Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
 |
Arhiva :
|
 |
România, o nouă patrie pentru kiwi |
(2009-11-29) |
Ultima actualizare: 2009-12-04 12:58 EET |
Cercetătorul Florin Stănică de la Universitatea de științe Agricole și medicină Veterinară din București și-a expus, la Salonul Cercetării, organizat în octombrie în capitala României, recolta de kiwi și curmale chinezești. Toate aceste fructe erau culese din livada sa experimentală din București. Acesta a plantat pomii în urmă cu 16 ani. De când cu schimbările climatice, arbuștii de kiwi se simt chiar și iarna în largul lor în România, ca și cum ar crește în arealul lor natural, cel subtropical, din Italia, Grecia, India și Australia. La fel e și cu curmalul chinezesc, care crește în China și Coreea de Sud. Cum se explică aclimatizarea kiwi-ului în România, ne povestește chiar Florin Stănică:
“Contrar așteptărilor, kiwi e o plantă care se poate cultiva în România peste tot acolo unde există condiții favorabile pentru cultura piersicului. Această plantă provine dintr-o zonă temperată din China. Ne-am orientat către această plantă pentru că va putea fi cultivată fără probleme pe terasele Dunării, în sudul țării, în Dobrogea, în Câmpia de Vest, chiar în zona Banatului și în Mehedinți, acolo unde piersicul se cultivă cu rezultate foarte bune. Trebuie să spun însă că plantele nu se pot cultiva fără irigare și în zonele în care avem vânturi puternice. E nevoie de perdele de protecție care nu sunt foarte greu de realizat.”
România are tradiție în realizarea acestor perdele de protecție. Toată partea de sud a țării, în anii ’20 a fost prevăzută cu astfel de perdele, obținute prin plantarea unor specii forestiere, stejari, frasini, ulmi, plus alte specii de arbuști cum ar fi salcâmul și cornul. În zona de câmpie s-au realizat perdele de protecție din 500 în 500 de metri rezultând niște caroiaje cu suprafață de 25 de hectare. Lățimea acestor perdele de protecție era de 10-15 metri. Din păcate, după război majoritatea au fost tăiate în lupta de a obține cât mai mult teren arabil. După 1990, plantațiile românești de piersici, caiși, meri au fost afectate de faptul că terenurile au fost împărțite, livezile au fost fragmentate, iar noii proprietari n-au mai avut nici forța, nici cunoștințele, nici tehnologia necesară pentru a face să trăiască plantele respective și să rodească. Florin Stănică este însă optimist de când a descoperit noi plante ce pot da rod în România:
“La ora asta există totuși destul de multe proiecte și livezi nou înființate pe întreg teritoriul țării. Asta ne face să fim optimiști să ne gândim că ne putem redresa. De aproape 16 ani de când lucrăm cu specia kiwi, am constatat că nu mai avem iernile de odinioară. Începe să apară în partea de sud a țării un proces de încălzire și de deșertificare. Procesul acesta ne pune mari probleme și în ce privește disponibilitățile de apă și modul în care folosim apa.”
O altă specie considerată miraculoasă și interesantă pentru viitorul pomiculturii românești e curmalul chinezesc, o specie care provine din Asia. În China sunt peste 400 de soiuri și această specie e la fel de importantă pentru zonele temperate ale Chinei cum este prunul pentru România. Curmalul chinezesc există deja în flora spontană a României, sub denumirea de “Măslin de Dobrogea”, spune Florin Stănică:
“Ea se găsește în localitatea Ostrov, în Jurilovca, întotdeauna în vecinătatea unor situri arheologice grecești sau bizantine. Au rezistat de-a lungul timpurilor, pentru că planta a intrat în Europa pe vremea împăratului Augustus. A fost adusă de un consul de-al lui din Siria și răspândită la vremea respectivă în zona bazinului mediteranean, unde crește în stare semi-spontană. Faptul că această plantă a rezistat mii de ani în condițiile din Dobrogea ne face să fim optimiști. Ele produc niște frunte extraordinare din punct de vedere alimentar, au un conținut foarte ridicat în vitamina C, au tot felul de principii active, aminoacizi și vitamine deosebite și sunt fructe care pot să completeze necesarul de alimente prețioase pentru masa noastră de toate zilele. În plus, planta este foarte rezistentă la secetă, e pregătită pentru condiții de uscăciune extremă, nu necesită irigații și poate fi cultivată și pe terenuri cu exces de săruri, cum avem, pe suprafețe mari, în zona Brăila sau a câmpiei de vest. Am putea înlocui corcodușul tradițional cu o plantă care ar realiza o producție mult mai elevată din punct de vedere calitativ.”
Livada experimentală în care cercetătorii români studiază plante noi, capabile să trăiască în clima și condițiile de sol din țara noastră e o adevărată “grădină a miracolelor”. Aici cresc fructe despre care puțini români au auzit, foarte valoroase din punct de vedere nutrițional, în special pentru o piață invadată de fructe de seră, din ce în ce mai sărace în substanțe naturale. Spre exemplu, se încearcă aclimatizarea Bananei Nordului, o specie din America de Nord, care nu are boli și dăunători. Fructul acesta seamănă cu un mango. Pulpa e deosebit de gustoasă, are gustul cremei de vanilie, care virează apoi spre crema de zahăr ars sau chiar un ușor gust de cremă de cafea. Poate fi cultivată peste tot în România pentru că rezistă la –20, -25 de grade Celsius. Primele exemplare au fost aduse în comuna Pianu Nou, pe la 1900 de către un colonist care se întorcea din America. O altă specie în studiu este curmaua. Fructele seamănă cu o tomată portocalie, care poate varia spre roșu. Se găsesc pe piață la prețuri exorbitante, un fruct poate ajunge la 7-8 lei. E o plantă asiatică dar se cultivă și în Spania, și Grecia, și Italia. Cercetătorii români mai studiază și arbuștii de afin, mur fără spin, zmeur, coacăz roșu, coacăz negru, agriș, în special plante rezistente la perioade mari de secetă. Ce speră Florin Stănică și colegii săi?
”Sperăm ca și România să poată cultiva pe suprafețe mari, dar și în grădinile de amatori aceste plante miraculoase care produc fructe valoroase din punct de vedere nutrițional și pe care le putem cultiva în condiții de chimizare redusă, să obținem cu alte cuvinte fructe sănătoase pentru noi și copiii noștri. Sperăm că importurile de fructe străine se vor diminua și că România va redeveni o putere agricolă și, de ce nu, pomicolă.”
Așadar, să nu vă mirați dacă, peste cinci ani, trecând prin Dobrogea veți găsi livezi de kiwi. Nu înseamnă că ați greșit țara. Doar vremea și vremurile se schimbă ceva mai repede decât ne așteptăm noi.
(Andreea Demirgian)
|
|
|
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
|
MP3 |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
|
AAC+ |
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
 Mascota istorică a
RRI
|