Radio Romania International

Arhiva :

Poveşti despre Bucureşti
(2009-03-22)
Ultima actualizare: 2009-04-02 17:04 EET Print
/“Eu ştiu că în Bucureşti aproape toate zidurile pot să-ţi vorbească, dacă le asculţi. Există o mulţime de locuri secrete minunate, ca de exemplu o curte interioară între Calea Victoriei şi Bulevardul Magheru. Aceste două străzi sunt foarte aglomerate. În curtea aceea nu se aude nici un pic de zgomot şi creşte caprifoi şi păsările cântă. Şi mai ştiu o străduţă minunată, undeva pe lângă dealul Mitropoliei, care seamănă izbitor cu cea din povestea Crăiasa Zăpezii a domnului Andersen, şi unde, dacă te uiţi aşa, în sus, şi vezi cât de aproape sunt balcoanele, poţi să juri că acolo au trăit cei doi copii care se jucau pe podul construit de ei de la un balcon la altul.” “Sunt nişte străzi al căror nume nu-l mai ştiu, e posibil să se fi schimbat din ‘85 încoace de când sunt eu în Bucureşti, străzi pe care sunt castele. Mici castele nu mai înalte de profilul unei clădiri cu trei etaje. Ştiu cel puţin două. Unul dintre ele e foarte aproape de locul în care ne aflăm. Cum cobori pe Schitu Măgureanu în jos, spre Regina Elisabeta, pe dreapta e un castel. Altul e pe fosta Olga Bancic. Din păcate sau din fericire ultima oară când am intrat în acel castel, în clădirea respectivă exista un radio şi un mic post tv. E posibil ca jurnaliştii de-acolo să nu se fi lăudat cu clădirea respectivă, ca să nu fie găsiţi.” Cei pe care tocmai i-aţi ascultat se numesc Eliza Donescu şi Lucian Branea şi acestea sunt lucrurile pe care ei le ştiu despre Bucureşti şi alţii nu. Ei sunt doi dintre cei mai importanţi membri ai unei echipe ce i-a provocat pe bucureşteni să-şi tatueze oraşul cu… poveşti. Poveşti de dragoste şi ură, aşa cum sunt toate poveştile bune, întâmplări legate de experienţele personale ale celor ce s-au trezit bucureşteni prin naştere sau au devenit bucureşteni prin adopţie sau de nevoie. Motivul? Aşa cum au scris pe site-ul proiectului, este unul sentimental: “In primul rând, pentru că ne place să povestim. Apoi: pentru că ne place, totuşi, de Bucureşti, această aglomerare urbană care ne scoate din minţi - sau, oricum, de bucăţi semnificative din el. Şi, nu în ultimul rând: pentru că ne plac surprizele... “ Vreme de cinci luni, din noiembrie 2008 până pe 16 martie anul curent, bucureştenii şi-au trimis fotografiile, poveştile şi chiar filmele despre oraş. Au fost adunate aproape trei sute de istorii personale, dintre care e greu s-o alegi pe cea mai interesantă, mi-a spus Eliza Donescu: “Sunt experienţele fiecăruia, cum s-a descurcat fiecare, ce a însemnat pentru fiecare dintre participanţi venirea în Bucureşti, de exemplu. Sunt mulţi care au venit la studii şi povestesc ce a însemnat acel şoc iniţial şi povestesc şi apoi cum s-au obişnuit. E foarte interesant şi din punct de vedere sociologic ce se povesteşte. Povestind Bucureştiul un laborator creativ, aşa ne place nouă să-l numim. Este un loc unde cei ce au experienţă, pot sa exprime ce înseamnă pentru ei oraşul. Eu sunt născută în Bucureşti şi mie mi se pare magic felul în care poţi să mergi pe străzi şi să vorbeşti cu oraşul şi oraşul vorbeşte cu fiecare dintre noi. Asta ne-am dorit de la cei ce participă, să ne spună cum vorbesc ei cu oraşul şi ce le răspunde acesta.” Un juriu format din jurnalişti, cineaşti, oameni de teatru, va citi poveştile, va privi imaginile şi filmele, le va absorbi şi le va amesteca până când va găsi o echipă de oameni în stare să spună poveşti. Pe aceştia îi vor lua apoi cu ei într-o nouă călătorie fantastică. Din cei aproape 300 de participanţi, 12 sau 14 vor revedea Bucureştiul, însoţiţi de această dată de ghizi cu ajutorul cărora vor crea în prea-frumoasa lună mai o instalaţie expusă într-un spaţiu public. Despre ce este vorba, aflăm de la Lucian Branea: “Expozitia propriu-zisă va dura o săptămână, dar nu va fi doar un loc închis în care lumea să vadă nişte fotografii şi nişte texte, ci va fi un spaţiu “mobilat” cu spectacole de teatru labirint. Teatrul labirint este o formulă de teatru participativ personalizată. Fiecare spectator parcurge un traseu de la un constructor de labirint la alt constructor. Potenţialii spectatori, cărora noi le spunem participanţi, sunt pasaţi de la un constructor la altul, pe un traseu predeterminat.” Eliza Donescu a trăit deja experienţa teatrului labirint: “Am fost unul dintre constructori. E o senzaţie intensă, depinde foarte mult de ceea ce ai înăuntru ca să contextualizezi ceea ce ţi se întâmplă, factorii externi, ceea ce aduc constructorii labirintului. Este fascinat din ambele părţi şi din cea a participantului şi din cea a constructorului.”/ Aşteptăm, aşadar, luna mai, să vedem ce au mai pus la cale cei de la Asociaţia Epsilon 3. Aşa se numesc ei oficial, cu acest nume au semnat proiectul înaintat comisiei ce acorda fonduri în cadrul programului Tineret în Acţiune al Uniunii Europene. Întâlnirea cu Lucian Branea şi Eliza Donescu a fost un prilej pentru cei ce au intrat în acest joc să-şi amintească de faptul că, într-adevăr, Bucureştiul este unul dintre acele oraşe în care trecutul şi prezentul se joacă de-a v-aţi ascuns, printre cariatide înnegrite de vreme ce-şi aşează discret câte o şuviţă, oglindindu-se în geamurile clădirilor nou nouţe de peste drum. (Andreea Demirgian)

		WMA
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		MP3
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		AAC+
	48kbps :	1 2 3
	64kbps :	1 2 3
Ascultaţi programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+

Ascultă din nou
emisiunile RRI


Ascultaţi
Orele la care puteţi asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
00.00 - 01.00 (L)	01.10 - 02.00 (D, L)
02.00 - 04.00 (L-D)	04.00 - 05.00 (L-V)
04.00 - 06.00 (S)	10.00 - 11.00 (S)
10.15 - 11.00 (L-V)	11.00 - 13.00 (L-S)
15.00 - 16.00 (L-D)	16.00 - 17.00 (S, D)
17.00 - 18.00 (L-D)	18.10 - 19.00 (S, D)
19.00 - 20.00 (L-D)	20.00 - 22.00 (L-D)
22.10 - 23.00 (S, D)	23.00 - 24.00 (L-V)

Weather Forecast

Mascota istorică a RRI

© 1999 - 2011 Copyright Radio Romania International