Radio Romania International

Arhiva :

Casa Poporului, un sfârşit în marmură
(2009-11-22)
Ultima actualizare: 2009-11-27 14:54 EET Print
La 550 de ani de la prima atestare documentară a Bucureştiului şi la 20 de ani de la căderea comunismului, o recentă apariţie editorială aduce o lumină nouă asupra simbolului neoficial al capitalei României: Casa Poporului, simbol al comunismului, menit să asigure intrarea în istorie a dictatorului Nicolae Ceauşescu. Construirea Palatului Parlamentului a început în anul 1983. Ceremonia aşezării pietrei de temelie a avut loc la data de 25 iunie 1984. Clădirea are o suprafaţă desfăşurată de 330.000 de metri pătraţi, înscriindu-se în "Cartea Recordurilor" la capitolul "Clădiri Administrative", pe locul 2 în lume după clădirea Pentagonului, iar din punct de vedere al volumului, cu cei 2.550.000 m³ ai sai, pe locul 3 în lume, după clădirea de asamblare a rachetelor spaţiale de la Cape Canaveral din Florida şi după piramida lui Quetzalcoatl din Mexic. Pentru comparaţie se poate menţiona că această clădire depăşeşte cu 2% volumul piramidei lui Keops din Egipt. Andrei Pandele, arhitect “pedepsit” să lucreze un an la Casa Poporului între 1987 şi 1988, n-a putut ocoli monumentul nici în amintire, nici în prezentul său bucureştean. Pentru a înţelege mai bine de ce această minune arhitectonică, în sensul rău al cuvântului, e o povară pentru oraşul în care există, Andrei Pandele ne oferă câteva cifre: “Este o clădire publică total ieşită din scara oraşului. Ca să folosim o cifră pe înţelesul oamenilor, volumul clădirii este de trei mii de ori mai mare decât cel al unei clădiri publice normale din România. Este de 13 ori mai lungă, de 13 ori mai lată, de 13 ori mai înaltă. Când a fost concepută, a fost concepută ca adunarea tuturor instituţiilor statului în jurul apartamentului Lor. Apartamentul Lor trebuia să aibă 4 hectare şi jumătate, adică niţel mai mult decât 500 de apartamente de 4 camere mari, de bloc, pe o înălţime de 16 metri. Pentru ceilalţi, condiţiile erau inverse.” Cartea vă oferă amănunte despre ce s-a ridicat şi cum, imagini adunate în douăzeci de ani, fotografii ale vechii feţe a oraşului, demolată pentru a face loc giganticei construcţii, dar şi poveşti despre cum a fost ridicată gigantica “Mastaba”() cum o denumeşte Andrei Pandele. Iată un fragment din text. “Ceauşescu nu era capabil să înţeleagă planuri şi machete la scară”, scrie Andrei Pandele în cartea intitulată “Casa Poporului, un sfârşit în marmură”. El cerea să i se prezinte propunerile în mărime naturală. Cîţiva arhitecţi mi-au relatat reacţia lui la macheta biroului prezidenţial: a fost indignat de dimensiunile prea mici ale mobilei din birou. Mobila propusă era uriaşă, de 3 x 6 m, dar se pierdea în spaţiul nesfîrşit, de 17 x 29 m. Nenumărate spaţii din Casa Poporului nu au funcţiuni precise. Sînt rezultatul respectării toanelor lui Ceauşescu. Lucrările, gigantice, au urmat adesea o simetrie forţată. Coridoarele sunt prea largi şi decorate excesiv. Distanţele dintre grupurile sanitare erau de sute de metri. Ceauşescu nu a permis instalarea WC-urilor în zona centrală – nu cumva să se spargă conductele de canalizare în spaţiul Lui.” Care era atmosfera “de lucru” pe şantierul Casei Poporului? Să-l ascultăm pe Andrei Pandele: “În vremea aia tot ce făceai era la ordin. Eram obişnuiţi ca