|
Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
 |
Arhiva :
|
|
| Teatrul de Comedie la moment aniversar |
| (2011-02-19) |
| Ultima actualizare: 2011-02-25 12:56 EET |
Unul dintre teatrele emblematice ale Bucureștiului și ale României a aniversat la începutul acestui an jumătate de secol de existență. A fost una dintre ocaziile extrem de rare de a întâlni în același timp și în același loc artiști care s-au întipărit cu adevărat și pentru totdeauna în memoria colectivă. Instituția despre care vorbim este Teatrul de Comedie, iar data oficială a nașterii sale este 5 ianuarie 1961, ziua în care a avut loc premiera ce inaugura teatrul: „Celebrul 702”, de Alexandru Mirodan, în regia lui Moni Ghelerter și avându-l pe Radu Beligan în rolul principal.
Radu Beligan a fost și primul director, vreme de aproape 9 ani, până în 1969, perioadă despre care a povestit în seara aniversării celor 50 de ani de existență a Teatrului de Comedie: „Nu m-am considerat niciodată un director în sensul autorității. Eram camaradul lor, care avea o muncă în plus. Nu stăteam niciodată în biroul directorilor, ci numai pe scenă sau în atelier. Au rămas de neuitat serile când, după spectacol, nu ne înduram să ne despărțim și Amza Pellea ne făcea să murim de râs, Dumitru Rucăreanu ne desfăta cu romanțe, Marin Moraru îl imita uluitor pe Laurence Olivier în rolul Hamlet, iar Gheorghe Dinică râdea cu capul dat pe spate, asemeni calului venit din „Guernica” lui Picasso. Majoritatea trupei era tânără. Cei doi regizori, Lucian Giurchescu și David Esrig, erau și ei tineri și inspirați”.
În aceeași seară de 5 ianuarie 2011, Radu Beligan a povestit modul surprinzător și foarte rapid în care s-a născut Teatrul de Comedie: „În decembrie 1960, profitând de lichidarea unui ansamblu falimentar (...), directorul general al teatrelor m-a chemat și mi-a propus crearea unui nou teatru în București. Cu o grabă pe care nici astăzi nu mi-o explic, mi-a dat o coală de hârtie și un stilou și, pe colțul biroului lui, am făcut în 15 minute o listă de 26 de actori, doi regizori și un scenograf. Acesta a fost actul de naștere al Teatrului de Comedie”. Pe lista creată de Radu Beligan s-au aflat nume precum Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Amza Pellea, precum și regizorii Lucian Giurchescu și David Esrig. La baza prestigiului câștigat atunci de Teatrul de Comedie a fost unitatea trupei, după cum a declarat și Marin Moraru: “Noi am fost o familie. Nu am fost un teatru”.
Printre spectacolele de rezonanță montate în acești 50 de ani pe scena Comediei se numără, bineînțeles, “Celebrul 702”, apoi cele regizate de Lucian Giurchescu pe textele lui Bertolt Brecht: “Dispariția lui Galy Gay” și “Mutter Courage”. De altfel, Lucian Giurchescu era considerat la acea vreme (anii 60-70) cel mai bun regizor din Europa, specializat în piesele lui Brecht. Anul 1965 a fost marcat de un moment special: invitația la Teatrul Națiunilor din Paris, Sala Sarah Bernard, cu trei spectacole: “Umbra”, de Evghenii Șvarț și “Troilus și Cresida”, de William Shakespeare, ambele în regia lui David Esrig și “Rinocerii”, de Eugene Ionesco, regia Lucian Giurchescu. Au fost niște reprezentații uluitoare, cu distribuții pe măsură, ce au adus Comediei Premiul Teatrului Națiunilor pentru “cea mai bună participare națională”, la care s-a adăugat Premiul pentru cel mai bun spectacol, pentru “Troilus și Cresida”. Actorul Ion Lucian își amintește emoționat acele momente: “Eram în spatele cortinei, în sala Sarah Bernard și așteptam cu emoție ridicarea cortinei pentru spectacol. Era o situație specială. Cu o lună în urmă venise la București Comedia Franceză. Actorii și-au exprimat dorința de a vedea un spectacol în România. Norocul nostru a fost că au fost aduși la ”Rinocerii”. De aceea, când ne-am dus noi acolo, Parisul era deja informat de către acești actori: „Duceți-vă la români, nu-i scăpați, pentru că sunt uluitori!”. Duceam această povară pe umerii noștri cu mândrie și așteptam confruntarea cu publicul. În momentul acela, a început imnul național. Și ne-a făcut praf! Ne-am dat seama că reprezentăm o școală de teatru românesc. Imediat după, s-a auzit Marseilleza. Și asta ne-a pus capac! Ne-am dat seama că nu este un spectacol, ci o confruntare. De spectacol nu vă pot spune cum s-a desfășurat, pentru că s-a întâmplat ce nu s-a pomenit încă în Franța – năvala publicului din sală pe scenă. Și aceasta, pentru că, în proporție de 80%, în sală erau oameni de teatru. Printre ei s-a strecurat timid un om, care stătuse ascuns într-o lojă, ca nu cumva să se spună în presă că are relații bune cu România. Nu a mai putut răbda să stea ascuns, a venit la noi și ne-a felicitat: „Datorită vouă, românilor, mi-am dat seama de dimensiunile piesei mele”. Era, bineînțeles, Eugen Ionescu.
Acestea se întâmplau în anii de “tinerețe” ai teatrului. Mai recent, turneele internaționale de la începutul anilor 90 cu spectacolul “Visul unei nopți de vară” de William Shakespeare în regia lui Alexandru Darie au readus Teatrul de Comedie pe cele mai importante scene ale lumii. În august 2007, spectacolul “Revizorul” de Gogol, în regia lui Horațiu Mălăele, a fost prezentat în cadrul Festivalului Internațional Fringe Edinburgh. Prestația trupei a fost apreciată cu cronici elogioase în cotidienele britanice The Times, The Independent, The Sunday Herald.
Din 2002, directorul Teatrului de Comedie este actorul George Mihăiță, angajat al teatrului încă din 1970. El a exprimat foarte clar și scurt ce stă la baza a ceea ce a fost și este această instituție: “Vă rog să mă credeți că sunt emoționat în ceea ce privește prietenia colegilor noștri și am încercat să duc mai departe această prietenie. Încerc să insuflu prietenie tuturor colegilor mei. Probabil că este un motiv pentru care din prietenia generală se nasc și spectacole frumoase”.
În 2002, Teatrul de Comedie a lansat Festivalul Comediei Românești – festCO -, devenit internațional la a cincea ediție, iar din 2006 se organizează și Concursul de Comedie Românească și Gala Comediei Românești.
(Luana Pleșea)
|
|
| |
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
MP3 |
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
AAC+ |
|
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
| Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
 Mascota istorică a
RRI |
2024-12-21
Print
Ascultă din nou