Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
 |
Arhiva :
|
 |
Produse tradiționale românești |
(2008-04-25) |
Ultima actualizare: 2008-04-25 13:46 EET |
Filiala din România a "World Wildlife Fund For Nature”, împreună cu câțiva producători locali din zona Bran-Moeciu au alcătuit un ghid al produselor tradiționale românești. Acest ghid le va fi oferit gratuit celor ce se cazează în pensiunile turistice care, de ceva vreme, au înflorit în satele din jurul Brașovului. Ghidul conține adresele gospodăriilor din care pot fi achiziționate brânzeturile și pastrama pentru care sunt vestiți brănenii, dar și rețetele și o descriere a modului de preparare a acestor produse.
Unul dintre producătorii tradiționali de caș din această zonă este Petru Eugen Gonțea, președintele Asociației crescătorilor de bovine din Brașov, care a acceptat să ne prezinte modul de obținere al acestui produs tradițional: “Cașul afumat e făcut doar din lapte de vacă: se strecoară laptele imediat după ce s-a muls, se dă cheagul natural, după 40-45 de minute se adună brânza, se frământă, se pune într-o formă specială apoi se lasă la zvântat. Se bagă la o saramură de o anumită concentrație, se pune iar la zvântat și apoi la un fum rece. Avem o afumătoare cu rafturi din rigle de scândură și se face un foc înăbușit din lemn de esențe tari, de fag în speță, fără conifere, fără stejar, și din prun – prunul îi dă un gust aparte și se afumă la fum rece timp de o zi, două, până capătă o culoare galben-arămie.”
Patru tone de brânză de burduf, o tonă de urdă și trei tone de telemea de oaie se produc anual în gospodăria domnului Gonțea. L-am întrebat ce anume face aceste produse mai bune decât cele prelucrate industrial, în medii protejate: “Laptele nostru este prelucrat imediat după muls. De multe ori nu durează mai mult de o oră între muls și prelucrare. Nu au timp să se dezvolte microbii. Este lapte crud, nedegresat. Are toate proprietățile, nu e pasteurizat să i se distrugă calitățile și gustul. Avem licențiate cinci produse tradiționale: brânză de burduf de Bran, urdă sărată de Bran, caș afumat, telemea, dar și pastramă de Bran.”
Monica Brătescu se ocupă de cincisprezece ani de prepararea brânzeturilor. Ea a învățat secretele meseriei de la cei dispuși să i le împărtășească. Acum știe exact ce are de făcut și nici pe căldurile cele mai mari nu ratează un lot de telemea: “Lucrez de plăcere și iese totul bun. Părinții mei nu aveau atâtea animale, dar mi-a plăcut și am învățat de la cei ce știau să facă brânza. Secretul e încălzitul laptelui, timpul de închegat. Simți la mână dacă este bună sau nu. Eu, dacă pun mâna pe o bucată de telemea, știu ce are, ce nu are… Laptele trebuie să aibă o anumită temperatură. Sunt mărunțișuri de care trebuie să ții cont la orice oră. Să nu fie nici prea fierbinte, nici prea rece. Nu am termometru, dar picurăm pe încheietură și aici simțim. Dacă e călduț laptele, e bun. Ne uităm la ora de închegare. Laptele nu are nici un E, conservantul este sarea și atât. Brînza e făcută în condiții bune, din lapte bun, vitele pasc pe pajiști naturale, nu cu îngrășăminte chimice, sunt produse ecologice și bune, și gustoase.”
Un alt produs specific zonei Branului este “laptele de șteant”. Șteantul este o putinică din lemn de brad în care se pune laptele de oaie după ce se fierbe la “bain marie”. După ce un sfert din lapte scade, se lasă să se răcească, se pune în șteant și se sigilează, să nu prindă aer deloc. Crema astfel obținută este delicioasă și se servește ca sos pentru cărnurile grase.
Raluca Barbu, de la World Wildlife Fund for Nature spune că, din păcate, dezvoltarea agresivă a unui turism care nu este nici agro, dar nici la nivel de stațiune, îi afectează și pe micii producători: “De câțiva ani, în pensiuni nu mai găsești la micul dejun decât unt din Germania, mușchiuleț de la supermarket și dulcețuri de pe nu mai știu unde, într-o zonă care abundă de produse naturale locale. Au niște pajiști de o valoare extraordinară, niște peisaje care îți încântă privirea. Turiști sunt foarte mulți, ei reprezintă principala piață în zona Bran-Moeciu. Dar cum să le spunem că aceste produse sunt acolo, să aibă încredere și să vrea să le cumpere? Ei vor, dar nu știu unde să se ducă în sat, de la cine să le cumpere și unde le pot găsi.”
Chiar producătorii spun că se tem că în curând vor fi “sufocați” de fast-food-uri și oricât și-ar promova produsele, nu vor mai avea cui să le vândă. Monica Brătescu: “Când va veni echipa cu fast-food-ul, nu știu dacă noi vom mai avea ce promova. Ne luptăm tare mult să le conservăm, să le avem în continuare. Și gusturile contează. Dacă turiștii sunt învățați cu hamburgerul, e posibil să nu le mai placă produsele tradiționale.“
În ghid sunt trecuți 33 de producători locali. Aceste ghiduri vor fi împărțite în pensiuni pentru că nu e vorba strict de a-i educa pe producători, ci și pe consumatori, uneori prea obișnuiți cu potențiatorii de arome și gust din mâncărurile pre-ambalate. (Andreea Demirgian)
|
|
|
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
|
MP3 |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
|
AAC+ |
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
 Mascota istorică a
RRI
|