Radio Romania International

Arhiva :

Hornari cu diplomă
(2009-02-08)
Ultima actualizare: 2009-02-13 15:08 EET Print
Când aţi văzut ultima oară un coşar pe drum? Românii, degrabă căutători de semne în toate, consideră că, dacă te întâlneşti cu un coşar, sigur vei avea noroc. Împăraţii negri ai norocului altora, cum frumos au fost numiţi într-un jurnal local, coşarii de astăzi nu mai seamănă prea tare cu imaginea lor încă prezentă pe tarabele cu mărţişoare. Lumea se schimbă şi, odată cu ea, felul în care trăim, obiectele pe care le folosim, serviciile de care avem nevoie. Totuşi, într-o ţară în care blocurile de locuit n-au reuşit să năpădească toate satele, coşurile de cărămidă, înconjurate sau nu de un brâu de beton, încă au nevoie de cineva să le cureţe. De aceea, coşarii, din ce în ce mai puţini, sunt la mare căutare şi lucrează din ce în ce mai iute. Un coşar poate să inspecteze până la 200 de case zilnic. Imaginaţi-vă ritmul de lucru al unui om care ştie că în doar 8-10 ore trebuie să vadă minim 200 de coşuri. Dar lupii tineri ai breslei spun că vremea inspecţiilor de cinci minute a cam trecut. Mircea Bălşoianu, preşedintele Asociaţiei Hornarilor şi Constructorilor de Coşuri de Fum şi Şeminee din România, ne-a oferit o scurtă paralelă între munca unui coşar tradiţional şi cea a unui coşar profesionist: “Coşarul tradiţional de regulă urcă în podul unei case, râcâie în sus şi în jos, îşi ia bănuţii şi pleacă. Poate nici nu durează cinci minute. Foarte mulţi oameni nu-l acceptă în casă. În schimb, un coşar profesionist, când merge la o locuinţă îşi începe munca din stradă. Nu poţi să cureţi un coş de fum dacă în prealabil nu verifici terminalul coşului. Foarte multe coşuri tradiţionale nu au centură de beton şi dacă loveşti o cărămidă e posibil să cadă şi să lovească pe cineva. Se pot întâmpla foarte multe. Această activitate trebuie făcută de două persoane.” Un coşar profesionist, mi-a spus Mircea Bălşoianu, nu lasă nimic la voia întâmplării şi, mai nou, se ocupă şi de prevenirea incendiilor: “Munca unui coşar nu înseamnă doar să bagi o perie pe un coş de fum, cobori, iei banii şi pleci. Trebuie să faci şi instruire. Omului, când îi arăţi cum e coşul de fum cu o cameră video sau pe un aparat foto şi-i explici de ce nu trebuie făcută curăţirea atunci sau în ce condiţii ar trebui curăţat coşul lui, e mulţumit. Faci şi muncă de prevenire, nu strângi nişte taxe, iei nişte bani fără rost. Un om mulţumit aduce şi alţi clienţi, te recomandă şi, încet, încet, eşti recunoscut. La mine, în Reghin, deja oamenii spun “Nu vreau decât coşarul cu cameră video.” Da, aţi auzit bine, cu cameră video. Pentru că şi instrumentele profesioniştilor diferă de vechile perii răsucite: “E vorba de un aparat foto, un aparat de videoinspecţie, anumite chei speciale, pentru uşile de acces. Pe doamne le interesează, primul lucru, să nu faci mizerie. Trebuie să ai în maşină o folie, să poţi să acoperi mobilierul, parchetul. E diferenţă faţă de coşarul tradiţional. Pot să petrec şi 2 ore la un singur coş. La fiecare casă în care mergeam făceam poze, le descărcam pe un computer portabil şi, la sfârşit, în afară de hârtiile care se întocmesc de obicei, ofeream clienţilor şi un CD cu foldere pentru fiecare casă, ca omul să poată vedea ce ai lucrat. Asta a intrat acum în procedurile de mentenanţă.” Mircea Bălşoianu a fost printre primii hornari cu diplomă din România. S-a instruit la început singur, căutându-şi informaţiile de specialitate pe internet şi traducând tot ce găsea despre activitatea profesionistă a hornarilor. Abundenţa informaţiilor l-a motivat să meargă mai departe, în ciuda scepticismului celor din jur: “Foarte mulţi tineri acum nu mai au răbdare să construiască. Pur şi simplu