Radio Romania International

Arhiva :

Transport ieşit din comun la Bucureşti
(2008-09-05)
Ultima actualizare: 2008-09-12 11:57 EET Print
Sfârşit de august, în Bucureştiul sufocat de căldură. La orice oră din zi traficul este ca şi paralizat, pe străzi sunt cozi lungi de maşini ce se mişcă în ritm de melc. Din cauza asta autobuzele vin relativ rar. Oamenii toropiţi de aşteptarea pe asfaltul dogorâtor uită să zâmbească. Se înghesuie, să urce, să scape din soare. Puţine sunt maşinile dotate din fabricaţie cu aparate de aer condiţionat. Dacă ai noroc, urci într-un astfel de autobuz şi reuşeşti să respiri ceva mai uşor în minutele lungi de aşteptare la semafoare, la intersecţii. Dacă nu, călătoresti într-o conservă pe roţi, încinsă ca un cuptor. Soarele străluceşte nemilos, n-ai unde să te ascunzi de razele sale fierbinţi. Uneori nu poţi să nu te lipeşti de un alt călător, în special dimineaţa devreme, sau după ora 16, când toată lumea se întoarce la serviciu. Dar într-o dimineaţă, când uşile autobuzului 685 s-au deschis, acorduri de pian s-au revărsat în stradă. “Bine aţi venit în High-life bus. Ne bucurăm să vă avem ca oaspeţi şi vă asigurăm că aici dorinţa dumneavoastră va deveni plăcerea noastră. Călătorie plăcută.” Şocul nici că putea fi mai mare. High-life bus este un autobuz cu scaune comode, cu aer condiţionat, un fel de vagon-restaurant de lux, cu mese la care se serveşte ceai, un pian. O tânără doamnă povesteşte oricui e dispus să o asculte cum l-a întâlnit ea chiar aici, în acest restaurant, pe Pierre, soţul ei, în urmă cu mai bine de 50 de ani. Cinci cartiere mai încolo, alţi călători urcă în Arboribuz şi se trezesc într-o pădure pe roţi. Pe jos e pământ, miroase a frunze ude, geamurile sunt acoperite de crengi. Aici maestrul de ceremonii a fost înlocuit de un vânător ce-şi taie unghiile cu toporul. Scufiţa Roşie e gata să vândă toată pădurea pe mai nimic, numai să scape de Lupul metamorfozat într-un îndrăgostit nefericit, ce-şi urlă durerea. Nu lipseşte nici vrăjitoarea, care trece printre scaune şi stropeşte călătorii cu puţină apă sau caută ingrediente misterioase. Toată povestea asta e mai uşor de înghiţit decât Bizarbus-ul. O pisică moartă şi un şoarece mort stau deasupra uşii, pe o bucată de catifea roşie. Pe un scaun din spatele autobuzului, un filosof caută răspunsuri la întrebări existenţiale: ce-a fost înainte, oul sau găina? Cât de mare este un măr mic şi cât de scurt este un drum lung? Un scamator îşi vede de treabă nestingherit de privirile călătorilor şi, ca să fie tacâmul complet, un om căţărat pe barele de susţinere cântă la drâmbă şi la fluier. Cei luaţi pe nepregătite de proiectul “Transport ieşit din comun” al Institutului Cultural Român au fost la început şocaţi. “Asta ne mai lipsea”, au mormăit nemulţumiţi. “După ce că e traficul aşa cum e, de asta aveam nevoie”. Dar au fost şi oameni care au aşteptat anume cele trei autobuze, care au căutat experienţa şi s-au bucurat să interacţioneze cu actorii. Francezii de la Ilotopie, o companie de teatru specializată în acţiuni de “dezordine artistică” şi artiştii români, proaspăt absolvenţi ai facultăţii de teatru, au transformat un moment de neplăcută rutină din viaţa bucureştenilor într-o călătorie fantastică. Dominique Noel, una dintre cei 40 de magicieni ce au făcut posibilă călătoria cu autobuzele ieşite din comun, mi-a spus că după experienţa de anul trecut de la festivalul Apă, Aer, Foc, reintâlnirea cu publicul bucureştean a fost o bucurie: “Am mai făcut acelaşi lucru în Franţa, dar nu a avut acelaşi impact pentru că francezii sunt foarte obişnuiţi să vadă evenimente, piese de teatru în exterior sau festivaluri, sunt mai degrabă consumatori de teatru decât spectatori cu care poţi avea o interacţiune reală, sinceră. La Bucureşti nu e aşa, oamenii nu-s obişnuiţi cu aşa ceva, aşa că am fost pe picior de egalitate, noi, actorii, cu ei, pasagerii. Eram pe aceeaşi scenă şi din clipa în care le câştigam încrederea, schimbul între noi şi ei a fost foarte puternic. Deschiderea fiecăruia dintre spectatori ne putea arunca în altă dimensiune. Emoţiile pe care le-am avut aici sunt demne de povestit. Ne-am simţit la locul potrivit, în momentul potrivit.” Carola Chişiu de la Institutul Cultural Român, coordonatoarea proiectului, mi-a spus că succesul celor cinci zile de transport ieşit din comun a fost vizibil în reacţiile călătorilor: “Am făcut o estimare cu ajutorul membrilor trupei: în cele cinci zile de eveniment, pe toate cele trei autobuze au călătorit între 4500 şi 5000 de bucureşteni. Speram când am inceput acest proiect să aibe succes, dar chiar am avut parte de reacţii extraordinare. Oamenii, deşi nu ştiau pe ce linii vor merge autobuzele au aşteptat în staţii acele autobuze doar ca să călătorească cu ele. Au fost încântaţi.” Livia Gyongyosi a fost unul dintre “pasagerii neîntâmplători”. Ea nu doar că n-a fost surprinsă, dar a pândit toate cele trei autobuze şi s-a bucurat de călătorie: “Mi-ar fi plăcut să mă mut acolo, a fost foarte frumos, deloc plictistor. Dacă aş putea să merg în fiecare zi cu un autobuz dintr-ăsta, m-aş da jos mult mai liniştită şi mai mulţumită de viaţa pe care o am. În autobuzul ăla nu m-ar fi supărat să stau mai mult şi să aştept după celelalte maşini. O rupere de ritm din când în când e foarte bună. Mi-a plăcut că i-a surprins pe mulţi. Mi s-a părut frumos să încerci să surprinzi nişte oameni care iau un autobuz şi se trezesc în altă dimensiune..” Livia încă nu s-a hotărât care dintre experienţe i-a plăcut mai mult: “Oscilez între Arboribuz şi Bizarbuz. În Arborbuz atmosfera era mai lucrată, în Bizarbuz, discuţiile erau interesante. A intrebat o bătrânică: dar de ce au făcut chestia asta, ce sens are? Are sens, pentru că o să cobori din autobuzul ăsta şi o să fii mai veselă decât dacă ai fi coborât dintr-un autobuz obişnuit. S-a gândit puţin şi-a zis: “Aşa e. E bine.”” Cele trei autobuze s-au retras definitiv la autobaza Pipera, capătul unora dintre cele mai aglomerate linii de transport în comun din Bucureşti. Cu toate astea, cu siguranţă, printre blazaţii pasageri, reintraţi în rutina zilnică, sunt şi unii care zâmbesc acum când uşile autobuzelor se deschid. (Andreea Demirgian)

		WMA
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		MP3
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		AAC+
	48kbps :	1 2 3
	64kbps :	1 2 3
Ascultaţi programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+

Ascultă din nou
emisiunile RRI


Ascultaţi
Orele la care puteţi asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
00.00 - 01.00 (L)	01.10 - 02.00 (D, L)
02.00 - 04.00 (L-D)	04.00 - 05.00 (L-V)
04.00 - 06.00 (S)	10.00 - 11.00 (S)
10.15 - 11.00 (L-V)	11.00 - 13.00 (L-S)
15.00 - 16.00 (L-D)	16.00 - 17.00 (S, D)
17.00 - 18.00 (L-D)	18.10 - 19.00 (S, D)
19.00 - 20.00 (L-D)	20.00 - 22.00 (L-D)
22.10 - 23.00 (S, D)	23.00 - 24.00 (L-V)

Weather Forecast

Mascota istorică a RRI

© 1999 - 2011 Copyright Radio Romania International