Radio Romania International

Arhiva :

Pălărierul de demult
(2011-06-05)
Ultima actualizare: 2011-06-09 14:26 EET Print
Astăzi are 82 de ani. La 14 ani, era băiet care lăsa satul natal în urmă pentru a veni la Bucureşti să înveţe meserie. Urmase şapte clase de şcoală la el în sat, iar acum era pregătit pentru o nouă viaţă. Din satul lui numai băiatul preotului, al învăţătorului şi al primarului mergeau la liceu, restul băieţilor la meserii. Aşa a ajuns Nicolae Zdârcă ucenic al unui pălărier, lucrând în atelierul acestuia timp de patru ani, fără nici un ban, primind doar cazare şi masă de la patron – cum se făcea pe vremea aceea. Nicolae Zdârcă încă mai lucrează în propriul atelier de pălării şi nu ar schimba nimic din viaţa lui, pentru că i-a plăcut meseria, cum de altfel spune singur “e de valoare să te ocupi cu capul”. Zdârcă Nicolae a început să ne spună povestea pălăriilor: „Pălăriile au început să se poarte după atâta chin de comunism când nu se purtau, lumea a văzut că pălăria nu e un obicei vechi de chiabur, de capitalist. Despre cine purta pălărie se spunea că e împotriva regimului comunist. Lumea a luat legătura cu străinătatea şi a văzut că nu e un rău să porţi pălărie. Pălăria dă tonul eleganţei, competează costumaţia. Eu urmăresc moda în reviste, în ziare, şi clienţii înşişi îmi dau idei şi alegem împreună cea mai bună idee. Au început să se poarte pălării cu boruri ceva mai mari, moda veche, au reînceput să se poarte jobenuri şi meloane. Tineretul vrea joben şi meloane.” Zdârcă Nicolae este şi lansator de modă în domeniul pălăriilor: “Acum 20 de ani m-am dus în vizită la Băicoi, la un târg. În târgul acela nu era nimeni cu pălărie şi atunci mi-a venit ideea să fac nişte modele. M-am dus cu câteva modele să văd ce le place şi am început să fac pălării pentru munteni, pentru pădurari, ciobani. Duminica şi sâmbăta mă duceam la târg şi se făcea coadă, unde parcam eu maşina. I-am făcut pe toţi cu pălărie parcă sunt militari. Toţi poartă pălării cu marginile mici. Eu mai mult mă ghidez după filmele americane. Acum câteva zile a fost un spectacol cu un cântăreţ negru cu o pălărie de Panama, cu marginile mari, frumoase, drepte şi m-am gândit să fac şi eu din astea. Mă inspir din filme, din multe locuri. Am făcut pălării pentru artişti, Puiu Călinescu, Birlic, Giugaru, aveau fiecare un model aparte. Şi a prins şi la alţii. A fi meseriaş presupune să fii şi puţin negustor, să nu te laşi în urma modei, să fii creator.” Atelierul în care lucrează Nicolae Zdârcă se află pe o străduţă desfundată din centrul istoric al Bucureştiului, dar pălărierul nu se teme că ar putea rămâne fără clienţi, cum nu s-a temut niciodată, nici în vremurile mai grele: „Mă ştie lumea, pentru că eu sunt unic. Vine lumea şi noaptea. Şi acum nu mai sunt meseriaşi. Vin din diferite oraşe să mă caute, pentru că nu mai sunt meseriaşi. Am căutat să las meseria cuiva, dar nu găsesc pe nimeni. Când am învăţat eu meserie, acum peste 60 de ani, meseriaşii se selecţionau de la ţară. Veneau copii de la ţară, şi nu aveau posibilitatea să înveţe carte toţi şi învăţau meserie. Am prins în Bucureşti războiul, bombardamente, cutremure şi n-am plecat niciodată. Numai pălărier. În timpul comunismului, am avut colegi care s-au lăsat de meserie şi s-au făcut altceva. Eu nu. Aşa a fost soarta, nu m-am lăsat, cu toate că nu se purtau atunci pălării, era foarte greu, am făcut foame. Rar când aveam o comandă. Încet, încet, conducerea comunistă s-a dus în străinătate şi a văzut că demnitarii poartă pălărie. Şi am început şi eu să fiu solicitat, chiar de conducerea de atunci, de Consiliul de miniştri. Aveam noroc şi cu teatrele. La teatru se purtau pălării şi lucram cu ei. Nu m-am lăsat de meserie, m-am ţinut de ea şi mi-e drag ce iese din mâna mea. Aveam prieteni croitori în fabrică şi veneau toţi pe lângă mine, pentru că eu le lucram şi lor pălărie şi când plecam la plimbare duminica, eram vreo 15-20 cu pălării făcute de mine. Sunt mulţumit, am şi muncit, într-adevăr foarte mult, am avut şi satisfacţia muncii mele şi mi-a plăcut meseria şi nu m-am lăsat. Nici acum nu mă las, îmi spun copiii să stau acasă, iar eu spun că, dacă stau acasă, într-o lună mor. Eu sunt învăţat să vin aici să stau de vorbă cu un client sau altul, să lucrez, mănânc aici. Mă simt mai bine dacă mănânc aici decât dacă mănânc acasă, de la 14 ani numai aşa am stat. M-a atras meseria asta. Tot asta aşa face.” Şi pentru că Nicolae Zdârcă urmăreşte tendinţele modei, l-am întrebat ce părere are despre tendinţele moderne, despre moda pălăriilor lansată de casa regală britanică: „Casa regală engleză poartă pălării voluminoase, din materiale lucioase, la noi nu prinde aşa ceva. Unii exagerează, caută să fie ei primii, să iasă în evidenţă, dar nu e bine. Trebuie să faci ceea ce prinde, ceea ce îmbracă pe om. Eu am clienţi care nu au purtat niciodată pălărie, nici nu ştiu să o pună pe cap. Şi le aleg eu una care simt că-i vine bine, dacă nu luăm alt model. Trebuie să te adaptezi să vezi ce-i vine bine omului. Nu-i pui unui om scund o pălărie mare, nu se vede frumos.” Pălărierul de demult îşi actualizează mereu modelele şi îşi aşteaptă clienţii, învingând trecerea timpului... (Ana Maria Cononovici)

		WMA
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		MP3
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		AAC+
	48kbps :	1 2 3
	64kbps :	1 2 3
Ascultaţi programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+

Ascultă din nou
emisiunile RRI


Ascultaţi
Orele la care puteţi asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
00.00 - 01.00 (L)	01.10 - 02.00 (D, L)
02.00 - 04.00 (L-D)	04.00 - 05.00 (L-V)
04.00 - 06.00 (S)	10.00 - 11.00 (S)
10.15 - 11.00 (L-V)	11.00 - 13.00 (L-S)
15.00 - 16.00 (L-D)	16.00 - 17.00 (S, D)
17.00 - 18.00 (L-D)	18.10 - 19.00 (S, D)
19.00 - 20.00 (L-D)	20.00 - 22.00 (L-D)
22.10 - 23.00 (S, D)	23.00 - 24.00 (L-V)

Weather Forecast

Mascota istorică a RRI

© 1999 - 2011 Copyright Radio Romania International