pleacă afară la lucru… dar eu zic că se poate face ceva şi aici. Văzând cum sunt organizaţi afară mi-am zis: dacă sunt state mult mai dezvoltate decât noi şi această meserie există, funcţionează şi există cerinţă, atunci normal va funcţiona şi la noi. Am plecat de la această premiză şi m-am autoinstruit. Am găsit pe internet o casetă video de autoinstruire a coşarului. Am luat acea casetă, mai traduceam ce găseam pe internet, după şase luni m-am hotărât, pun punct şi o iau de la capăt." Şi-a construit propriul site de internet: “hornar.ro”. Aşa a fost descoperit de un italian care i-a propus să vină la cursuri în Italia. Întors de acolo, Mircea Bălşoianu a înfiinţat Asociaţia Hornarilor şi Constructorilor de Coşuri de Fum şi Şeminee din România şi a început o mică revoluţie a meseriei: “Dar eu n-o numesc chiar revoluţie. Aşa e normal. Trebuie să ţinem pasul cu vremurile. Nu se mai folosesc foarte des coşurile de fum din cărămidă, sunt coşuri profesionale care trebuie să fie întreţinute de profesionişti. Asta nu înseamnă că ignorăm coşurile tradiţionale.” Din luna mai a anului trecut, asociaţia oferă cursuri de iniţiere în meseria de hornar: “Sunt cursuri minime, de bază, pentru început, şi sunt recunoscute de către Asociaţia ASFOCH. În această asociaţie fiind implicaţi şi constructorii de coşuri de fum şi de şeminee e clar că ei au cele mai mari pretenţii, pentru că oferă o garanţie şi curăţirea acestor coşuri nu se poare face oricum. Din acest an vom impune membrilor asociaţiei şi un kit minim de lucru – mă refer la scule cu care să poată curăţa un coş de 18 m înălţime, indiferent de tipul de coş de fum. Vom elibera atestate pentru membri instruiţi şi care au dotarea minimă necesară. Toţi membrii vor lucra pe aceleaşi formulare şi documente pe care le vom emite pentru companiile de gaz, pentru garda de mediu. Dacă ne vom alinia la standardele europene, în curând şi cei de la asigurări vor cere verificarea coşurilor de fum.” Coşarii profesionişti nu se ocupă însă doar cu curăţatul şi întreţinerea coşurilor. Ei şi-au diversificat activităţile, pentru a nu lăsa tradiţiile legate de meseria lor să dispară. Unii împart mărţişoare. Alţii participă la nunţi. Uneori sunt invitaţi la emisiuni TV în scopuri precise. Atunci când îşi reintră în pielea de aducători de noroc, lucruri minunate se întâmplă: “Într-o emisiune de televiziune, înaintea meciului cu Franţa, am fost invitat şi mi s-a cerut să pun mâna pe tricourile tricolorilor, să le aduc noroc. A fost o situaţie care a avut un final neaşteptat. Aveam o insignă cu un hornărel. Instinctul meu a fost atunci să mă duc să o pun pe tricoul lui Mutu. Asta am şi făcut. S-a terminat campionatul european şi Mutu a dat singurul gol al României. I-am purtat noroc. Îmi pare rău că n-am avut mai multe insigne că dacă puneam vreo cinci, poate ieşeam un pic mai sus.” Cea de a treia ediţie a cursurilor de hornari va avea loc la Reghin, în perioada 6-8 februarie 2009. (Andreea Demirgian)

		WMA
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		MP3
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		AAC+
	48kbps :	1 2 3
	64kbps :	1 2 3
Ascultaţi programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+

Ascultă din nou
emisiunile RRI


Ascultaţi
Orele la care puteţi asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
00.00 - 01.00 (L)	01.10 - 02.00 (D, L)
02.00 - 04.00 (L-D)	04.00 - 05.00 (L-V)
04.00 - 06.00 (S)	10.00 - 11.00 (S)
10.15 - 11.00 (L-V)	11.00 - 13.00 (L-S)
15.00 - 16.00 (L-D)	16.00 - 17.00 (S, D)
17.00 - 18.00 (L-D)	18.10 - 19.00 (S, D)
19.00 - 20.00 (L-D)	20.00 - 22.00 (L-D)
22.10 - 23.00 (S, D)	23.00 - 24.00 (L-V)

Weather Forecast

Mascota istorică a RRI

© 1999 - 2011 Copyright Radio Romania International