orice ai fi făcut să ajungă la un for de avizare unde un activist de partid spunea nu-i bine aşa, trebuia făcut invers. Şi atunci, totdeauna aveam una “aşa” şi una “invers”. Pentru că făceai cum zicea activistul de partid nr. 1, ajungeai la nivelul 2 şi evident că şi acel activist avea un punct de vedere şi trebuia să-şi arate puterea… şi iar trebuia făcut invers. Regula asta a funcţionat la cub, în casa poporului, unde absolut nimic nu era destul de bun pentru cuplul Ceauşescu, totul trebuia să fie încărcat cu mai multe decoraţii, mai colorat, că doar unul ca el se năştea la 1000 de ani. Dintr-o greşeală de traducere i s-a spus lui Ceauşescu că o clădire similară (de fapt de zece ori mai mică) ar fi fost făcută în doi ani şi ea de fapt fusese făcută în opt. Şi atunci el a cerut să se facă această casă într-un an şi jumătate. Lucru absolut imposibil. Casa nici acum nu e gata.“ Fotograf pasionat şi profesionist, el nu scapă din obiectiv, de mai bine de douăzeci de ani, Casa şi partea veche de oraş care a fost distrusă pentru a-i face loc. Graţie imaginilor lui Andrei Pandele şi dublei sale meserii, povestea clădirii e în acelaşi timp sinceră, dramatică şi memorabilă. În ultimii ani, Andrei Pandele şi-a întrebat şi breasla despre Casă şi despre viitorul ei într-un oraş pe care această construcţie l-a afectat serios. Aşa a apărut cartea “Casa Poporului, un sfârşit în marmură”: “Cartea asta e o culegere de mărturii, este o carte de arhitectură scrisă pentru public, ca oamenii să ştie ce au câştigat şi ce au pierdut şi ce ar trebui evitat în continuare. Pentru încadrarea clădirii în oraş există soluţii, dar sunt prea complicate ca să le expunem. Cel mai important lucru ar fi ca această clădire să aibă administraţie privată, nu publică, pentru că Palatul Parlamentului nu ocupă real poate nici 5% din clădire. Clădirea asta consumă nişte sume fantastice, fie şi numai pe întreţinere… Ca să scoţi o gaură neagră din economie trebuie să o muţi într-o zonă unde să nu mai cheltuie bani publici.” “Casa Poporului, un sfârşit în marmură” este şi un altfel de ghid turistic pentru cunoscători. Pentru că, după ce veţi fi citit această carte (ea are şi o variantă în limba engleză), altfel veţi privi clădirea ce domină peisajul capitalei României. Nu rataţi ocazia de a afla lucruri pe care nimeni altcineva nu vi le poate spune. () - O mastaba era o clădire rectangulară, cu acoperişul plat şi cu pereţii înclinaţi ce marca mormântul egiptenilor de rang înalt din antichitate. Erau de obicei construite din piatră sau cărămizi uscate la Soare. (Andreea Demirgian)

		WMA
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		MP3
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		AAC+
	48kbps :	1 2 3
	64kbps :	1 2 3
Ascultaţi programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+

Ascultă din nou
emisiunile RRI


Ascultaţi
Orele la care puteţi asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
00.00 - 01.00 (L)	01.10 - 02.00 (D, L)
02.00 - 04.00 (L-D)	04.00 - 05.00 (L-V)
04.00 - 06.00 (S)	10.00 - 11.00 (S)
10.15 - 11.00 (L-V)	11.00 - 13.00 (L-S)
15.00 - 16.00 (L-D)	16.00 - 17.00 (S, D)
17.00 - 18.00 (L-D)	18.10 - 19.00 (S, D)
19.00 - 20.00 (L-D)	20.00 - 22.00 (L-D)
22.10 - 23.00 (S, D)	23.00 - 24.00 (L-V)

Weather Forecast

Mascota istorică a RRI

© 1999 - 2011 Copyright Radio Romania International