Radio Romania International

Arhiva :

Cercetări subacvatice la Mangalia. Ţărani muzeografi
(2007-04-27)
Ultima actualizare: 2007-04-27 10:58 EET Print
Colonia Callatis a fost unul dintre cele trei orase întemeiate de colonistii greci pe tarmul maritim actual al României, celelalte doua fiind Histria si Tomis. “Callatis”, “cea mai frumoasa”, în limba greaca, Mangalia de astazi, a fost întemeiat acum circa 25 de secole negustorii si navigatorii greci din Heracleea Pontica în timpul a ceea ce s-a numit “marea colonizare greaca” din secolul VII î.e.n. În sec. IV î.e.n. cetatea înregistrează o mare dezvoltare economică, social-politică, relevată atât de izvoarele scrise cît şi de descoperirile arheologice. Oraşul dispune acum de un teritoriu rural pe care îl exploatează. Atelierele sale produc din plin şi se bucură de un regim democratic după modelul cetăţilor-state din sudul egeean, în special al Megarei. Se ridică puternicele ziduri care o apară dinspre uscat, se amenajează instalaţii portuare, se construiesc temple şi edificii publice. Baterea primelor monede de argint datează încă din jurul anului 300 î.e.n. Începînd din sec. IV î.e.n., Callatis se afla sub dominatie macedoneana, iar din sec. I î.e.n. sub cea romana. Callatis decade începînd din sec. 7 e.n. si dispare din izvoarele istorice. Cercetarile subacvatice dateaza din anii 1960 si au fost începute de 2 scafandri militari. În 1995, Muzeul de Arheologie “Callatis”, în colaborare cu o echipă din Italia, au întreprins noi cercetari care nu a avut rezultatul asteptat. Recent, noi prospectii subacvatice au dat rezultate mai mult decît încurajatoare. Este vorba despre o colaborare între Muzeul de Arheologie “Callatis”, Centrul de scafandri “Carpatica” din Bucuresti si prestigioasa Societate “Octopus Maritime Archaeological Research Association”. Timp de cîteva zile au fost cartate cu aparatura super-performanta ca scanere, un robot teleghidat de la suprafata, sisteme de pozitionare si navigatie, sistem foto digital, sisteme GPS, o suprafata de 2 km patrati din ceea a mai ramas din Callatisul de sub ape. Despre aceste cercetari am stat de vorba cu Mihai Ionescu, responsabilul stiintific al santierul arheologic “Callatis”: “La rezultatele finale se lucreaza înca, dar din ceea ce mi s-a spus în primul rînd ar fi vorba de descoperirea unei epave antice, o nava care cara blocuri de marmura de cîteva tone. Se pare ca lemnul din care era construita nava nu s-a pastrat, dar s-au pastrat blocurile de marmura care au exact forma navei. Ea se afla la 10 metri adîncime, la intrarea în portul modern. În afara de asta, va pot vorbi de sistemul sonar care a identificat o serie de trame, de ziduri, pavaje, coloane, toate facînd parte dintr-un cartier limitrof instalatiilor portuare.” Mihai Ionescu ne-a raspuns si la întrebarea privitoare la motivele pentru care o parte din colonia antica Callatis a ajuns sub ape: “S-au emis mai multe ipoteze. Una ar fi ca un cumtremur s-a produs în perioada post-antica. Dupa parerea mea, ipoteza cea mai aproape de realitate este faptul ca în secolul 7 e.n. activitatile umane în cetate s-au terminat. Ne putem da seama ca aceste instalatii portuare nefiind întretinute timp de sute de ani, ele au fost distruse de forta valurilor, de actiunea distrugatoare a marii. Si în prezent, litoralul Marii Negre este supus unui proces de eroziune destul de pronuntat, vizibil peste tot. Acesta este rezultatul acestui proces de eroziune si faptului ca instalatiile portuare nu au fost întretinute.” Perspectivele sînt, asadar, încurajatoare. Cercetarile sistematice asteapta proiecte de finantare, iar institutiile culturale, Ministerul Culturii si Cultelor în principal, au sansa de a exploata aceasta ocazie. O statistică şcolară din 1939 arată