Radio Romania International

Arhiva :

Petreceri pentru copii
(2009-08-09)
Ultima actualizare: 2009-08-10 14:20 EET Print
Clowni, zâne, baloane, picturi pe faţă, tunuri de confetti, nimic nu pare să fie destul pentru a celebra ziua de naştere a micuţilor. La locuri de joacă sau la fast-food, acasă sau la grădiniţă, o oră sau trei zile... Cei ce îşi permit să cheme la petrecerea copilului animatori au de unde alege. Am invitat la microfonul RRI un personaj al cărui nume sună cunoscut nu doar în mintea celor mici, ci şi în cea a părinţilor lor, care de voie, de nevoie, ascultă posturi de radio pentru copii şi urmăresc emisiuni dedicate lor. “Zăpă” a fost numele de scenă cu care Mirela Retegan, altfel un foarte serios jurnalist de radio, a intrat în mentalul colectiv. În fiecare seară ea lua poveştile clasice şi le zăpăcea până când deveneau de nerecunoscut, spre amuzamentul celor ce le ştiu pe de rost. Mama a unei fetiţe de şapte ani pe nume Maia, Mirela are darul de a-i fascina pe cei mici, folosindu-şi doar vocea şi imaginaţia. La toate petrecerile la care Mirela a participat în calitate de invitat, părinţii puteau sta liniştiţi: toţi pruncii erau vrăjiţi de doamna Zăpă, care nu se jena să se “înalţe” la mintea lor. Când mai multe persoane i-au spus în mod repetat că ar putea scoate bani frumoşi din animaţia pentru copii, Mirela Retegan a luat în serios această idee şi a înfiinţat una dintre cele mai bine cotate companii din Bucureşti. Ea spune că afacerea i s-a dezvoltat într-un ritm neaşteptat: “Am început cu petrecerile pentru copii pe care le susţineam eu personal. Am nimerit câţiva clienţi care au ştiut să aprecieze foarte tare ceea ce făceam, pentru că eu nu făceam petrecerile de copii clasice: vine clown-ul, îi pictează, facem trei baloane, cântăm “La mulţi ani” şi toată lumea pleacă acasă. Eu am venit cu ceva nou. Am venit cu interactivitate şi cu implicarea adulţilor. Pentru că, din punctul meu de vedere, copilul este un factor de influenţă foarte mare, dar părintele ia decizia. Copilul trebuie să se simtă bine la petrecerea aia, dar pentru mine, pentru afacerea mea, părintele trebuie să vadă ce fac acolo, să înţeleagă, să-i placă şi să-şi dorească şi data viitoare.” Foarte mulţi părinţi nu ştiu să se joace cu copiii, mi-a spus Mirela Retegan. Nu că n-ar vrea, ci, pur şi simplu nu ştiu. Românii, consideră ea, au un simţ al ridicolului atât de dezvoltat încât oamenilor li se pare de neconceput să se strâmbe sau să se aşeze în patru labe cu ţâncul de patru ani. Frumuseţea orelor de petrecere animate de Mirela este că reuşeşte să creeze atmosfera în care adulţii să fie relaxaţi şi să facă toate lucrurile astea fără să-şi pună problema că s-ar putea să fie penibili, fără să se întrebe ce-o să spună lumea. Pe copii îi încântă să-şi vadă părinţii în ipostaze în care nu i-au mai văzut niciodată. Pe părinţi îi încântă să-şi vadă copiii fericiţi. Aşa se face că telefonul Mirelei a început să sune non-stop: “La un moment dat nu am mai făcut faţă. Erau aşa de multe solicitări, încât primeam un telefon de genul “Alo, bună ziua, sunt Amalia Năstase, am numărul dumneavoastră de la o doamnă, care îl are de la o doamnă, care a vorbit cu o doamnă, care ştie că aţi făcut o petrecere foarte frumoasă.” A fost norocul meu să vadă ceea ce fac oameni care au şi spus mai departe, care m-au recomandat şi m-am trezit că am o afacere, că îmi trebuie oameni şi costume, că trebuie să gândesc concepte noi pentru că au rămas clienţii pe care i-am câştigat la prima petrecere şi în anul următor şi de ziua de nume. Aşa s-a dezvoltat toată povestea asta pe partea de petreceri de zile de naştere.” Multe companii au mirosit o nişă de piaţă şi oferă animaţie pentru copii. Dar Mirela spune că în acest domeniu, costumele şi baloanele nu sunt de-ajuns: “E un gol imens pe piaţă. Sunt în Bucureşti câteva sute de companii care fac asta, dar nici măcar nu vând personaje, ci prestări de servicii îmbrăcate în costume. Treaba merge cam aşa: Alo, bună ziua, aş vrea şi