să stai în centrul vechi nu e un avantaj uneori, pentru că aici e un murmur și un zgomot de fond permanent. Nefiind la stradă nu sunt vizibil pentru trecători. Pe mine mă caută cei care mă cunosc.”


Tot aici se găsesc biserici care ocrotesc liniștea orașului de secole: Biserica Sf. Anton, Mănăstirea Stavropoleos, Biserica Sf. Gheorghe cel Nou.


Dar ce atrage la Centrul vechi în ultima vreme sunt numeroasele restaurante care crează o atmosferă de vacanță. Și dacă mai demult oferta era limitată la câteva restaurante a căror istorie seculară cuprinde și perioada comunistă, tentațiile gastronomice și oenologice sunt foarte multe. Unul dintre primele restaurante cu specific străin din Centrul Vechi este unul turcesc. Ne invită să-i trecem pragul Marius Ion, șef de sală: „Suntem pe o stradă pe care erau multe restaurante, unul libanez, irlandez, francez, italienesc și am venit și noi cu unul turcesc. Suntem printre primii în Centrul vechi, după restaurantul unguresc cred că noi am fost a doua locație cu specific. În week-end avem și dansatoare, mâncarea e făcută de bucătari turci, pâinea e făcută la noi pe cărbuni, carnea este predominant de vită sau de oaie, totul este turcesc și ambianță, muzică, încercăm să creăm oTurcie occidentală aici în centrul istoric. Tot ce vedeți aici e făcut pe comandă și adus din Turcia, inclusiv lampadarele, tot ce ține de design, chiar și farfuriile făcute din alamă, din care servim sunt făcute la comandă și aduse din Turcia. Bucătarii noștri turci prepară tot ce se cheamă Kebab, taie carnea cu un satâr, totul e făcut manual. La noi vin și români și străini. Cel mai căutat la noi e kebabul: carne de vită sau oaie tocată manual cu diferite arome, cu legume sau fără, picante sau nu, pentru că avem o gamă variată de kebab.”


Iubitorii de istorie pot fi tentați de Curtea Veche a lui Vlad Țepeș, prima curte domnească din București, devenită nefuncțională după incendiul din 1718, care a distrus întregul oraș și după cutremurul din 1738. În prezent, ruinele Palatului Voievodal au devenit sit arheologic protejat, fiind amenajat Muzeul Curtea Veche.


Cu o priveliște directă către Curtea Veche, o cramă dorește să recreeze atmosfera de altădată și își așteaptă clienții, pentru a-i respecta, după cum ne spune George Dumitrescu, director: „Oricine vine, apreciază așezarea restaurantului, care e în vecinătatea Muzeului Curtea Veche, reședința curții domnești, vecinătate care ne onorează, dar ne și obligă în același timp. Este realmente o cramă, adică deținem o vinotecă cu vinuri de colecție, avem în portofoliu peste 200 de etichete, așa cum spun cunoscătorii, de la aporape 23 de producători din România. Oamenii ar trebui să vină pentru a-și aduce aminte de bucătăria românească tradițională. Încercăm să păstrăm acest standard. Decorul este unul de castel, noi ne-am întors puțin în timp, vorbim de sec. 15, 16, ne-am axat pe figura legendară a lui Vlad Țepeș, pe care am încercat să-l prezentăm într-un mod real. Ținând cont de vecinătatea cu Muzeul Curtea Veche, am încercat să redăm, poate cu scăpări, ceea ce era Curtea domnească de la București”.


Dacă ziua atmosfera Centrului vechi pare molatecă, seara, toate terasele sunt pline, iar străduțele forfotesc de oameni în căutarea unui loc mai răcăros și a unui pahar, fie el și de vorbă.
(Ana Maria Cononovici)


Material editat de Florența Zaharescu
 
Bookmark and Share
WMA
64kbps : 1 2 3
128kbps : 1 2 3
MP3
64kbps : 1 2 3
128kbps : 1 2 3
AAC+
48kbps : 1 2 3
64kbps : 1 2 3
Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+
Ascultați
Orele la care puteți asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
00.00 - 01.00 (L) 01.10 - 02.00 (D, L)
02.00 - 04.00 (L-D) 04.00 - 05.00 (L-V)
04.00 - 06.00 (S) 10.00 - 11.00 (S)
10.15 - 11.00 (L-V) 11.00 - 13.00 (L-S)
15.00 - 16.00 (L-D) 16.00 - 17.00 (S, D)
17.00 - 18.00 (L-D) 18.10 - 19.00 (S, D)
19.00 - 20.00 (L-D) 20.00 - 22.00 (L-D)
22.10 - 23.00 (S, D) 23.00 - 24.00 (L-V)


Mascota istorică a RRI