Radio Romania International

Arhiva :

România în bucate
(2011-12-18)
Ultima actualizare: 2011-12-23 0:46 EET Print
„E doar o extensie a altor albume unde eu vreau să imortalizez cât se mai poate din satul românesc, ăla care a mai rămas, că mare lucru nu a mai rămas din el. Şi după câteva albume cu acest subiect, tratate sub o formă sau alta, am avut dorinţa să punem puţină savoare în chestia asta. Şi ce poate să fie mai de savoare decât să bucătărim ? Şi atunci am zis : hai să facem o bucătărie din toate lumile acestui pământ şi să se întâlnească pe un plai românesc.” O întâlnire dintre cele mai fericite care a dus la apariţia unui album inedit de fotografie şi călătorie semnat de Răzvan Voiculescu. Născut la Bucureşti, absolvent al Institutului de Arte Plastice din Copenhaga, specializat în fotografie şi design, cu numeroase expoziţii în străinătate, Răzvan Voiculescu a decis într-o bună zi să se întoarcă în România natală şi să rămână aici pentru a o fotografia. Şi a făcut-o în numeroase albume, şi a făcut-o şi în ultimul dintre ele, intitulat “Bucătăria hoinară”, lansat în noiembrie, la Bucureşti: „E un album de călătorie unde sfârşitul fiecărei zile sau fiecare oprire, fie că a fost în curtea ţăranului sau undeva sus, pe un deal, sau la marginea mării, se termina cu o bucătăreală. Ceea ce, până la urmă, e un fapt normal : când te opreşti undeva, vrei să mănânci ceva.” Dar nu orice: vită zemoasă cu roşii cherry, busuioc şi cimbrişor într-un sat din Dobrogea, scoici cu paste pe o plajă pustie de la Portiţa, cotlet de ton cu sos de banane şi lapte de cocos în Banat şi câte şi mai câte. Ca într-un adevărat spectacol, Răzvan Voiculescu s-a înconjurat de o trupă de 5 bucătari pasionaţi, dintre care unul singur este profesionist, şi a luat la rând satele, cătunele şi colţurile cele mai uitate de lume din România. Timp de doi ani au gătit, filmat şi imortalizat ceea ce timpul riscă să şteargă până la urmă cu totul : satul de altădată şi oamenii lui. Acei oameni simpli care îşi duc viaţa precum strămoşii lor fără televizor sau Internet şi pentru care, după cum spune însuşi autorul, “cursul euro – leu e complet nesemnificativ”. Imaginaţi–vă aşadar reacţia acestora la vederea celor câteva sute de kilograme de echipament, plus un întreg arsenal de bucătărie, debarcând la ei în bătătură. Responsabil cu negocierile era de obicei Şerban Georgescu, realizator al making-of-ului albumului şi unul dintre bucătarii amatori: ”Era greu să te duci la un bătrân, la o femeie de 70, 80 de ani şi să încerci să-i explici : ştiţi, noi vrem să intrăm în casă sau în curte sau în şopronul ăla şi trebuie să ne lăsaţi…Păi, ce vreţi să faceţi ? Păi gătim, facem focul… În sfârşit, oamenii tot nu înţelegeau ce se întâmplă, mulţi dintre ei, când ne vedeau debarcând în curte, regretau. Erau aşa de copleşiţi: ce fac ăştia aicea? După care intrau repede în jocul nostru, le plăcea pentru că, evident, dacă îi mai scoţi dintr-un cotidian şi e ceva nou, oamenii, cei mai mulţi dintre ei, prind ideea. Şi după acea tatonare în care ei erau drăguţi şi ne primeau şi aduceau tot ceea ce ne doream, Răzvan voia să facă armată cu ei. Era haios să vezi cum striga la mamaia nu-ştiu-care : bre, adu ăla! Fă aia! Nu-mi place oala aia! Pune-ţi aia! Ce-i cu capotul ăla pe tine? Dă-l jos! Pune-ţi o ie! Fă ceva!” Precum o trupă de saltimbanci care străbate ţara în lung şi-n lat, echipa lui Răzvan a hoinărit şi a gătit în vreo 90 de locuri. O parte cunoscute deja, altele descoperite pe parcurs. Răzvan Voiculescu: ”Găseam fel de fel de căsuţe, fel de fel de grădini, fel de fel de şoproane, acel tip de casă în care dormitorul, livingul, bucătăria şi sufrageria sunt într-o singură cămăruţă de 15 metri pătraţi. Mai complicat era să filmăm şi să fotografiem din cauza spaţiului, dar ca şi context de lucru şi de imagine era extraordinar. Pentru că toate lucrurile omului erau acolo, la vedere. Deci tot ce avea el, avuţia lui, era în cămăruţa aceea.” De multe ori, în astfel de cămăruţe timpul se opreşte pe loc şi totul pare neschimbat de secole. Un cadru ideal pentru o mâncare exotică. O pată de culoare pe un fundal de altădată. Şerban Georgescu povesteşte pe unde i-a plăcut: ”La Lelea Ioana dintr-un sat din Lăpuş, care avea o casă de muzeu. Era absolut năucitoare, fascinantă. Maşina timpului există : e o uşă de la ea din casă, deschizi uşa şi te duci 200 de ani în timp. La ea în casă am gătit parcă tot nişte paste cu ceva carne de oaie cu nişte steluţe de anason şi cu curry. Cămăruţa aia fiind mică, tot mirosul de curry s-a împrăştiat şi evident că pentru femeia asta era un miros nou. Şi mâncarea a ieşit senzaţională, iar vizual cred că e una din cele mai reuşite. Şi după ce a fost gata, am zis : lele Ioană, hai să guşti că deh, femeia s-a uitat la noi tot timpul şi femeii i-a fost teamă. A zis: ”Arată foarte fain, dar nu mănânc!”” Poate că tocmai această rezistenţă la nou a pus satul românesc din fotografiile lui Răzvan Voiculescu la adăpost de tot ceea ce ar fi putut să-i strice rostul. În ciuda titlului, album nu este o carte de reţete, ci una care arată prin fotografii că întâlnirea dintre două lumi complet diferite poate să fie surprinzător de frumoasă şi de autentică. (Ioana Stăncescu) Material editat de Elena Ștefan.

		WMA
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		MP3
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		AAC+
	48kbps :	1 2 3
	64kbps :	1 2 3
Ascultaţi programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+

Ascultă din nou
emisiunile RRI


Ascultaţi
Orele la care puteţi asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
00.00 - 01.00 (L)	01.10 - 02.00 (D, L)
02.00 - 04.00 (L-D)	04.00 - 05.00 (L-V)
04.00 - 06.00 (S)	10.00 - 11.00 (S)
10.15 - 11.00 (L-V)	11.00 - 13.00 (L-S)
15.00 - 16.00 (L-D)	16.00 - 17.00 (S, D)
17.00 - 18.00 (L-D)	18.10 - 19.00 (S, D)
19.00 - 20.00 (L-D)	20.00 - 22.00 (L-D)
22.10 - 23.00 (S, D)	23.00 - 24.00 (L-V)

Weather Forecast

Mascota istorică a RRI

© 1999 - 2011 Copyright Radio Romania International