Radio Romania International

Arhiva :

Jucării pentru oameni mari. Unicul producător de flaşnete din România
(2007-06-01)
Ultima actualizare: 2007-06-01 15:19 EET Print
Se spune că singura diferenţă între copii şi oameni mari este preţul jucăriilor pe care şi le permit. Există români care ştiu că nu încetăm să ne jucăm pentru că îmbătrânim, ci îmbătrânim pentru că nu ne mai jucăm. Şi pentru a-şi păstra încă o vreme spiritul tânăr, dincolo de responsabilităţile vieţii de adult, îşi oferă timp în care să se bucure de ceva ce le place de multă vreme. Pasiunile din copilărie se transformă în refugiu la maturitate. Fie că este vorba despre machete de avioane sau bărci, de trenuri sau maşini, modeliştii – pentru că despre ei vă vorbim, investesc timp şi bani în minuni de plastic şi metal, cărora le dedică ore bune doar de dragul de a le admira apoi în acţiune. Adunaţi pe un câmp la marginea oraşului sau strânşi în camere dedicate dioramelor pe care le construiesc, modeliştii fac schimb de informaţii şi de materiale, îşi critică unul altuia operele sau se felicită, uneori cu invidie alteori din toată inima… Radu Şofran petrece zilnic 5-6 ore, în special seara, cu trenuleţele sale dragi. Sufrageria casei lui este împărţită în două: o jumătate este folosită ca loc de întâlnire al familiei, iar cealaltă jumătate este rezervată pentru dioramele sale. Prima locomotivă şi-a cumpărat-o la 17 ani, din străinătate, mi-a povestit Radu: "Am două machete, una de 1 metru şi 60 cm pe 1m 20 cm şi una de 2 m 50 pe 1m 60 cm, am peste 70 de metri de şine de cale ferată de 16 mm, pe care circulă frecvent 5-6 garnituri. Şi soţia mea este pasionată şi mă ajută foarte mult, pentru că, pentru a realiza nişte machete, din nişte bucăţele de plastic numerotate, e nevoie de ajutor. Să le asamblezi nu e chiar atât de uşor. O casă micuţă poate să-ţi ia 5-6 ore iar o casă mare chiar 2-3 zile… E deosebit momentul în care vezi un trenuleţ circulând pe şine, mai scoate şi sunete, mai ai şi o locomotivă cu abur care scoate fum, scrânşeşte când opreşte într-o staţie în miniatură, sigur că te atrage… Nu doar pe un copil, ci şi pe oamenii mari.” Oamenii mari, prietenii familiei Şofran, beneficiază de reprezentaţii săptămânale cu trenuleţele lui Radu: "Am foarte mulţi prieteni care vin de obicei la sfârşitul săptămânii la mine, să mai stăm de vorbă, la un pahar de bere… Dar nu vor să discutăm nimic special, vor doar să vadă cum circulă aceste trenuleţe." Pasionaţii de trenuleţe din România au şi un forum dedicat, care numără peste 600 de membri. Radu spune că forumul este foarte important în viaţa lui: “Ne vedem în fiecare zi, postăm poze cu ceea ce lucrăm la dioramele noastre şi ceilalţi îmi atrag atenţia: vezi că în locul X nu este bine sau în locul y… Fiecare dintre noi prezintă ce lucrează acasă şi primeşte critici dacă sunt de făcut, nu se supără nimeni.” Cu ocazia zilei de 1 iunie, oamenii mari şi-au scos jucăriile scumpe la aer, pentru a-i bucura şi pe copiii ai căror părinţi nu au asemenea hobby-uri. 4 diorame au fost expuse în parcul din faţa primăriei sectorului 2: peste 50 de modele de locomotive şi peste 200 de modele de vagoane printre care şi câteva de producţie românească au făcut deliciul celor mici şi celor mari deopotrivă. Părinţii au vrut să ştie cât de costisitor este acest hobby… Copiii au întrebat de unde se cumpără trenuleţele: “Nu e greu deloc să le procuri, sunt destul de multe magazine on line şi magazine clasice în capitală, mai puţin în restul ţării, dar sunt destul de costisitoare. Nu foarte multă lume îşi permite să aleagă o garnitură de tren care poate să ajungă şi la o mie, o mie cinci sute de lei noi (300 ... 