Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
 |
Arhiva :
|
 |
Dan Puric și un experiment reușit |
(2008-05-23) |
Ultima actualizare: 2008-05-30 16:27 EET |
„Antrenamentul de uitare la care este supus poporul român, astăzi, face ca gândirea și inima să se rotească pe loc și, din această rotire în gol, paradoxal, odată cu trecutul, dispare și viitorul. El, omul de azi, pedalează zadarnic într-un prezent continuu. A locui cu ființa doar într-o dimensiune a timpului - și aceea distorsionată - înseamnă moartea lentă, dar sigură a identității”
Acesta este un pasaj din cartea semnată de actorul Dan Puric, recent lansată la București, în prezența a peste 300 de persoane. Volumul 'Cine suntem', o carte despre taina identității personale și comunitare aduce în lumina reflectoarelor gândurile celui ce ne-a obișnuit să se exprime mai degrabă prin dans, pantomimă și teatru decât prin propriile sale cuvinte. Dan Puric, una dintre cele mai mari personalități ale culturii românești contemporane. Dan Puric și-a început cariera de actor la Botoșani, unde a jucat timp de cinci ani, din 1983 până în 1988.
A început apoi să joace la București în piese de Aristofan, Shakespeare, Goldoni, Marivaux, Gogol dar și Caragiale, Blaga, Urmuz și Eftimiu. Atracția sa pentru spectacolele de pantomimă a apărut la Botoșani și l-a urmărit până la București. Piesele semnate Dan Puric, concepute fără cuvinte, dar capabile să transmită mesaje de neuitat, au fost aplaudate nu doar în România ci și la Viena, Veneția, Lisabona, New York, Toronoto și chiar Phenian. În urmă cu 8-9 ani, într-un moment de maximă criză existențială pe plan personal, actorul s-a apropiat de Biserică, fiind și foarte dezamăgit de ceea ce se întâmplă în societatea și mai ales în politica românească.
„M-am întors ca o rachetă la Dumnezeu, fără să fiu habotnic. Eu fac artă creștină, care este o punte spre Dumnezeu, și nu neapărat artă bisericească, care e strict legată de biserică“, explica actorul într-un interviu acordat unui cotidian central. „ Tot dorul meu de Dumnezeu se regăsește în arta mea“, a subliniat el.
La mânăstirea Petru Vodă, în inima Moldovei, a ajuns în urmă cu patru ani. Actorul povestește că în curtea mănăstirii l-a întâlnit pe părintele Atanasie, un om de o cultură enciclopedică și unul dintre cei mulți care au suferit cumplit în temnițele comuniste. „Părintele Atanasie intrase de vreo opt ani la mănăstire. Avea tonul lui Mihai Eminescu, inteligența lui Nae Ionescu și o bucată din sufletul lui Iustin Pârvu“, povestește actorul:
“Părintele Atanasie a însemnat pt mine un moment de conștientizare, de luciditate asupra poziției noastre. Era un element de civilizație a poporului român. Avea acea natură voievodală, neînchinată. Știa foarte bine cine este, cine trebuie să fim și ce avem de făcut. Și atunci când găsești o insulă de genul acesta, i-am zis eu “o lumină de om și de neam românesc”, e automat, reflex, să faci o reverență cel puțin culturală, dacă nu de altă natură. Mi s-a părut normal într-o lume în care modelele sunt căsăpite, eu să le recunosc măcar pe cele care mai sunt.”
Cartea “Cine suntem” este dedicată părintelui Atanasie. Autorul spune că a încercat să refacă poteca spre memoria neamului, potecă ruptă de 'securiști autohtoni'. Titlul volumului „Cine suntem“ este dat de un capitol din cartea alcătuită din interviuri date de autor și dintr-o serie de conferințe la București, Cluj, Oradea, Arad și Constanța. L-am întrebat pe Dan Puric cine suntem în viziunea sa. Răspunsul pe care l-am primit a fost de-a dreptul uimitor:
“Depinde cine întreabă. Dacă mă întreabă un securist care ne conduce din ’89 până încoace, îi spun că suntem o țară încă bună de furat pentru el și neamul lui, de la mama soacră, până la nepot. Pentru mica bestiolă autohtonă, țara este încă dispusă să fie făcută praf. Dacă mă întreabă rusul, îi spun că suntem buni de gubernie, că oricum avem exercițiul de stat satelit. Dacă mă întreabă americanul, îi spun că oricând, din orice poziție, mă fac portavion și dacă mă întreabă cei din comunitatea europeană le spun că suntem un hipermarket, fără indentitate, dar cu brand-uri că asta se cere acum, nu identitate. Identitatea e călcată în picioare. Identitatea se afirmă și nu numai la noi. Și în Albania, și în America, și în Israel, și-n Germania… se afirmă. Este o chestie de educație, e o nouă paradigmă. Dacă mă întreabă un om normal și un bun creștin, îi spun că suntem un neam suferind, dar de o mare demnitate, dacă e să ne uităm în trecutul lui și care încet, încet se va ridica și se va afirma. Sunt încrezător în soluțiile pe care acest popor umilit de istorie, dar iubit de Dumnezeu, le va da istoriei și Europei. Sunt încrezător.”
Încrederea lui Dan Puric în poporul său își are rădăcinile în credință. Nu în credința de duminică, în ortodoxia sforăitoare ci, spune el, în trăirea creștină autentică, în marii sfinți pe care încă îi mai avem, în capacitatea de jertfă a poporului român:
“Dacă nu ne uităm la detractori, la torționari și la lași și ne uităm la martiri, o să vedeți că poporul român are un loc de frunte în actul de jertfă. Dacă accesați puțin memoria recentă, a pușcăriilor, a partizanatului, veți vedea un popor de o demnitate extraordinară fără precedent în Europa.”
Dan Puric conduce Compania Passe-Partout, pe care a înființat-o în anul 1999 și împreună cu care a realizat spectacole precum 'Made in Romania', 'Costumele', 'Hic sunt leones', 'Cei 150' sau 'Don Quijote'. Membrii companiei sunt actori amatori și profesioniști de toate vârstele, dar cu precadere tineri de până în 35 de ani. Prin activitatea susținută, prin premiile, cronicile și aprecierile redactate la adresa lui, Dan Puric repezintă o personalitate marcantă a culturii și artei din România, devenind de-a lungul anilor și un punct de referință în mediile de specialitate din Europa. (Andreea Demirgian)
|
|
|
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
|
MP3 |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
|
AAC+ |
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
 Mascota istorică a
RRI
|