|
Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
 |
Arhiva :
|
|
| Struțul de România |
| (2011-03-13) |
| Ultima actualizare: 2011-03-18 14:24 EET |
Știam demult că nu mai există granițe pentru produsele alimentare, astfel că pe lângă banane, portocale, care se importau și în România de zeci de ani, mai nou au apărut, în vitrine, papaya, avocado, mango și multe alte fructe pentru care îți trebuie cultură de specialitate pentru a le consuma.
De ceva vreme și produsele animale consumate s-au diversificat, în același mod, astfel încât românii nu se mai miră atunci când văd la vânzare carne și preparate din carne de struț , provenite din fermele românești. Și cum știam România o țară cu climă temperată, diferită față de cea din locurile de origine ale acestei uriașe păsării, ne-am întrebat de unde vine struțul naturalizat în România. L-am invitat la microfon pe Dumitru Murariu, director al Muzeului național de istorie naturală Grigore Antipa, pentru a ne explica fenomenul: “Este o disciplină, zoogeografia, care se ocupă cu arealele, cu suprafețele pe care se întind speciile. În ceea ce ne privește pe noi, fiind în emisfera nordică, sigur că nu avem așa de multe specii exotice, cum ar fi cazul struților. Struții de la noi ,din grădinile zoologice sunt, în principal, cei africani la origine. Toți struții sunt alergători, dar e impresionant de amintit că struțul african măsoară 2,5 până la 2,8 metri înălțime și poate să cântărească de la 150 până la 180 kg. Cei australieni, Emu, sunt ceva mai mici și au până la 1,80 metri și cântăresc până la 40 de kg.”
Literatura de specialitate plasează mediul natural de viață al struțului în Africa. Păsările trăiesc în regiuni de deșert și savane deschise, preferă regiunile cu iarbă scurtă, lipsite de copaci înalți. În zonele în care cresc tufișuri, care i-ar putea împiedica la fugă sau să vadă la distanță mare, rămân doar pentru scurt timp. Despre acomodarea struților în România, ne-a vorbit tot Dumitru Murariu: „Acomodarea lor în zonele temperate, dacă vin din ținuturi tropicale sau subtropicale, nu este foarte dificilă, pentru că, se știe, din Germania, dintr-o fermă de struți americani, au evadat păsări și au trecut cu ușurință peste iarnă, iar când a venit sezonul cald s-au înmulțit în stare liberă. În privința struților înmulțirea lor nu poate fi de natură invazivă, explozivă, să fie o suprapopulație în stare liberă, deși încă de prin anii 60 a existat un program al grădinii zoologice București de creștere a struțului american.”
Struțul face parte din speciile cu un regim special de ocrotire, prevăzut în convenții internaționale care interzic comercializarea acestor animale sau ale produselor lor. România a aderat din 1991 la Convențiile internaționale ale biodiversității.
Am vrut să aflu de unde a venit ideea înființării fermelor de struți și cum au reușit crescătorii să aclimatizeze struțul în România. Iată ce ne-a povestit Alin Viorel Zichil, proprietar al unui complex turistic dotat cu fermă de struți: "Această idee ne-a venit cu niște ani în urmă, în perioada în care au fost probleme cu carnea de vită. Carnea de struț este singura carne de pasăre care este roșie. Aceasta a fost motivația. Restul a fost un hobby și ne-am gândit și că este o modalitate de atragere a turiștilor, pentru a vedea că struțul se poate adapta și în zone climaterice mai dure, în zone de munte. Noi am luat primele familii de struți, din Ungaria, unde fuseseră aclimatizați și a fost o sarcină ușoară, pentru că și în Ungaria există iarnă, vară, temperaturi negative. Struțul are o capacitate de adaptare foarte rapidă, pentru că în deșert sunt temperaturi ziua cu plus, noaptea cu minus. La noi trecerea e mai lentă, vine toamna, apoi iarna. Este adevărat că a trebuit să le dăm un complex de vitamine pentru perioada de iarnă. Dar păsările au ieșit pe zăpadă, nu au avut nevoie de condiții deosebite, au adăposturi făcute din lemn ca să nu le bată vântul, dar își crează un microclimat între ei, așa că nu au nevoie de încălzire. Noi nu am obținut pui, pentru că trebuie să ai incubatoare. Astfel ouăle sunt folosite doar pentru consum, iar primăvara luăm pui mai mici care se aclimatizează în familiile vechi.”
Auzind toate acestea, ne gândeam cum ar fi să scape și în România câteva familii de struți, de la ferme, astfel că, în curând, vechi povești românești, precum cea cu cocoșul care îl îmbogățește pe moș pornind de la o punguță cu doi bani, va trebui rescrisă, pentru o mai bună înțelegere, cu struțul cu doi bani. La drept vorbind, pe acesta ni l-am putea ușor imagina alergând peste tot după boierii hoțomani și înghițind toate bogățiile din beciul împăratului din poveste.
(Ana Maria Cononovici)
|
|
| |
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
MP3 |
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
AAC+ |
|
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
| Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
 Mascota istorică a
RRI |
2025-04-03
Print
Ascultă din nou