Radio Romania International

Arhiva :

Arcaşii de la Stana
(2008-08-15)
Ultima actualizare: 2008-08-22 14:49 EET Print
La doar 40 de kilometri de Cluj, în satul Stana, 20 de tineri inimoşi încearcă să reînvie o tradiţie străveche de luptă a popoarelor nomade: trasul cu arcul de pe cal. Arcurile au fost redutabile arme de luptă mult timp. Apariţia armelor de foc însă le-a înlăturat. Puţini mai sunt cei ce sunt în stare să mânuiască un arc şi chiar şi mai puţini cei ce ştiu cum se face un arc. Foris Zoltan, unul dintre puţinii meşteri de arcuri din Transilvania, îmi arată arcul la care lucrează de câţiva ani: “Cele mai complexe arcuri tradiţionale s-au fabricat şi se fabrică în Orient. Aceste arcuri erau făcute din mai multe bucăţi. Nu erau cioplite, dintr-o bucată de lemn. Aveau două braţe care dădeau puterea arcului, care se îndoiau şi la capătul acestor braţe erau două coarne. La capătul acestor coarne se prindea tendonul sau coarda arcului. Despre durata construcţiei acestui arc: se zice că dura luni de zile sau chiar ani.” Medicul Ludovico De Martin este mentorul grupului de tineri ce încearcă să dobândească dubla îndemânare de a călări şi de a trage cu arcul simultan. Mă tratează cu prietenie şi mă invită să-mi încerc puterile cu un arc de tip mongol, care are ambiţia să mă plesnească mereu cu coarda peste antebraţ. Dar plăcerea de a întinde arcul... a ochi şi a da drumul la săgeată merită toată suferinţa. De Martin îmi explică în ce mod se ţine arcul: “Ţineţi bine, cu două degete (săgeata). Trebuie să ţineţi de coardă.. De obicei se trage în plan pe o singură linie, deci nu prin cădere ca la arcurile anglo-saxone. Se trage direct, nu cu boltă. Îndemânarea se dobândeşte în timp. Ajungi să simţi distanţa şi forţa cu care trebuie să tragi. Trebuie să se armonizeze în organism, cumva, mental. Ideea e să ţii un pic înclinat arcul ca să nu te lovească. Deşi e bine să primească fiecare câte o lovitură (de coardă), că atunci simte forţa unui arc.” Trasul cu arcul din picioare necesită un minim de tehnică şi de forţă în braţe, dar e incomparabil mai simplu decât trasul la ţintă din alergarea calului. Maestrul De Martin ne explică, cât se poate de natural, cum se face, deşi vorbeşte despre lucruri aparent imposibile: “Şeile tradiţionale estice, asiatice, au o poziţie a corpului verticală. Se stă cu picioarele întinse, cu genunchii întinşi. Când îţi permiţi să te ridici în scăriţe şi prinzi momentul când e saltul, ai tras deja (coarda), arcul e pregătit, calul pluteşte în aer. Inspiri şi apoi expiri în momentul în care ai declanşat săgeata.” Pornim în formaţie spre locul de antrenament, cu ţinte de lemn dispuse în cerc şi saci cu fân atârnaţi în copaci. Înainte de asta, admirăm însă caii huţuli, iuţi şi de talie mică, despre care se spune că ar fi strănepoţii cailor mongoli. Stăm de vorbă cu doi dintre cei mai buni elevi ai profesorului De Martin, care par fascinaţi de ceea ce fac şi mai ales îndrăgostiţi de cai. Erji îmi explică exact cum poţi să struneşti calul şi să şi tragi cu arcul în acelaşi timp: “Când urcaţi pe cal, trebuie să aveţi mare grijă ca hăţul să fie după cap, pe ambele părţi să fie. Se urcă, de fiecare dată, de pe partea stângă a calului, se pune piciorul în scăriţă, se sare pe cal... Reporter: Controlul calului cum îl faceţi, când trageţi şi cu săgeata şi cu suliţa? E: Atunci nu mai avem hăţurile în mână. Se face din echilibru, din mişcarea greutăţii corpului dintr-o parte în alta. Şi din coapse se strânge puţin şi din genunchi. Şi mutând greutatea corpului, calul merge ori dreapta ori stânga. Te ridici un pic din şa... şi te apleci puţin în faţă. Acest lucru conferă un echilibru şi o unitate cu calul”. George spune că a învăţat să călărească de la iapa sa, cu care se simte foarte bine: “Calul e cel mai bun profesor pentru călărie. Dacă omul nu e serios, atunci nici calul nu merge cum trebuie. Calul simte când omul e hotărât şi vrea să doboare ţinta aceea. Atunci şi calul se duce, totul merge ca lumea şi după aceea îşi primeşte răsplata.” Pentru noi cei născuţi după ce prima bombă atomică a făcut ravagii mai mari decât toate săgeţile trase vreodată în istorie, arcaşii nu mai sunt decât nişte personaje amuzante din filme. Îi mai vedem din 4 în 4 ani la olimpiadă. Kassai Lajos este numele celui ce a standardizat trasul cu arcul de pe cal ca disciplină sportivă şi intenţionează să o impună la următoarele Jocuri Olimpice, cele din 2012. Pentru maestrul De Martin şi cei 20 de elevi ai săi însă trasul cu arcul de pe cal e o experienţă mai mult spirituală, care nu poate încăpea pe o tabelă de marcaj. Poate că pentru mulţi e incredibil că un cuplu de intelectuali clujeni a abandonat comoditatea oraşului pentru a se retrage într-un luminiş de pădure. Ei însă sunt fericiţi pentru că acolo, în natură, se simt mai puternici şi mai liberi. (Ovidiu Moldovan - Radio Cluj, Andreea Demirgian)

		WMA
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		MP3
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		AAC+
	48kbps :	1 2 3
	64kbps :	1 2 3
Ascultaţi programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+

Ascultă din nou
emisiunile RRI


Ascultaţi
Orele la care puteţi asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
00.00 - 01.00 (L)	01.10 - 02.00 (D, L)
02.00 - 04.00 (L-D)	04.00 - 05.00 (L-V)
04.00 - 06.00 (S)	10.00 - 11.00 (S)
10.15 - 11.00 (L-V)	11.00 - 13.00 (L-S)
15.00 - 16.00 (L-D)	16.00 - 17.00 (S, D)
17.00 - 18.00 (L-D)	18.10 - 19.00 (S, D)
19.00 - 20.00 (L-D)	20.00 - 22.00 (L-D)
22.10 - 23.00 (S, D)	23.00 - 24.00 (L-V)

Weather Forecast

Mascota istorică a RRI

© 1999 - 2011 Copyright Radio Romania International