Radio Romania International

Arhiva :

Grand Bazar România
(2008-08-22)
Ultima actualizare: 2008-08-29 13:16 EET Print
Mike Ormsby, supus al Majestăţii Sale Regina Marii Britanii a ajuns pentru prima oară în România în urmă cu 14 ani, într-o deplasare de serviciu. Lucra pe atunci pentru serviciul public de radio britanic, mai cunoscut ca BBC şi venise să relateze despre unul dintre subiectele clasice despre România în presa internaţională, orfanii cu HIV/SIDA. Desigur, la prima vedere, a fost şocat de ce a găsit în România. Mai mult decât atât, l-a cuprins disperarea. A fost pentru el o exeprienţă, care, aşa cum mi-a mărturisit recent, i-a deschis ochii. Aşa se face că, după ce a petrecut o săptămână cu voluntarii galezi din grupul Wales Aid to Craiova, s-a întors la Londra, hotărât să găsească o cale de întoarcere în România. Era trist şi furios din cauza celor descoperite la Craiova. Dar altceva îl trăgea înapoi, spune Mike Ormsby: “Oamenii mi s-au părut pur şi simplu magici, foarte prietenoşi, extrem de amuzanţi, cu un simţ al ironiei foarte pronunţat, care m-a cam dat peste cap. Acest gen de ironie mi s-a părut foarte familiar, pentru că eu sunt din Anglia şi nouă, englezilor ne plac ironiile. Dar sunt născut în Liverpool, un oraş în care viaţa este destul de dură, dar ne ajută simţul umorului să trecem peste toate. Am decis că trebuie neapărat să mă întorc. Mi-a luat cam 3-4 luni ca să găsesc o cale de întoarcere. Nu prea poţi să-ţi suni şeful şi să-i spui: Vreau să mă întorc în România, să lucrez. Aşa că a trebuit să îmi schimb profesia, în loc să rămân reporter pentru BBC am devenit trainer pentru BBC World Service.” Timp de 14 ani, Mike s-a tot plimbat prin lume. Dar de fiecare dată s-a întors acasă, în Bucureşti. Pentru că, aproape pe nesimţite, oraşul acesta gălăgios şi aglomerat, cu un trafic infernal dominat de şoferi aproape isterici, a devenit “acasă” pentru britanic. Cum se poate? Simplu. Mike vede dincolo de perdeaua de fum a existenţei noastre cotidiene acele detalii care fac România un loc în care să vrei să trăieşti: “Oamenii. Clima, mâncarea, faptul că e diferită de Vest şi are o istorie atât de bogată, amalgamul cultural mi se pare interesant, e atât de diferită în atât de multe privinţe de Vest. Şi le tot spun prietenilor mei şi celor din familia mea, trebuie să veniţi să vedeţi România, înainte de a se schimba totul radical. Acum e un moment bun să vizitaţi România, nu mâine. Mama mea a fost aici de două ori, surorile mele au venit, dar fratele meu încă nu a ajuns pe aici şi îl tot presez să vină înainte să “dispară” cu totul România aşa cum am descoperit-o eu. Se schimbă, devine din ce în ce mai vestică.” Ce s-a schimbat cel mai tare în aceşti 14 ani, mulţi dintre noi nu vom fi capabili să recunoaştem. Mike însă, ştie să spună foarte exact: “Bucureştiul s-a schimba foarte mult. Drumurile spre interiorul ţării sunt ceva mai bune. Dar satele arată la fel. Am fost în Orăştioara de Sus, un sătuc de lângă Orăştie şi încă au o moară de apă, veche de 200 de ani, care încă mai macină grâne. Elementele tradiţionale încă nu s-au schimbat atât de mult. Dar viaţa urbană se schimbă foarte rapid. Oamenii posedă din ce în ce mai multe lucruri şi au din ce în ce mai puţină răbdare.” Mike locuieşte în Bucureşti, la bloc. Asta înseamnă că se bucură de toate privilegiile vieţii în centrul unui oraş mare: zilnic şi gratuit concerte de claxoane, ocazional câte un festival al berii sau devierea circulaţiei din pricina vreunei delegaţii oficiale ceva mai răsărite, în trecere prin zonă. Aer în amestec cu noxele eliminate de ţevile de eşapament, priveliştea minunată a coloanelor de maşini ce fac plajă la stopuri în fiece dimineaţă, de pe la 7.30 până la apus, mereu prea multe şi prea grăbite. Dar vecinii săi de bloc, prietenii pe care şi i-a făcut în timp, nu doar în Bucureşti, ci şi în alte oraşe româneşti, căţeii pe care îi culege de pe marginea drumului, contactul de neevitat cu celebrele, de-acum, instituţii româneşti i-au oferit scriitorului Mike Ormsby un material numai