Radio Romania International

Arhiva :

Cum a cucerit Karakiri lumea
(2008-06-13)
Ultima actualizare: 2008-06-20 13:55 EET Print
Aţi auzit de karakiri? Cum, nu? Karakiri este o caracatiţă prietenoasă, care te ţine în braţe când dormi. Este moale, este delicată, este numai bună de îmbrăţişat, fie iarnă, fie vară. Se asortează cu orice pijama sau lenjerie de pat. Se împacă foarte bine cu pisicile şi căţeii dar mai ales cu copiii. E bine educată şi se pliază pe fantezia şi dorinţele deţinătorului său. Există pe lume de aproape un an de zile şi a fost creată pentru a-i ţine în braţe pe cei ce au obosit să doarmă singuri. Karakiri a fost creată de Oana Felipov şi a cucerit încet-încet lumea. Mai întâi Europa. Apoi America. În cele din urmă, una dintre surorile ei a ajuns chiar şi în China. Vă oferim în minutele următoare minunata poveste a cuceritoarei karakiri, aşa cum ne-a spus-o chiar creatoarea ei. Oana Felipov este absolventă a Facultăţii de Arte Plastice Decorative şi Design din Iaşi. A studiat un an la Falmouth College of Arts în Marea Britanie şi apoi încă un an la Academia de Arte Bergen din Norvegia. Are experienta de 5 ani ca grafic designer în relaţii publice şi publicitate. Dar nu-i place să se joace doar cu ideile, cu texturile şi culorile, cu formele şi mărimile. Îi plac foarte tare şi copiii. Atât de tare încât a predat o vreme engleza şi franceza pentru copii. În urmă cu un an, Oana şi-a părăsit slujba de zi. A fost un gest de curaj, mai ales că a lăsat în urmă nu doar un salariu motivant, ci şi teoretica siguranţă a zilei de mâine: “Nu mă simţeam tocmai bine, eram deprimată şi mi-am dat seama că orice schimbare, orice slujbă asemănatoare în altă agenţie n-ar însemna decât aceeaşi poveste. Aş fi schimbat oamenii, m-aş fi simţit mai bine o lună, după care aş fi revenit la aceeaşi stare. Prietenul meu mi-a spus: tu poţi să îţi mai găseşti un milion de slujbe în publicitate, că asta faci sau poţi să începi să faci ce vrei să faci. Mi-am dat seama că aşa e. Mama mea nu ştie că nu mai lucrez în publicitate, cred că s-ar speria foarte tare dacă ar afla. De fapt fac aproape aceiaşi bani, dar ei nu mai vin pe 1 ale fiecărei luni.” Prima caractiţă prietenoasă făcută de Oana a fost gândită pentru un prieten. Era gri, destul de mare cât să ţină de cald unui adult, cu şapte braţe dintre care unul mai lung, deajuns de lung încât să-l poată cuprinde pe cel căruia îi era destinată. A fost prima dintr-o serie lungă de unicate, fiecare creată după gusturile şi dorinţele celor ce şi-au dorit să devină… “părinţi de karakiri”. Sunt roşii cu ventuze galbene sau mov cu panglicuţe, au fiecare câte un nume şi sunt foarte politicoase, pentru că, înainte de a ajunge la noii stăpâni, merg la o grădiniţă specială. Cu câte o poveste pentru fiecare exemplar, un set de poze reuşit şi un website făcut chiar de Oana graniţele s-au şters de pe hartă pentru caracatiţa prietenoasă.. Pe unde au ajuns? Cam peste tot: “Mâine, poimâine se împlineşte un an de când suntem on-line şi va trebui să le trimit tuturor felicitarea de un an. Cred că peste 60-70 de karakiri sunt în lume. Trei sunt în New York, 2 sunt în Paris, dar cred că cele mai multe sunt în Germania. Când stai să te gândeşti că nemţii sunt nişte oameni reci, sună aşa ca un clişeu, dar cele mai multe sunt acolo. Şi în Italia, şi în Spania, şi în Grecia. Una este în China, dar nu pentru că am trimis-o noi, ci pentru că o doamnă care locuia în Italia a primit de Crăciun o karakiri, cadou. Apoi s-a mutat în China.” Oana spune că nu există pe lume două la fel şi poate că tocmai ăsta este farmecul lor: “Fiecare dintre ele are o poveste foarte frumoasă. Eu îi rog pe părinţii de karakiri să îmi trimită poze pentru că mi se face dor de ele. Întotdeauna mă gândesc uite asta e prima karakiri roşie pe care am făcut-o… toate sunt speciale, nici una nu e la fel cu cealaltă. Mi se pare important să aibă o poveste, să simţi că nu dormi cu o pernă, ci cu un personaj drăguţ şi prietenos, ecofriendly, care se asortează cu absolut orice. N-aş putea să spun că vând o pernă, eu vând o caracatiţă prietenoasă.” Oana păstrează toate fotografiile, toate mail-urile pe care le primeşte, nu le poate şterge. Este sentimentală şi imaginativă, capabilă să creadă în visul său şi să investească în el. Karakiri a fost pentru ea o cale de urmat, o eliberare din chingile programului “de la 9 dimineaţa-până când se termină”. Un prilej de a trăi altfel decât prizonier în trafic. De când se ocupă de karakiri, Oana are timp: “Am devenit mai prietenoasă şi mai încrezătoare. M-a relaxat, m-a făcut mai bună. Părinţii de karakiri sunt oameni calzi şi buni şi copilăroşi. Când vezi că există mai multă lume aşa ca tine e foarte plăcut, devii mai sigur pe tine şi mai bun. Se spune că eşti tot ce dai. Tragi concluzia că aşa e. Am un zâmbet zen pe faţă că lucrurile sunt OK. Există oameni buni care-şi fac cadouri şi se strâng în braţe.” Oana nu este singura din generaţia ei care a ales să lucreze pentru sine. Acelaşi lucru l-a facut şi un absolvent de automatică, transformat de pasiunea sa pentru muzică în compozitor de partituri pentru cvartete de coarde. Povestea lui, într-o ediţie viitoare a rubricii “România la ea acasă.” (Andreea Demirgian)

		WMA
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		MP3
	64kbps :	1 2 3
	128kbps :	1 2 3
		AAC+
	48kbps :	1 2 3
	64kbps :	1 2 3
Ascultaţi programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+

Ascultă din nou
emisiunile RRI


Ascultaţi
Orele la care puteţi asculta programele realizate de Serviciul Român RRI
Ora (ora României)
00.00 - 01.00 (L)	01.10 - 02.00 (D, L)
02.00 - 04.00 (L-D)	04.00 - 05.00 (L-V)
04.00 - 06.00 (S)	10.00 - 11.00 (S)
10.15 - 11.00 (L-V)	11.00 - 13.00 (L-S)
15.00 - 16.00 (L-D)	16.00 - 17.00 (S, D)
17.00 - 18.00 (L-D)	18.10 - 19.00 (S, D)
19.00 - 20.00 (L-D)	20.00 - 22.00 (L-D)
22.10 - 23.00 (S, D)	23.00 - 24.00 (L-V)

Weather Forecast

Mascota istorică a RRI

© 1999 - 2011 Copyright Radio Romania International