|
Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
 |
Arhiva :
|
|
| Proiectul “TrenSformers” |
| (2009-09-13) |
| Ultima actualizare: 2009-09-18 14:42 EET |
Vă amintiți imaginile alb-negru din filmele mute, filmate pe peroane de pe care cei ce rămân pe loc fac cu mâna spre eșarfe fluturânde ce se pierd în zare? De când n-ați mai văzut ceva atât de frumos? Într-una din săptămânile fierbinți ale acestei veri, câteva trenuri care circulau pe lângă București, pe lângă Cluj sau chiar de la București la Cluj, au avut parte de câțiva călători mai neobișnuiți: trensformers. Tineri, îmbrăcați frumos, au răscolit stereotipuri și animozități greu explicabile între ardeleni și regățeni, au stârnit discuții, trăgând de limbă călătorii, fotografiindu-i, filmându-i, punându-i să se gândească și să se joace.
Bucureșteanul David Schwartz, regizor și performer, a inventat proiectul “trensformers” în urmă cu un an, în urma unor discuții cu Ioana Păun, o prietenă și colegă de breaslă din Cluj. El spune că discuțiile aprinse pe un forum le-a dat ideea unui proiect pe roți:
“Amândoi am petrecut timp în zona cealaltă de țară și avem experiența ardeleanului în București, respectiv a bucureșteanului în Ardeal. La un moment dat, Ioana a găsit pe un site pe internet niște comentarii foarte agresive la adresa bucureștenilor, cu răspunsuri la fel de agresive la adresa ardelenilor. Ne-am întrebat de unde provine agresivitatea asta și cât este ea reală, a oamenilor din Ardeal și din sud, și cât este un produs media. De aici a pornit proiectul. Asta s-a întâmplat în noiembrie, decembrie 2008. Am avut un schimb de mail-uri și apoi i-am cooptat și pe Paul, pe Costea și pe Zoe, ne-am întâlnit în vara asta și am pus totul pe picioare. “
Costea – Constantin Vică este jurnalist cultural și esesist, dar în acest proiect s-a implicat cu totul, de la prima etapă:
“Prima etapă a fost una de 9 zile de workshop în care ne-am gândit ce jocuri să propunem, cum intervenim pe tren, cum creăm acel spațiu de întâlnire, apoi a urmat o săptămână în care aproape zilnic am avut călătorii cu trenul, dus întors, fie în jurul Clujului, fie în jurul Bucureștiului și drumul cel mare de la Cluj care a durat 11 ore, în timpul zilei. Am urcat să discutăm și să ne jucăm cu oamenii nu să dormim împreună cu ei. A fost foarte interesant, pentru că n-a semănat un tren cu altul, n-a semănat o atmosferă cu alta, oamenii erau foarte toleranți și foarte deschiși, voiau să discute, să se joace. Jocurile pe care le-am propus au fost jocuri în care construiau un personaj, construiau diferite imagini stereotipe pe care le demontam, ale clujeanului si bucureșteanului, am filmat un videoclip în tren, am înregistrat o melodie, cred că sunt în jur de 35 de ore de filmare, pentru că am stat cam 35 de ore în trenuri.”
Paul Dunca, coregraf și dansator, povestește concret ce au făcut în cele 35 de ore de călătorie:
“Am cumpărat eșarfe pentru toată echipa, pe care ni le-am pus la gât. La fiecare plecare din gară fluturam eșarfele și oamenii cumva ne percepeau. Urcam în tren pe la ultimul vagon și mergeam până în față, și apoi, o luam înapoi când pornea trenul, îi salutam, le spuneam bine ați venit, le uram călătorie plăcută… La un moment dat, în trenul spre Cluj aveam voie să filmăm doar în câteva vagoane. Am mers prin tot trenul și când am ajuns în București au fost câțiva oameni care ne-au întrebat aaa voi sunteți trensformers dar nu ați trecut și pe la noi…”
TrenSformers au făcut mai mult decât să-i salute pe cei din trenuri. I‑au antrenat în discuții, au cercetat cum se doarme în tren, cum ne îmbrăcăm, ce citim, ce povestim. Dar cel mai interesant moment, mi-a spus David Schwartz, va avea ca rezultat un mic film de scurt metraj realizat cu ajutorul pasagerilor din trenul București - Cluj:
“Ne-am hotărât pe loc să facem un videoclip cu oamenii din tren, unii din noi deja compuneau o melodie împreună cu doi călători care aveau o chitară și voiau să intre foarte tare în jocul nostru și am zis hai să facem videoclipul pentru melodia respectivă. Până la urmă, a ieșit un scurt-metraj de ficțiune, în care au jucat numai călători care au improvizat dialogurile și multe dintre ideile pe care le‑am filmat au pornit de la ei.”
“Noi nu ne-am propus să schimbăm mentalități, să aducem armonia între clujeni și bucureșteni ci pur și simplu am mers acolo, am propus niște discuții care au continuat și după ce am plecat noi, după ce ne-am retras. Și asta e foarte important”, mi-a spus Costea. Reacțiile oamenilor au variat de la simpatie (un bătrânel și-a fluturat și el batista spre ei, într-o gară mică) la priviri bănuitoare și acuze de conspirații. Concluziile călătoriilor cu trenul? Le aflăm de la David Schwartz:
“Până la urmă eu cred că e vorba de o animozitate între ardeleni și regățeni, cred că e vorba de niște diferențe culturale, de obiceiuri, chiar de religie, diferențe care provin din faptul că în urmă cu doar 100 de ani, Ardealul și Sudul erau în două țări diferite și e normal să aibă civilizații diferite. Ce e important e să învățăm să ne acceptăm aceste diferențe și, mai mult, să ne bucurăm de ele și de fiecare loc din țara noastră. De cele mai multe ori oamenii fac asta și aceste prejudecăți sunt mai degrabă impuse în media, la televizor și așa mai departe, dar când am vorbit și cât am lucrat cu oamenii de pe trenuri, au un grad de toleranță mult mai ridicat decât ne așteptam.”
Pentru anul viitor, inițiatorul proiectului are gânduri și mai ambițioase. Anul viitor, trenSformers vor să facă mai multe călătorii, în toată țara, să implice zonele în care vara aceatsa nu au intrat: Moldova, Banatul, Oltenia, Dobrogea. Scopul lor? să vadă care sunt diferențele culturale și diferențele de civilizație și mentalitate în toată România.
(Andreea Demirgian)
|
|
| |
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
MP3 |
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
AAC+ |
|
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
| Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
 Mascota istorică a
RRI |
2025-04-03
Print
Ascultă din nou