bun de adunat într-un volum de poveşti cu şi despre … români, România, românesc, româneşte: “Cartea povesteşte cum e pentru un străin viaţa în România. Mai e şi despre cum se văd românii pe ei înşişi şi ce îi spun unui străin despre ei, pentru că eu cred că românii sunt mai deschişi cu străinii decât sunt cu ai lor, sau cu prietenii lor. Cu un şofer român de taxi te împrieteneşti imediat. Îţi spune lucruri pe care altora probabil că nu le spune. E despre trecut şi despre prezent, nu este despre viitor. Ce ne rezervă viitorul, vom vedea. Îmi plac capitolele în care naratorul doar observă felul în care românii se tratează unii pe alţii. E o povestioară numită “Democraţie”, despre o şedinţă de bloc. De câte ori o citesc, am senzaţia că nici nu am scris-o eu. Are o viaţă de sine stătătoare. Prefer să rămân în umbră şi să-i las pe români să fie personajele principale. Cartea nu e despre un cetăţean din vest, ci despre România.” “Am scris o carte”, mi-a spus Mike acum vreo lună, “dar am impresia că am să-i supăr pe mulţi”. Cartea numită “Grand Bazar România”, excelent tradusă de Vlad Arghir şi atent îngrijită de Adina Keneres a ieşit deja de câteva zile pe piaţă, la editura Compania. Am deschis-o şi am început să citesc. N-am apucat să o termin, pentru că mi-a fost “răpită” de un jurnalist american, şi el în vizită prin România. Am primit un al doilea volum, pe care nu l-am mai scos în public până nu l-am terminat. În ciuda avertizării lui Mike, n-am găsit nimic care să mă ofenseze. Am râs, am oftat, am vrut să citesc până la sfârşit, înainte să mi-o ceară altcineva. Apoi mi s-a confirmat. “Grand Bazar România” are darul de a dispărea rapid din librării. Mai mult, editura a publicat-o şi în variantă engleză, sub titlul ce parodiază albumul de debut al trupei Sex Pistols “Nevermind the Balkans, Here Comes Romania”. Faptul că varianta în engleză se cumpără frenetic, demonstrează că era nevoie de o astfel de privire asupra României. Mai puţin idilică, dezbrăcată de eternele şi fascinantele mituri ale gurii de Rai în care trăim, puţin distantă dar deloc rece, obiectivă, altfel decât suntem obişnuiţi să vorbim despre noi şi ai noştri. Mi-a plăcut. România lui Mike e la fel de dulce amară ca şi cea în care trăiesc eu în fiecare zi. Şi într-adevăr simţul umorului ne salvează, cum spune şi Mike Ormsby. Pentru lansarea oficială de vineri organizată la Librăria Engleză de pe Calea Victoriei din Bucureşti, Mike a invitat câţiva prieteni, câţiva colegi de breaslă: “Le-am trimis bani multor oameni şi i-am rugat să vină, de-acum am înţeles cum se face cu şpăgile şi sper că a fost o investiţie bună. Glumesc. De fapt, am anunţat lansarea pe un blog (nu am un blog al meu însă) şi am spus dacă vreţi să veniţi să ne salutăm sau să aruncaţi cu roşii, vă rog veniţi. Desigur, un român mi-a răspuns: roşiile sunt scumpe, n-am putea să aruncăm cu cartofi? Am zis: da, desigur, numai să-i fierbeţi înainte. Concluzia lui a fost: Britanicii nu au pic de simţ al umorului…” Mike Ormsby speră că aceia ce vor citi cartea o vor găsi amuzantă. Mai mult, speră că pentru români, cartea sa va fi cu adevărat o oglindă în care oamenii se pot privi: “… şi dacă se recunosc, rămâne să hotărască ei dacă le place ce văd sau nu, dacă schimbă sau nu ceva.” (Andreea Demirgian)

		WMA
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		MP3
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		AAC+
	48kbps :	1 2 3
	64kbps :	1 2 3
Ascultaţi programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+

Ascultă din nou
emisiunile RRI


Ascultaţi
Orele la care puteţi asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
00.00 - 01.00 (L)	01.10 - 02.00 (D, L)
02.00 - 04.00 (L-D)	04.00 - 05.00 (L-V)
04.00 - 06.00 (S)	10.00 - 11.00 (S)
10.15 - 11.00 (L-V)	11.00 - 13.00 (L-S)
15.00 - 16.00 (L-D)	16.00 - 17.00 (S, D)
17.00 - 18.00 (L-D)	18.10 - 19.00 (S, D)
19.00 - 20.00 (L-D)	20.00 - 22.00 (L-D)
22.10 - 23.00 (S, D)	23.00 - 24.00 (L-V)

Weather Forecast

Mascota istorică a RRI

© 1999 - 2011 Copyright Radio Romania International