2025-04-03



















Arhiva :
Junii Brașovului
(2009-04-19)
Ultima actualizare: 2009-04-24 14:29 EET
An de an, în cartierul Șchei din Brașov, odată cu învierea naturii și venirea sărbătorilor Sfintelor Paști, asistăm la un spectacol ce depășește înțelesul îngust al unui simplu obicei, îmbinând mitul, riturile ceremonialul și magia: Junii ies pe străzi.

Junii Brașoveni trebuie să fie priviți ca un rest de epocă păgână, o străveche serbare de primăvară, care celebrează reînvierea naturii, victoria Soarelui asupra asprimii și gerului iernii, începutul vieții noi... Serbarea trebuie considerată un cult religios precreștin, confirmată și de faptul că ea se petrece tot timpul pe dealuri, fiind un obicei cunoscut încă de la daci.

Acest obicei al juniei poate fi recunoscut și la populațiile pregrecești, la popoarele romane și nord germane, în genere, la popoarele indoeuropene, unde se practică împărțirea pe grupuri de vârstă și ritualuri de inițiere și trecere de la o vârstă la alta. Toată lumea cunoaște acest obicei datorită defilării teribile din prima duminică după Paști, când junii vin din munți călări, cu buzduganele în mâini, cu steaguri de luptă, îmbrăcați cavalerește, cu caii împodobiți ca pe timpul antic.

Iosif Iepure, președintele junilor dorobanți, ne povestește cum sunt împărțiți tinerii:

“Sunt șapte grupuri de juni: junii tineri, junii bătrâni, curcani, roșiori, dorobanți, albiori și junii brașovecheni. În fiecare localitate din țara asta sunt cete de feciori, de obicei una singură pentru fiecare localitate. Când localitatea este mai mare, atunci ea se împarte în ceata de sus și ceata de jos. Noi avem 7 grupuri, fiecare cu semnificația sa. Junii tineri nu este un pleonasm, june nu înseamnă tânăr ci bărbat. Aceștia sunt cei necăsătoriți. După căsătorie, se numesc junii bătrâni.”


Activitățile junilor încep la Buna Vestire, pe data de 25 martie, când se iese cu surla la Vestirea peste sat. În ziua respectivă junele surlaș iese în Piața Prundului, trage din surlă în 4 direcții ale Brașovului, apoi urcă la crucea de pe coastă și iar sună în patru direcții. Începe apoi jocul strămoșesc - hora junilor și aruncarea buzduganului.

Vestirea din 25 martie coincide cu anul nou al dacilor. Apoi, au loc ritualurile dintr-un calendar pe care și-l stabilesc ei, dar în fiecare duminică este câte un moment festiv, mi-a spus Iosif Iepure.:

“În ziua de Florii, toate grupurile organizează parastasul junilor decedați, cu colivă, cu tot ce se întâmplă la o pomană și mergem la cele două biserici: Sf. Nicolae și Sfânta Treime. Sute de persoane se strâng în grădini dinainte stabilite și comemorează înaintașii consemnați pe steagul lor: au plăcuțe din argint cu numele înaintașilor pe care le dau la biserică pentru pomenire.”

Pe vremuri, în noaptea echinocțiului de primăvară, junii porneau spre muntele Postăvaru. Mergeau 22 de km pe creasta munților, în primavară, în martie. Tot ce puteau transporta de la curte - cățel, purcel, copil, femeie, tot ce se putea duce luau cu ei. Stăteau toată noaptea pe vârful muntelui să aștepte Soarele de a doua zi. Când apărea, aruncau spre Soare cu tot ce aveau la îndemână, să nu le răpească vârcolacii Soarele.

Duminica, în Piața Prundului, se face horă și fiecare june aruncă de trei ori buzduganul în sus - ca o expresie a bărbăției din el:

“Junele care aruncă buzduganul, dacă reușește să-l arunce cât mai sus și îl prinde de trei ori, e o mândrie pentru el. Este aplaudat. E mare rușine să-ți scape buzduganul pe jos. Se știe că deja la 1508 se importau buzdugane iar la 1728, într-un document emis de juni către Judele din Brașov, se vorbește de acest obicei din bătrâni.”

În joia Luminată, după Paște, se strâng în Piața Prundului după-amiaza și fiecare june tânăr este aruncat în sus cu un țol (n.red: pătură), mai sus decât acoperișul. La alegerea vătafului, au obiceiul să meargă acasă la vătaf să chefuiască și, pe la miezul nopții, "pornesc la cățea" - adică se duc în grădina lui Țimen din Șchei, se dezbracă până la brâu și se bat cu ciomegele.

Ei numesc asta "cățeaua" - dar este un joc de inițiere, ca și aruncarea buzduganului peste cea mai înaltă creangă din pădure sau aruncarea buzduganului la horă.

Horele s-au cam stins prin satele românești, dar și astăzi alaiurile junilor mai cutreieră străzile Brașovului. Chiar dacă junii de astăzi nu mai știu exact de ce mai practică toate ritualurile moștenite de la înaintași, ei spun: “așa a făcut taica moșu - și dacă eu nu fac ce a făcut taica moșu înseamnă că eu nu sunt cu adevărat june.” Respectul pentru obicei este extraordinar, ei trebuie să facă lucrurile astea pentru că, dacă nu le fac, nu este bine pentru ei.

Și când îi vezi venind călări, și aruncându-și buzduganele către cer, nu poți să nu gândești că așa trebuie să fi arătat și Făt Frumos, și Gruia cel Voinic și Greuceanu, eroii basmelor ce ne-au încântat copilăria.
(Andreea Demirgian)
 
Bookmark and Share
WMA
64kbps : 1 2 3
128kbps : 1 2 3
MP3
64kbps : 1 2 3
128kbps : 1 2 3
AAC+
48kbps : 1 2 3
64kbps : 1 2 3
Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+
Ascultați
Orele la care puteți asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
00.00 - 01.00 (L) 01.10 - 02.00 (D, L)
02.00 - 04.00 (L-D) 04.00 - 05.00 (L-V)
04.00 - 06.00 (S) 10.00 - 11.00 (S)
10.15 - 11.00 (L-V) 11.00 - 13.00 (L-S)
15.00 - 16.00 (L-D) 16.00 - 17.00 (S, D)
17.00 - 18.00 (L-D) 18.10 - 19.00 (S, D)
19.00 - 20.00 (L-D) 20.00 - 22.00 (L-D)
22.10 - 23.00 (S, D) 23.00 - 24.00 (L-V)


Mascota istorică a RRI