450 de euro). De obicei încercăm să aducem marfă direct de la producător, ne mai face şi câte un discount de 10-12%… În momentul de faţă în România sunt mulţi care îndrăgesc trenurile, le plac, dar acest hobby nu este mediatizat destul…” Ceea ce se aude acum în difuzoare este o flaşnetă. Pentru cei mai tineri dintre ascultători, care poate n-au văzut niciodată aşa ceva, trebuie să dăm o scurtă definiţie a flaşnetei: mică orgă mecanică portativă, acţionată prin învârtirea unei manivele, folosită de muzicanţii ambulanţi. Mai poate fi întâlnită astăzi la târguri şi festivaluri sau la circ, ori, cu puţin noroc, chiar într-un parc din inima Bucureştiului: în Cişmigiu. L-am invitat la microfon pe cel mai tânăr constructor de flaşnete din Europa, Vasile Cocoloş. Este singurul român care se ocupă cu construcţia flaşnetelor şi face asta pentru că îi place ideea de unicat: “Am văzut prima oară o flaşnetă în Elveţia în 1990. Dintotdeauna mi-am dorit să fiu unic, ce fac eu să nu se mai întâmple pe o rază de două-trei sute de kilometri pătraţi în jurul meu. Nu ştiu dacă sunt mai mult de 20-25 de constructori de flaşnete în toată Europa. Sunt oameni în vârstă, care practică meseria asta din tată in fiu. Eu am avut plăcuta surpriză ca să ajungă la Olteniţa cel mai mare fabricant de flaşnete din Europa, unde am eu atelierul şi a fost încântat. A crezut că există în familie tradiţie, că există o experienţă de o sută şi ceva de ani, aşa cum e în spatele firmei lui, dar noi avem o vorbă: omul sfinţeşte locul şi dacă vrei să faci ceva, atunci se întâmplă ceea ce ţi-ai pus în cap." A început într-o sufragerie în apartamentul său din Bucureşti, cu o flaşnetă cu o singură octavă. Astăzi construieşte instrumente mai elaborate, mai preţioase: “Pleci de la nişte bucăţi de lemn, de la nişte bucăţi de piele şi nişte tuburi de alamă şi constaţi că din obiectele astea, pe lângă care trecem în fiecare zi, poţi să scoţi un instrument muzical care are un sunet extraordinar. Flaşneta pe care o fabric eu costă în jur de 5000 de euro, are 20 de tonuri, 21 de sunete şi este o flaşnetă mică, în comparaţie cu una care poate ajunge la 36 de tonuri, multiplicate de câte 4-5 ori ca regiştri… Asta înseamnă că poate să redea sunetul unei armonici, al unei trompete şi al unui acordeon. Sunt şi flaşnete de 80.000 de euro. Diferenţa e numărul de regiştri, dimensiunea…” Din 1992 până acum, Vasile Cocolos a exportat 28 de flaşnete, în Anglia, Canada, SUA, Elvetia. Clienţii lui se împart în două categorii: colecţionarii şi cei ce câştigă bani la festivaluri şi concerte medievale. El spune că, deşi e un instrument care nu se mai utilizează ca altădată şi care a intrat în istorie, flaşneta incă fascinează: “Aveam o perioadă când mergeam cu flaşneta în Cişmigiu şi cântam, pur şi simplu. Treceau oamenii încruntaţi şi 15-20 de secunde, un minut, reuşeam să le îndrept cutele de pe faţă. Se bucurau, se relaxau. Asta e satisfacţia cea mai mare: timp de 15 – 20 de secunde se destind, evadează. Acest sunet tânguitor şi parcă uşor dezacordat al flaşnetei te duce către o altă lume…” (Andreea Demirgian)

		WMA
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		MP3
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		AAC+
	48kbps :	1 2 3
	64kbps :	1 2 3
Ascultaţi programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+

Ascultă din nou
emisiunile RRI


Ascultaţi
Orele la care puteţi asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
00.00 - 01.00 (L)	01.10 - 02.00 (D, L)
02.00 - 04.00 (L-D)	04.00 - 05.00 (L-V)
04.00 - 06.00 (S)	10.00 - 11.00 (S)
10.15 - 11.00 (L-V)	11.00 - 13.00 (L-S)
15.00 - 16.00 (L-D)	16.00 - 17.00 (S, D)
17.00 - 18.00 (L-D)	18.10 - 19.00 (S, D)
19.00 - 20.00 (L-D)	20.00 - 22.00 (L-D)
22.10 - 23.00 (S, D)	23.00 - 24.00 (L-V)

Weather Forecast

Mascota istorică a RRI

© 1999 - 2011 Copyright Radio Romania International