eu o Albă ca Zăpada, trei ore, care să facă face painting, să modeleze baloane şi, după momentul tortului, să mai aibă grijă şi de ăia de un an jumate, ca să poată şi mămicile lor să mănânce o prăjitură. E un fel de babysitting pentru foarte mulţi, îmbrăcat în costume. E foarte puţină imaginaţie, foarte puţină originalitate, oamenii au mirosit că poate să fie o afacere, dar ei înşişi nu cred foarte tare în ceea ce fac.” Aşadar, ce este diferit în oferta Mirelei Retegan, transformată din Zăpă în Zurli? În primul rând calitatea costumelor, realizate în atelierele de croitorie ale marilor teatre. Apoi calitatea animatorilor pe care îi trimite “pe teren” doar cu temele făcute: câţi ani are sărbătoritul, ce-i place, ce nu-i place, care e vârsta celorlalţi invitaţi, unde se întâmplă, ce aşteptări au adulţii… Mulţi dintre cei ce intră în pielea personajelor preferate de cei mici sunt actori angajaţi ai unor teatre bucureştene (ca Naţionalul sau Nottara), dar, spune Mirela, diploma de actor nu este o condiţie sine qua non în această branşă: “Majoritatea celor cu care lucrez sunt părinţi. E foarte important. Altfel înţeleg copilul, altfel reacţionează, au o altă responsabilitate, altfel lucrează cu un grup de copii cineva care şi-a crescut propriul copil şi înţelege că e o fiinţă, are un suflet, poate fi mai obraznic sau mai răzgâiat, dar, dacă ştii să-i distragi atenţia, să-l manipulezi puţin, poţi face cu el orice. Animaţia pentru copii nu are nicio legătură cu pregătirea. Animatorul e sufletul petrecerii, al întâlnirii cu copiii. Dacă nu ai asta în tine, picătura aia de har, nu te învaţă nicio şcoală de actorie să lucrezi cu copiii. Pot fi oameni simpli, nu e musai să fie actori. Noi, prin profesiile pe care le avem, reuşim să folosim mult mai bine cuvântul. Pentru copil, cuvântul e foarte important.” La puţin timp după ce animaţia pentru copii a luat amploare, Mirela a găsit o nouă nişă. Nu doar copiii au nevoie de zâne. Şi adulţii se bucură să le întâlnească: “Mi-am dat seama că la botezuri ceva nu e în regulă. Lumea vine, mănâncă, bea, lasă darul şi pleacă acasă. Şi copilul? Pretextul pentru care ne-am întâlnit acolo? De multe ori nici nu e la restaurant. Şi atunci, pornind de la povestea Frumoasei din pădurea adormită, într-o seară am stat şi am scris un text. Am luat zânele bune din poveste, dar şi pe cea rea care, neinvitată fiind, vine şi face o urseală mai puţin plăcută. Am creat un spectacol de fapt, în care aceste ursitoare spun ceea ce orice părinte vrea să audă pentru copilul lui. Este o apariţie spectaculoasă, muzica este aleasă atent, actriţele care interpretează rolurile sunt profesioniste, ştiu să vândă emoţie. Durează 20 de minute după care toată lumea este încântată.” Poate că nu suntem cei mai ieftini de pe piaţă, scrie pe site-ul Mirelei Retegan. Dar cu siguranţă, suntem cei mai buni. I-am văzut la lucru şi vă pot confirma că apariţiile lor sunt spectaculoase: copiii sunt vrăjiţi de ce li se întâmplă şi povestesc zile în şir despre zână, pirat, indian, magician. În aceste condiţii, preţul – pentru cei cu buzunarele suficient de largi – nici nu mai contează. În fond, ce preţ e prea mare pentru o amintire de neuitat, cum ar fi întâlnirea cu o zână? (Andreea Demirgian)

		WMA
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		MP3
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		AAC+
	48kbps :	1 2 3
	64kbps :	1 2 3
Ascultaţi programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+

Ascultă din nou
emisiunile RRI


Ascultaţi
Orele la care puteţi asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
00.00 - 01.00 (L)	01.10 - 02.00 (D, L)
02.00 - 04.00 (L-D)	04.00 - 05.00 (L-V)
04.00 - 06.00 (S)	10.00 - 11.00 (S)
10.15 - 11.00 (L-V)	11.00 - 13.00 (L-S)
15.00 - 16.00 (L-D)	16.00 - 17.00 (S, D)
17.00 - 18.00 (L-D)	18.10 - 19.00 (S, D)
19.00 - 20.00 (L-D)	20.00 - 22.00 (L-D)
22.10 - 23.00 (S, D)	23.00 - 24.00 (L-V)

Weather Forecast

Mascota istorică a RRI

© 1999 - 2011 Copyright Radio Romania International