|
Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
 |
Arhiva :
|
|
| Andrei Roșu, un maratonist non-conformist |
| (2011-03-27) |
| Ultima actualizare: 2011-04-01 13:24 EET |
Andrei Roșu este fostul component al trupei Gaz pe Foc, pasionat de alergare. Dacă anul trecut Andrei Roșu era primul român care a participat la Maratonul de la Polul Nord (42,195 de km terminat în 7 ore și 53 de minute), anul acesta, Andrei și-a făcut o echipă cu care a alergat în Sahara: “După maratonul de la Polul Nord din aprilie anul trecut, am început un circuit care se numește Seven Continents, în care trebuie să alerg un maraton pe fiecare continent și, pentru Africa, am ales maratonul Sahara, care se organizează anual în Algeria, la granița cu Maroc, în cea mai veche tabără de refugiați din lume, tabăra de la Smara, acolo unde populația Saharawi a ajuns în urma unui conflict armat de acum 35 de ani. Acest maraton are în primul rând o componentă socială, pentru că toate fondurile obținute sunt donate populației Saharawi, deci alergarea în sine a fost pe locul doi de această dată.”
Echipa românească a fost formată din Diana Ionescu, Letiția Exner, Mihaela Bafani, Andrei Roșu și Emanuil Rednic și a ocupat locurile 4, 5, 6, 26, respectiv 33, în ordinea anunțată. Toți alergătorii au fost foarte impresionați de sărăcia oamenilor de acolo, de casele de chirpici sau corturile în care locuiesc și de joaca copiilor cu resturi. În pofida condițiilor dificile, organizatorii au plănuit maratonul foarte bine. Vine cu detalii, Andrei Roșu: “Au fost prezenți alergători din cel puțin 15 țări, în total în jur de 400 de participanți. Concurenții au putut opta pentru una din cele patru probe: 5 km, 10 km, semimaraton sau maraton. Echipa noastră a participat la maraton. Cel mai greu pentru noi a fost să ne acomodăm cu căldura pentru că, în unele zile, a ajuns până la 47 de grade Celsius. Venind de la temperaturi negative din România, nu ne-a fost chiar simplu. De asemenea, nu am avut unde să ne antrenăm într-un mediu asemănător, am plecat iarna de acasă și, cu toate tentativele noastre de a merge la saună și de a încerca niște antrenamente, nu am reușit pe deplin, dar până la urmă ne-am descurcat. Dificil în ziua maratonului a fost că ne-am trezit foarte devreme, pentru că maratonul urma să înceapă la 9 dimineața, iar startul urma să fie dat de la mare distanță de tabără, iar dimineața acolo este foarte frig, fiind temperaturi de aporape zero grade. Am prins și o furtună de nisip care a redus vizibilitatea și a făcut să înghițim foarte mult nisip pe parcursul alergării. Am băut multă apă, 5, 6, chiar și 10 litri, în cele 5-6 ore de alergat. Eu mi-am văzut realizat un vis, acela de a alerga pe dune.”
L-am întrebat pe Andrei Roșu, cum e să alergi pe nisip: “De la un punct încolo, nisipul trece prin tot ce poate trece, îți intră în pantofi, sub unghii și apar bășici. Dar strângi din dinți și te gândești la linia de finiș. A fost un maraton pe distanță standard 42 de km și 195 m, l-am terminat în 5 ore și 35 de minute, iar cealaltă parte din grupul nostru în 6 ore și un sfert. Totdeauna la o alergare lungă trebuie să te încarci cu un bagaj de amintiri care să te stimuleze, dacă îți place să alergi cu muzică, e bine să ai muzica ta preferată. La acest maraton am vrut să mă bucur, am făcut poze pe dune.”
Și pentru că alergătorul începător se uită la numărul de km, alergătorul mediu la ceas, iar alergătorii experimentați aleargă astfel încât să poată alerga și mâine, l-am întrebat pe Anderi Roșu unde va alerga în continuare: “Pentru mine urmează acum un ultramaraton eco la Paris, în pădurile de la marginea Parisului, apoi iar o experiență călduroasă în Iordania, unde este un ultramaraton care se organizează în fiecare an în cel mai jos punct de pe glob, la marea Moartă, la – 420 m, apoi urmează un ultramaraton în Africa de Sud și apoi maratonul pe care îl consider cel mai greu din circuitul șapte maratoane pe șapte continente, maratonul Everestului, care se desfășoară la altitudinea cea mai mare de pe glob, la 5300 de metri. Nu mă tem de acest maraton, dar n-am fost niciodată la altitudini mai mari de 3000 m, iar la aceste altitudini apare răul de altitudine, care nu depinde de forma fizică pe care o ai.“
Andrei Roșu spune cu umor că un avantaj al maratoanelor este că îl ajută să-și completeze cunoștințele de geografie. Îi mulțumim că ne ajută și pe noi să o facem și îi dorim succes. Vom reveni cu informații privind performanțele lui și în edițiile noastre viitoare.
(Ana Maria Cononovici)
|
|
| |
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
MP3 |
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
AAC+ |
|
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
| Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
 Mascota istorică a
RRI |
2025-04-03
Print
Ascultă din nou