|
Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
 |
Arhiva :
|
|
| Concursul Eurovision, văzut și comentat din culise |
| (2009-05-31) |
| Ultima actualizare: 2009-06-05 15:47 EET |
Ediția de anul acesta a concursului european de muzică Eurovision a adunat toate superlativele: cea mai bună scenă, cea mai bună organizare, cel mai serios spectacol. România a concurat cu piesa The Balkan Girls în interpretarea Elenei Gheorghe. Astăzi vom intra în culise pentru a afla care a fost atmosfera și de ce România s-a clasat doar pe locul 19 din 25.
Primul nostru invitat este Dan Manoliu. Cu o experiență bogată în poziția de șef al delegației române, Dan ne-a mărturisit că ediția de anul acesta i s-a părut cea mai puternică dintre toate edițiile la care a participat. Și nu e de mirare. În termeni financiari, Eurovisionul de anul acesta din Moscova a beneficiat de un buget record: 42 de milioane de dolari. De la Dan Manoliu am aflat însă că bugetul nostru a fost unul de criză:
„Al nostru a fost un buget de austeritate. Am tăiat din unele părți și am adăugat în altele. Am adăugat mai mult în show, dar oricum suma noastră pe lângă bugetul lor și pe lângă bugetul altor țări este aproape ridicolă. Nu poate fi acuzată televiziunea română că nu a investit, atât timp cât noi ne chinuim de ani de zile să găsim sponsori. De exemplu nici televiziunea elenă nu investește mult, cu toate că turneul de promovare al lui Sakis a costat aproape 1 milion de euro. Aceștia sunt bani pe care îi virează sau sponsorizează tot felul de companii grecești. Oricum și ei investesc foarte mult pentru că acest festival este, să recunoaștem, un festival aducător de imagine. Degeaba te chinuiești tu în fiecare an să faci o imagine bună în cele trei minute dacă imaginea pe care o avem noi în general este atât de proastă.”
Chestiune de imagine sau nu, cert este că după concurs au început să curgă acuzații la adresa compozitorului, la adresa textierului și chiar a organizatorilor:
„Televiziunea Română, din păcate, este acum pusă la zid, împușcată, jupuită în toate felurile pentru că și ea greșește foarte mult. La forța pe care o are, nu ripostează. Toată lumea își permite să facă harcea parcea munca unor oameni. Până nu o să avem și noi curajul să facem și noi o chestie pe care să ne-o asumăm, se va repeta. Noi în schimb vrem să fim atenți, să nu supărăm compozitorii, interpreții. Cum să decidem noi, de exemplu, că la anul merge Horia Brenciu? De ce alții pot să facă? De ce anul acesta s-a putut altfel în Anglia, fără voturi? A fost oricum mai bine decât tot ce-a scos Anglia în ultimii 5 – 6 ani.”
Și tot din Anglia a venit și cea mai interesantă știre. Elena Gheorghe a fost acuzată de un tabloid britanic de playback. Reacțiile le aflăm chiar de la interpreta noastră la Eurovision:
„Acum încă suntem în pragul demersurilor cu avocatul nostru și vom încerca să rezolvăm această problemă. E o știre aberantă. Nu trebuie să fii profesionist ca să-ți dai seama că la un concurs de nivelul acestuia nu se poate face playback. Dacă până acum nu am ajuns la TV sau la radio cu argumente ca să vorbesc de Eurovision a fost pentru că am considerat că nu trebuie să demonstrez nimănui nimic. N-am vrut să se facă emisiuni sau să se publice articole pe acest subiect pentru că sunt sigură că toți sunt în căutarea senzaționalului. Eurovisionul este un concurs european important și în țara noastră dar din păcate majoritatea îl vând alături de titlurile de scandal.”
Elena a demonstrat ce a avut de demonstrat, însă nu am ajuns nicidecum în top zece, așa cum sperau mulți. Punctajul maxim primit de la Republica Moldova ne-a mai ridicat câteva locuri în clasament, însă nu mai sus de 19. Am întrebat-o pe Elena ce părere a avut despre votare:
„Din ce am văzut și am simțit eu se pare că sunt mai multe criterii. Nu neapărat muzica este pe primul plan la acest concurs. Am fost foarte uimiți atât noi cât și voi. Ce ați văzut voi la televizor, asta am văzut și noi. Votarea nu a avut nicio legătură cu ce s-a întâmplat pe scenă. Concurenții au rămas șocați pentru că toți au crezut că vom fi printre primii zece. De la organizatori până la oamenii de specialitate care publicau pe site-uri de specialitate, toți spuneau că ne văd în top 10 dacă nu chiar în top 5. Până la urmă nu știu care au fost criteriile și nu cred că mă mai interesează. Vreau să plec cu niște amintiri frumoase pe care să le păstrez în sufletul meu. M-am simțit foarte bine pe scenă, sonorizarea a fost foarte bună, organizarea la fel. Sunt bucuroasă și această experiență m-a maturizat clar pe plan profesional. Am reușit să-mi stăpânesc emoțiile în fața atâtor oameni, iar pentru mine faptul că am cântat bine a contat cel mai mult. Și mai important este că oamenii care mă văd pe stradă mă îmbrățișează și-mi urează bun venit în România spunându-mi că sunt mândri că i-am reprezentat la Eurovision. Lucrurile astea contează cel mai mult pentru mine.”
De la Elena Știrbescu, membru al delegației române la Moscova, am aflat că atmosfera din culise nu a mai fost ca în ceilalți ani:
„N-a mai fost nebunia din alți ani, n-au mai fost acele prietenii care se legau. Nimeni n-a mai scris pe ușa vestiarelor succes. În ceilalți ani se scria pe ușa vestiarelor „succes” sau se puneau inimioare. Toată lumea era fericită, era o bucurie generală. Acum însă mi s-a părut că fiecare reprezentant își dorea mai mult ca oricând să câștige și simțea că poate asta.”
Însă nu au lipsit nici peripețiile. Cu toții ne amintim de tronul pe care își făcea apariția Elena Gheorghe. Am aflat de la Elena Știrbescu că au s-au ivit câteva probleme la transport:
„În timpul transportului, tronul a fost accidentat puțin și a trebuit reparat. Dan Manoliu care este absolvent de arte plastice a găsit această soluție să mergem la farmacie să cumpărăm bandaje. Așa a fost reparat. A fost vopsit din nou și a fost ca nou. Am avut la noi vopselele necesare. Șoferul rus care ne-a oprit la farmacie nu înțelegea de ce oprim acolo. Credea că cineva și-a rupt mâna și spunea mereu că trebuie să mergem la doctor. A fost singurul an în care am avut chiar tot ce ne-am dorit și organizatorii chiar ne-au ajutat de fiecare dată când aveam nevoie de ceva.”
Iată așadar că a mai trecut o ediție a concursului Eurovision. Acum Norvegia, țara câștigătoare are o misiune foarte grea. Aceea de a organiza un spectacol care cu greu îl poate egala pe cel de anul acesta de la Moscova. Speranțele României se îndreaptă însă în 2010 spre un loc mai bun. Măcar în top 10.
(Daniel Onea)
|
|
| |
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
MP3 |
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
AAC+ |
|
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
| Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
 Mascota istorică a
RRI |
2025-04-03
Print
Ascultă din nou