2025-04-03



















Arhiva :
Pălărierul de demult
(2011-06-05)
Ultima actualizare: 2011-06-09 14:26 EET
Nicolae Zdarca, palarier Astăzi are 82 de ani. La 14 ani, era băiet care lăsa satul natal în urmă pentru a veni la București să învețe meserie. Urmase șapte clase de școală la el în sat, iar acum era pregătit pentru o nouă viață. Din satul lui numai băiatul preotului, al învățătorului și al primarului mergeau la liceu, restul băieților la meserii. Așa a ajuns Nicolae Zdârcă ucenic al unui pălărier, lucrând în atelierul acestuia timp de patru ani, fără nici un ban, primind doar cazare și masă de la patron – cum se făcea pe vremea aceea. Nicolae Zdârcă încă mai lucrează în propriul atelier de pălării și nu ar schimba nimic din viața lui, pentru că i-a plăcut meseria, cum de altfel spune singur “e de valoare să te ocupi cu capul”.

Zdârcă Nicolae a început să ne spună povestea pălăriilor: „Pălăriile au început să se poarte după atâta chin de comunism când nu se purtau, lumea a văzut că pălăria nu e un obicei vechi de chiabur, de capitalist. Despre cine purta pălărie se spunea că e împotriva regimului comunist. Lumea a luat legătura cu străinătatea și a văzut că nu e un rău să porți pălărie. Pălăria dă tonul eleganței, competează costumația. Eu urmăresc moda în reviste, în ziare, și clienții înșiși îmi dau idei și alegem împreună cea mai bună idee. Au început să se poarte pălării cu boruri ceva mai mari, moda veche, au reînceput să se poarte jobenuri și meloane. Tineretul vrea joben și meloane.”

Zdârcă Nicolae este și lansator de modă în domeniul pălăriilor: “Acum 20 de ani m-am dus în vizită la Băicoi, la un târg. În târgul acela nu era nimeni cu pălărie și atunci mi-a venit ideea să fac niște modele. M-am dus cu câteva modele să văd ce le place și am început să fac pălării pentru munteni, pentru pădurari, ciobani. Duminica și sâmbăta mă duceam la târg și se făcea coadă, unde parcam eu mașina. I-am făcut pe toți cu pălărie parcă sunt militari. Toți poartă pălării cu marginile mici. Eu mai mult mă ghidez după filmele americane. Acum câteva zile a fost un spectacol cu un cântăreț negru cu o pălărie de Panama, cu marginile mari, frumoase, drepte și m-am gândit să fac și eu din astea. Mă inspir din filme, din multe locuri. Am făcut pălării pentru artiști, Puiu Călinescu, Birlic, Giugaru, aveau fiecare un model aparte. Și a prins și la alții. A fi meseriaș presupune să fii și puțin negustor, să nu te lași în urma modei, să fii creator.”

Atelierul în care lucrează Nicolae Zdârcă se află pe o străduță desfundată din centrul istoric al Bucureștiului, dar pălărierul nu se teme că ar putea rămâne fără clienți, cum nu s-a temut niciodată, nici în vremurile mai grele: „Mă știe lumea, pentru că eu sunt unic. Vine lumea și noaptea. Și acum nu mai sunt meseriași. Vin din diferite orașe să mă caute, pentru că nu mai sunt meseriași. Am căutat să las meseria cuiva, dar nu găsesc pe nimeni. Când am învățat eu meserie, acum peste 60 de ani, meseriașii se selecționau de la țară. Veneau copii de la țară, și nu aveau posibilitatea să învețe carte toți și învățau meserie. Am prins în București războiul, bombardamente, cutremure și n-am plecat niciodată. Numai pălărier. În timpul comunismului, am avut colegi care s-au lăsat de meserie și s-au făcut altceva. Eu nu. Așa a fost soarta, nu m-am lăsat, cu toate că nu se purtau atunci pălării, era foarte greu, am făcut foame. Rar când aveam o comandă. Încet, încet, conducerea comunistă s-a dus în străinătate și a văzut că demnitarii poartă pălărie. Și am început și eu să fiu solicitat, chiar de conducerea de atunci, de Consiliul de miniștri. Aveam noroc și cu teatrele. La teatru se purtau pălării și lucram cu ei. Nu m-am lăsat de meserie, m-am ținut de ea și mi-e drag ce iese din mâna mea. Aveam prieteni croitori în fabrică și veneau toți pe lângă mine, pentru că eu le lucram și lor pălărie și când plecam la plimbare duminica, eram vreo 15-20 cu pălării făcute de mine. Sunt mulțumit, am și muncit, într-adevăr foarte mult, am avut și satisfacția muncii mele și mi-a plăcut meseria și nu m-am lăsat. Nici acum nu mă las, îmi spun copiii să stau acasă, iar eu spun că, dacă stau acasă, într-o lună mor. Eu sunt învățat să vin aici să stau de vorbă cu un client sau altul, să lucrez, mănânc aici. Mă simt mai bine dacă mănânc aici decât dacă mănânc acasă, de la 14 ani numai așa am stat. M-a atras meseria asta. Tot asta așa face.”

Și pentru că Nicolae Zdârcă urmărește tendințele modei, l-am întrebat ce părere are despre tendințele moderne, despre moda pălăriilor lansată de casa regală britanică: „Casa regală engleză poartă pălării voluminoase, din materiale lucioase, la noi nu prinde așa ceva. Unii exagerează, caută să fie ei primii, să iasă în evidență, dar nu e bine. Trebuie să faci ceea ce prinde, ceea ce îmbracă pe om. Eu am clienți care nu au purtat niciodată pălărie, nici nu știu să o pună pe cap. Și le aleg eu una care simt că-i vine bine, dacă nu luăm alt model. Trebuie să te adaptezi să vezi ce-i vine bine omului. Nu-i pui unui om scund o pălărie mare, nu se vede frumos.”

Pălărierul de demult își actualizează mereu modelele și își așteaptă clienții, învingând trecerea timpului... (Ana Maria Cononovici)
 
Bookmark and Share
WMA
64kbps : 1 2 3
128kbps : 1 2 3
MP3
64kbps : 1 2 3
128kbps : 1 2 3
AAC+
48kbps : 1 2 3
64kbps : 1 2 3
Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+
Ascultați
Orele la care puteți asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
00.00 - 01.00 (L) 01.10 - 02.00 (D, L)
02.00 - 04.00 (L-D) 04.00 - 05.00 (L-V)
04.00 - 06.00 (S) 10.00 - 11.00 (S)
10.15 - 11.00 (L-V) 11.00 - 13.00 (L-S)
15.00 - 16.00 (L-D) 16.00 - 17.00 (S, D)
17.00 - 18.00 (L-D) 18.10 - 19.00 (S, D)
19.00 - 20.00 (L-D) 20.00 - 22.00 (L-D)
22.10 - 23.00 (S, D) 23.00 - 24.00 (L-V)


Mascota istorică a RRI