Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
 |
Arhiva :
|
 |
Atunci când îngheață apele |
(2009-01-18) |
Ultima actualizare: 2009-01-23 11:24 EET |
De când temperaturile au scăzut sub zero grade și apele au fost prinse sub cruste groase de gheață, zeci de pescari și-au luat târnăcopul, scăunelul și sculele de pescuit și au ieșit să dea la copcă. Week-end-ul trecut a fost aglomerație pe lacul Vârșolț, din judetul Sălaj, dar și pe lacurile din jurul Bucureștiului. Apele acestor lacuri au fost acoperite de 20 de centimetri de gheață, un strat numai bun ca să susțină pescari cu greutate. Nicu Lădărescu, unul dintre împătimiții pescuitului sportiv, mi-a spus că se încumetă să dea la copcă doar cei care, pe lângă liniștea și pacea unei partide de pescuit, mai caută și un val de adrenalină:
"Nu toți pescarii se duc la copcă. Mulți au frică de gheață. Și mie mi-e teamă. În general se duc cei care au această plăcere, chiar dacă e frig, minus 10 grade, se duc și stau acolo. Gheața e destul de groasă, ține, dar sunt mulți care se aventurează și se duc spre zonele în care apa curge, acolo unde gheața e mai subțire. Eu, dacă aș fi în zonă, aș cam țipa la ei…”
Dacă v-ați întrebat vreodată cum se pescuiește la copcă, aflați astăzi de la noi. Tot secretul stă în echilibrarea plutei, spun meseriașii în ale statului pe gheață. Mai întâi, se taie, cu un topor, copca în gheața lacului, în forma unui cerc sau pătrat, după care, cu un fir de pescuit cu plumb la capăt și cu plută se testează adâncimea apei. Se lasă liber firul la adâncimea presupusă a apei până când pluta stă culcată pe apă. Apoi se trage de fir până când pluta stă în picioare, ceea ce înseamnă că ati atins fundul apei. Se trage în sus firul de un lat de palmă și-apoi începe așteptarea. Desigur, e util sa puneți și ceva momeală în cârlig. Acum că v-am lămurit cum e cu datul la copcă, vă mai spunem un secret. Ca să fiți un bun pescar, în afară de norocul începătorului trebuie să mai știți câteva lucruri despre arta, tehnica și filosofia acestei nobile ocupații. Nicu Lădărescu ne prezintă principala taină a pescuitului:
"Trebuie să gândești ca un pește. Se creează o legătură între pescar și pește. Sunt pești care trebuie, în primul rând, respectați. De aceea, pescarii adevărați, îi prind, îi filmează sau îi pozează, îi pupă și apoi le dau drumul. Povestea asta cu pupatul peștelui nu știu de unde vine. Poate e manifestarea bucuriei de a-l avea și a-l elibera. Îi redai șansa de a fi împăratul apei. Așa, nu mai ești doar vânătorul lui, ci și eliberatorul lui. Eu nu prea mănânc pește, mai ales când știu cât durează să ajungă la o anumită greutate și dimensiune. Un crap de 30 de kilograme de exemplu, are deja o vârstă, a fost dibaci și a știut să păcălească mulți pescari, de a reușit să ajungă acolo. E păcat să-l iei și să-l pui pe grătar. Depinde de pescar, fiecare face cum îl îndeamnă inima și sufletul. Eu îi eliberez.”
O dimineață la pescuit poate fi frumoasă deci, și la minus 10 grade. Dar apele înghețate pot fi periculoase și nu doar pentru pescari și pentru copiii care se aventurează să patineze pe oglinzile apelor, ci și pentru… lebede.
O echipă de pompieri a lucrat mai mult de două ore pentru a salva o lebădă ale cărei picioare au fost prinse în gheată pe râul Olt, în apropiere de Slatina. Lebăda a fost observată de un bărbat care trecea pe podul peste Olt și care a cerut ajutorul pompierilor pentru eliberarea păsării ce se zbătea neputincioasă la suprafata râului.
Distanța de la mal și până la lebăda prinsă în gheată a fost de peste 70 de metri și, cum grosimea stratului de gheată a fost de peste 40 de centimetri, operatiunea de salvare a fost dificilă, mi-a spus locotenentul colonel Cristian Croitoru, purtatorul de cuvânt al pompierilor slătineni:
“Gheața nu era destul de groasă ca să susțină greutatea unui servant pompier. S-a ales varianta utilizării bărcii pneumatice. Au trebuit să spargă circa 40-50 de metri lungime de gheață pentru a ajunge la pasărea prinsă între sloiurile de gheață. Acest lucru s-a realizat după aproape două ore, lebăda a fost predată unui specialist, pentru investigațiile necesare. Se afla într-o stare relativ bună, doar că nu putea să stea în picioare, pentru că erau înghețate.”
În apropierea Slatinei, pe lacurile de acumulare create de barajele hidrotehnice de pe râul Olt, trăiesc iarna peste 200 de lebede. Ele au ajuns aici în urmă cu cinci ani. De atunci, au rămas aici pentru că apa râului nu îngheață iarna decât la mal. Potrivit specialiștilor compartimentului biodiversitate din cadrul Agenției pentru Protecția Mediului (APM) Olt, lebedele își fac cuiburi și se înmulțesc an de an, singurul pericol cu care se confruntă fiind cablurile de electricitate. Vara, numărul lebedelor se triplează, Oltul aflându-se pe culoarul lor de migratie. Protagonista poveștii noastre de astăzi a avut noroc. Nu doar că a fost văzută, ci și că nici un incendiu serios nu a avut loc în aceeași perioadă a zilei, mi-a declarat locotenentul colonel Cristian Croitoru:
“Salvarea animalelor mari reprezintă una dintre sarcinile noastre. Dar astfel de misiuni pentru salvarea pisicilor, a cățeilor sau a lebedelor nu se întâmplă foarte des. Atunci când cetățenii ne solicită, dacă avem cu ce, intervenim. Atât cât putem să le salvăm, o facem.”
Totul e bine, când se termină cu bine. Aveți grijă însă, când pășiți pe ghețuri… Uneori sunt mai subțiri decât par...
(Andreea Demirgian)
|
|
|
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
|
MP3 |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
|
AAC+ |
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
 Mascota istorică a
RRI
|