Radio Romania International

Arhiva :

Smochinele din livezile românilor
(2011-11-06)
Ultima actualizare: 2011-11-11 11:28 EET Print
Într-o zonă scăldată de apele Dunării, din sud-vestul României, la graniţa cu Serbia şi locuită în majoritate de sârbi într-o vecinătate complet românească, crengile pomilor se leagănă în adierea vântului, mişcând frunze palmate şi aparent niciodată flori. Sunt smochini. Iar aceasta este doar o imagine obişnuită din comuna mehedinţeană Şviniţa, la vreme de primăvară, atunci când oamenii locului se gândesc la recolta de smochine de peste vară şi planifică Festivalul smochinelor. Şi să nu credeţi că la Şviniţa creşterea smochinelor este o îndeletnicire de dată recentă, apărută în urma schimbărilor climatice. Aici oamenii au sentimentul că s-au crescut smochini dintotdeauna. Nicolae Curici, primarul comunei Şviniţa, din judeţul Mehedinţi, ne-a povestit despre tradiţia creşterii smochinilor: “Această tradiţie e de demult, de când s-a mutat satul în această zonă, prin 1789, deoarece clima de aici are influenţe mediteraneene. Este o tradiţie seculară, la noi la Şviniţa şi oamenii au în livezi smochinii cum în alte locuri sunt prunii sau corcoduşii. În ultimii ani am facut demersuri pentru promovarea produselor de smochine, a dulceţii şi ţuicii de smochine.” Pentru că mulţi români nu ştiau că se pot creşte smochini la noi în ţară, în condiţii naturale, oamenii de la Şviniţa s-au gândit să-şi promoveze această activitate printr-un festival al smochinelor. Vine cu detalii Nicolae Curici: “Festivalul a ajuns la ediţia a 11-a, a început din anul 2000, tocmai ca să scoatem în evidenţă creşterea smochinelor. Festivalul constă în întreceri sportive la minifotbal, şah, tenis de masă, pescuit sportiv. Avem invitaţi din mai multe localităţi. După întrecerile sportive urmează concursurile pentru “Cea mai bună dulceaţă de smochine” şi “Cea mai bună ţuică”, unde participă şi gospodari din satele învecinate, iar seara se prezintă dansuri şi cântece din zonă, având invitate câteva formaţii. Pentru jurizare, avem fie câte un reprezentant din fiecare localitate, fie un clasament al produselor, făcut de fiecare degustător.“ Dulceaţa tradiţională făcută în casele românilor este de obicei din fructe precum căpşuni, vişine, cireşele, caise, prune, gutui, nuci verzi, chiar şi de struguri, dar nu de smochine. Astfel, l-am întrebat pe Nicolae Curici cum trebuie să arate o dulceaţă bună e smochine: “Dulceaţa de smochine trebuie să arate bine, să fie de culoare gălbuie, smochinele din ea să fie întregi. Unii pun în dulceaţă câte o bucată de lămâie sau bucăţi de nuci, fiecare gospodină o face cum îi place. Mai demult, oamenii îşi făceau dulceţuri pentru nevoile din gospodărie, dar acum au început să şi vândă. Ţuica de smochine are 30-40 de grade şi miros de smochine. Dar, pentru ca să vinzi ţuică, trebuie să ai multe smochine, iar oamenii de la noi nu au 30 de smochini, cum trebuie ca să poţi avea producţie mare.” Pentru oamenii din Şviniţa, viitorul are tot aromă de smochine. Nicolae Curici: “În viitor vreau să dau drumul la uscătorul de fructe pe care l-am achiziţionat anul trecut şi vreau să înfiinţăm o făbricuţă de gemuri de fructe. Dulceaţa de smochine de Şviniţa aşteaptă deja înscrierea ca marcă înregistrată. În plus, anul trecut am plantat o livadă de peste o mie de smochini şi am făcut şi instalaţie de irigare, iar anul acesta peste 90% din ei s-au prins şi avem în vedere extinderea acestei livezi şi încurajarea locuitorilor de aici să-şi lărgească livezile, în fiecare gospodărie, aşa că peste 4-5 ani vom avea o cultură mai mare de smochini, pe care să putem baza o producţie de produse.” Vizitatorii de la Cazanele Dunării se miră şi ei când văd livezile de smochine. Unii dintre ei nu au gustat niciodată smochina verde, care este foarte bună şi sănătoasă. La plecare, aceştia iau cu ei şi produse din smochine, dar şi poveştile pomului fără flori şi poate încep să se gândescă cum să-l aclimatizeze şi în zona lor. Cu totul alta este povestea unor fructe exotice precum kiwi, migdale sau banane. În cazul lor, clima în încălzire, a făcut posibilă adaptarea acestor specii exotice la condiţiile din Dobrogea, Muntenia, Oltenia şi Banat. Un proiect al cercetătorilor de la Universitatea de Agronomie din Bucureşti a condus la aclimatizarea acestor specii, fără modificări genetice, doar prin selecţie naturală. Astfel, pe plantaţia instituţiei au crescut deja primele recolte de banane, kiwi, curmale şi pau-pau. Plantele de kiwi nu sunt pretenţioase. Au nevoie doar de apă din belşug şi protecţie împotriva grindinei şi îngheţului. În România există deja fermieri cultavatori de kiwi. Pe lângă banii obţinuţi din producţie, cultivatorii ar putea primii în viitor şi ajutor de la stat. Dar asta numai dacă numărul de culturi exotice va creşte cosiderabil. În prezent, oamenii pot obţine doar o subvenţie de 130 de euro pe fiecare hectar cultivat. (Ana Maria Cononovici) Material editat de Elena Ștefan.

		WMA
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		MP3
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		AAC+
	48kbps :	1 2 3
	64kbps :	1 2 3
Ascultaţi programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+

Ascultă din nou
emisiunile RRI


Ascultaţi
Orele la care puteţi asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
00.00 - 01.00 (L)	01.10 - 02.00 (D, L)
02.00 - 04.00 (L-D)	04.00 - 05.00 (L-V)
04.00 - 06.00 (S)	10.00 - 11.00 (S)
10.15 - 11.00 (L-V)	11.00 - 13.00 (L-S)
15.00 - 16.00 (L-D)	16.00 - 17.00 (S, D)
17.00 - 18.00 (L-D)	18.10 - 19.00 (S, D)
19.00 - 20.00 (L-D)	20.00 - 22.00 (L-D)
22.10 - 23.00 (S, D)	23.00 - 24.00 (L-V)

Weather Forecast

Mascota istorică a RRI

© 1999 - 2011 Copyright Radio Romania International