că, în perioada interbelică, şcoala din comuna Iepureşti, judeţul Giurgiu, era pe primul loc din România în privinţa numărului de intelectuali raportat la numărul membrilor comunităţii: 60 de proaspeţi învăţători şi 25 de licenţiaţi în diverse domenii se născuseră, crescuseră şi plecaseră din comuna mai sus amintită. Aproape şapte decenii mai târziu, localitatea situată la doar 30 de kilometri de Bucureşti a reintrat în atenţia publică, după ce 10 directori de şcoli din întreaga Europă au vizitat Iepureştiul şi au fost încântaţi de muzeul local. Deşi etnografii spun că Internetul, televiziunea, maşinile de marcă şi munca în străinătate sunt principalele interese în noua lume a satului, un profesor de istorie a scos de la naftalină o mulţime de obiecte care reconstituie istoria comunei, obiceiurile şi tradiţiile aparent uitate. Cu ajutorul elevilor dar şi al sătenilor, profesorul Ovidiu Coca a iniţiat un muzeu al comunei: “În 1996, în urma unor cercetări arheologice efectuate cu elevii şcolii, am descoperit numeroase urme arheologice pe valea râului Neajlov. Cu acest material arheologic am întemeiat un colţ muzeistic în şcoală care, ulterior, prin cercetări repetate, s-a îmbunătăţit an de an… Observând interesul manifestat de elevi pentru cunoaşterea trecutului localităţii i-am antrenat să colecţioneze şi materiale etnografice. Astfel am înfiinţat şi o colecţie etnografică.” La ora actuală, muzeul se găseşte în şcoala veche a localităţii şi are trei secţiuni: colecţia arheologică, colecţia etnografică care ocupă două săli şi reface un interior de casă veche ţărănească, expune portul popular local, unelte agricole vechi, industria casnică textilă, documente şi fotografii vechi. A treia colecţie este cea militară – conţine arme, brevete, decoraţii care au aparţinut eroilor din primul şi al doilea război mondial. Piesa de rezistenţă: un fragment dintr-un bombardier american, pe care iniţiatorul muzeului a obţinut-o de la proprietarul lui în schimbul unor lemne, mai potrivite să fie folosite ca acoperiş de grajd. Un loc special îl ocupă secţiunea dedicată şcolii de altădată: materiale didactice vechi, mobilier şcolar, cataloage de la 1906 şi 1907, foi matricole şi diverse manuale. Exponatele au fost adunate de prin gospodăriile oamenilor, din poduri şi pivniţe, localnicii le-au donat muzeului, spre conservarea istoriei locale. Dar şi profesorul a bătut din poartă-n poartă, întrebând cine ce are, ne-a spus Ovidiu Coca: “Mulţi oameni au înţeles să doneze obiecte pentru muzeu, dar copiii au fost cei care au adus cea mai mare parte a obiectelor. Am înţeles prin realizarea acestui muzeu să ofer şi eu ceva şcolii care m-a educat, o parte din respectul meu pentru această localitate. Pentru mine personal este o mare realizare. “ Ovidiu Coca s-a gândit să salveze trecutul, să vadă şi generaţiile viitoare cum trăia şi cum muncea ţăranul român, pe vremea opincii. Măcar la muzeu să mai vedem satul românesc autentic, zice profesorul. (Steliu Lambru; Andreea Demirgian)

		WMA
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		MP3
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		AAC+
	48kbps :	1 2 3
	64kbps :	1 2 3
Ascultaţi programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+

Ascultă din nou
emisiunile RRI


Ascultaţi
Orele la care puteţi asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
00.00 - 01.00 (L)	01.10 - 02.00 (D, L)
02.00 - 04.00 (L-D)	04.00 - 05.00 (L-V)
04.00 - 06.00 (S)	10.00 - 11.00 (S)
10.15 - 11.00 (L-V)	11.00 - 13.00 (L-S)
15.00 - 16.00 (L-D)	16.00 - 17.00 (S, D)
17.00 - 18.00 (L-D)	18.10 - 19.00 (S, D)
19.00 - 20.00 (L-D)	20.00 - 22.00 (L-D)
22.10 - 23.00 (S, D)	23.00 - 24.00 (L-V)

Weather Forecast

Mascota istorică a RRI

© 1999 - 2011 Copyright Radio Romania International