Radio Romania International

Arhiva :

Povestea mascaţilor
(2012-01-01)
Ultima actualizare: 2012-01-05 14:07 EET Print
Dacă atunci când ne gândim la Crăciun, personajul principal este Moş Crăciun, începutul anului era reprezentat în cultura populară veche de un tânăr chipeş, în putere, care să-l înlocuiască pe bătrânul ce ieşea din scenă la miezul nopţii. Ne colindă, la început de an, Violeta Enea, muzeograf la Muzeul Bucovinei, care ne vorbeşte despre istoricul acestor sărbători: “Aceste sărbători de iarnă ale românilor sunt strict legate de practicile vechilor religii solare, care aveau caracter agrar. Ele fac parte din calendarul popular şi sunt cel mai relevante manifestări ale spiritualităţii poporului român. Iar Bucovina rămâne zona de referinţă, unde acestea, cu întreg ansamblul de ritualuri, ceremoniale, practici, datini şi obiceiuri, sunt parte din spiritualitatea acestor locuri. În spiritualitatea poporului român, timpul se oprea în loc în noaptea de Anul Nou, pentru a renaşte apoi prin aceste ritualuri, menite a recrea simbolic un nou început, având loc diferite practici magice, de la tăierea a porcului ca simbol al sacrificiului, la prepararea alimentelor ritualice, la alungarea spiritelor malefice prin dans şi joc cu măşti, care ilustrează fondul precreştin al sărbătorilor de iarnă.” Tradiţiile legate de noaptea Sf. Vasile, considerată timpul morţii şi renaşterii anului, sunt deosebit de complexe şi se manifestă prin acţiuni specifice simbolizând anul agrar prin aratul cu plugul, zgomotele făcute cu biciul, cu buhaiul, cu talăngile, cu dobele, jocul cu măşti, dansuri ritualice, muzica, pantomima, totul creând un spectacol şi transformând satul bucovinean într-o scenă deschisă, într-un spaţiu magic în noaptea de Revelion. Revine cu detalii Violeta Enea: “Funcţie de zonă găsim alaiuri complexe, cum ar fi Malanca, numită şi Cursă sau Bandă sau Pârtie sau doar cete separate ale Caprelor, Urşilor sau Căiuţilor. Pregătirea acestora începe din postul Crăciunului când se alege componenţa cetelor, se confecţionează costumele, se învaţă textele şi paşii de dans, absolut nimic nu se lasă la voia întâmplării. Deosebit de spectaculoase sunt costumele personajelor, completate de obiectele de recuzită, însemne ceremoniale ale acestora. Măştile purtate de actanţi, ca reminiscenţă a ritualurilor păgâne, cu scop protector împotriva forţelor supranaturale, sunt complexe şi au devenit marca obiceiurilor magice: de la măşti obrăzare purtate de urâţi, de moşi, de babe, până la măştile zoomorfe, care completează costumele întregi ale Urşilor, Caprelor sau Cerbilor.” Tradiţia măştii ritualice s-a dezvoltat şi în multe alte ţări, dar majoritatea păstrează masca drept obiect muzeal. Astfel există Muzeul tradiţional al carnavalului şi măştii, din Binche, Belgia, Muzeul măştii mediteraneene, Mamaoiada, din Sardinia, Italia, Muzeul carnavalului din Bad Durrheim, Germania. În România, măştile se regăsesc în colecţiile diferitelor muzee, dar şi în colecţii particulare, folosite şi transmise din tată în fiu, cu ocazia sărbătorilor de sfârşit de an. Violeta Enea: “Sunt măşti făcute din blană sau lână, piele, decorate cu elemente de culoare roşie, considerată ca având puteri magice, cu elemente strălucitoare, cu panglici colorate şi mărgele, oglinzi sau paiete. Deosebit de spectaculoase sunt costumele urşilor, făcute din blană de oaie, cu canaţi roşii, cu talănci şi clopoţei legaţi de piept, la picioare şi la urechi, care prin zgomote tradiţionale marcau dansul specific cunoscut sub numele de Ursăreasa. Aceste animale erau simbolice în cultura populară şi deveneau personaje principale în cetele de Anul Nou, în jurul cărora se desfăşoară teatrul popular legat de renaşterea anului şi timpului. Atmosfera specială creată prin dansuri, cete, măşti, muzică, explozia finală de bucurie, toate sunt argumente pentru o vacanţă specială în Bucovina. Măştile se moştenesc din generaţie în generaţie, pentru că cei care merg cu uratul sunt flăcăii neînsuraţi şi se transmit din tată în fiu, iar atunci când se deteriorează, se confecţionează de participanţii la alaiul de anul nou. Aceste costume sunt piese deosebite, cum ar fi ceacurile, coifuri făcute din pene vopsite, care indică rangul personajului în cadrul cetei, în banda de împăraţi. Aceste obiceiuri se regăsesc şi în zona Botoşanului, Neamţului, Vasluiului, chiar şi în sudul ţării. La noi sunt spectaculoase aceste alaiuri cu personaje zoomorfe, pentru că trăim într-o zonă de munte şi în pădurile din Bucovina acestor animale le erau atribuite puteri magice. Vă aşteptăm cu drag în Bucovina, pentru că veţi avea parte de o experienţă inedită, veţi descoperi o altă latură a spiritualităţii populare şi veţi beneficia de binecunoscuta ospitalitate a bucovinenilor.” La sfârşit de an, satele româneşti se umplu de zgomote, făcute cu biciul, cu tobe, cu buhaiul, prin strigături, toate menite să sperie duhurile rele, pentru ca într-un moment purificat anul să se înnoiască, deschizând calea binelui şi noului. Case pline de voie bună, decorate de sărbătoare, mese pline de bunătăţi şi oameni veseli îşi pun speranţa într-un an mai bun, aşa cum vi-l dorim şi noi dumneavoastră. La mulţi ani! (Ana-Maria Cononovici) Material editat de Elena Ştefan.

		WMA
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		MP3
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		AAC+
	48kbps :	1 2 3
	64kbps :	1 2 3
Ascultaţi programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+

Ascultă din nou
emisiunile RRI


Ascultaţi
Orele la care puteţi asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
00.00 - 01.00 (L)	01.10 - 02.00 (D, L)
02.00 - 04.00 (L-D)	04.00 - 05.00 (L-V)
04.00 - 06.00 (S)	10.00 - 11.00 (S)
10.15 - 11.00 (L-V)	11.00 - 13.00 (L-S)
15.00 - 16.00 (L-D)	16.00 - 17.00 (S, D)
17.00 - 18.00 (L-D)	18.10 - 19.00 (S, D)
19.00 - 20.00 (L-D)	20.00 - 22.00 (L-D)
22.10 - 23.00 (S, D)	23.00 - 24.00 (L-V)

Weather Forecast

Mascota istorică a RRI

© 1999 - 2011 Copyright Radio Romania International