|
Abonare newsletter RRI
(adresă e-mail):
|
 |
Arhiva :
|
|
| Regimentul 6 Dorobanți |
| (2008-03-21) |
| Ultima actualizare: 2008-03-31 15:56 EET |
Istoric și critic de artă, absolvent al Institutului de Arte Plastice, muzeograf la Muzeul de Istorie și Artă a Municipiului București, apoi director al aceluiași muzeu, cercetător științific la Institutul de Istorie Nicolae Iorga – aceasta este cartea de vizită a invitatului nostru de astăzi, Adrian Silvan Ionescu. Unul dintre hobby-urile domniei sale este acela de a reconstitui vremurile trecute, nu oricum, ci repunând în scenă mari bătălii din istorie.
Atunci când își îmbracă uniforma, istoricul Ionescu se transformă în colonelul Ionescu al Regimentului 6 Dorobanți, mai cunoscut sub numele de “Mihai Viteazul”. Împreună cu alți pasionați ai epocilor trecute, colonelul Ionescu trăiește așa cum trăiau soldații de acum 100 sau 200 de ani. Dragostea sa pentru marile momente ale istoriei a început cu ilustrațiile uniformelor armatelor române, privite zilnic în albume de artă, cu soldățeii de lemn cu care orice băiat se joacă, dar și cu un dar legat cu panglică în bradul de Crăciun:
“La vârsta de cinci ani, Moș Crăciun mi-a adus o săbiuță. Țin minte ca acum bucuria și expresia pe care am avut-o în momentul în care am găsit-o prinsă pe trunchiul brăduțului. Din brad se ițea un ciucure de mătase galbenă. La început am crezut că e o măturică, apoi am avut o explozie de bucurie: nu e măturică, e o sabie! Atunci am devenit general!”
În România repunerea în scenă a marilor bătălii a început relativ târziu în comparație cu țările din jur. În mai 2004, cu ocazia ediției din acel an a „Zilelor Muzeului Militar Național”, un grup de entuziaști, istorici și colecționari de Militaria, au hotărât să pună bazele Asociației “6 Dorobanți”, care să comemoreze tradițiile Regimentului 6 Dorobanți “Mihai Viteazul”, una dintre cele mai prestigioase unități a armatei române:
“Până atunci noi ne mai îmbrăcaserăm în uniforme și mai făcuserăm câteva acțiuni de acest fel, dar, în vreme ce eu veneam cu uniforme originale din colecția mea, ceilalți își făcuseră uniforme pe măsura lor. În această organizație, “6 Dorobanți”, noi punem în scenă trei momente clare ale istoriei militare românești: războiul de independență din 1877, primul război mondial și al doilea război mondial. Pentru toate cele trei epoci avem uniformele potrivite.”
Celor 8 membri fondatori li s-au adăugat în decursul timpului alți entuziaști astfel încât, la sfârșitul anului 2006, grupul era alcătuit din 19 membri activi și simpatizanți. În primăvara anului 2006 a fost înființată o secție a Asociației "6 Dorobanți" la Ploiești, care comemorează tradițiile Regimentului 4 artilerie “Regele Ferdinand I”, cea mai veche unitate de artilerie din armata română:
“În fiecare săptămână are loc câte o ședință de instrucție. Avem câteva acțiuni majore pe an, cum ar fi Zilele Muzeului Militar Național. Dacă reușim să punem de acord mai multe instituții, facem și aplicații de mai mare anvergură cum am făcut în 2006 la Mogoșoaia, unde am reînscenat o bătălie din primul război mondial, bătălia de la Argeș, pe care, din păcate, românii au pierdut-o atunci, în noiembrie 1916. Mergem și la manifestări în străinătate: câțiva dintre noi au mers la Austerlitz, anul acesta avem de gând să mergem la Waterloo. Ne vom confecționa uniforme franțuzești sau poate britanice, încă nu ne-am hotărât.”
Cei ce intră în acest joc, primesc o hârtie cu regulamentul de folosire a armamentului și cu felul în care te vei confrunta cu oponentul tău, mi-a spus “colonelul” Ionescu:
“Trebuie să-l semnezi și să răspunzi în fața organizatorilor dacă faci cumva vreun act necugetat. Când se face atacul la baionetă, la apropierea celor două grupuri, ambele trebuie să ridice armele în sus, să nu cumva să se înțepe. Când se trage cu pulbere neagră, chiar dacă nu se trage cu glonț, grupurile nu trebuie să fie mai aproape de zece metri și e de preferat ca țevile armelor să fie îndreptate fie în jos, fie în sus.”
Chiar dacă reînscenarea marilor bătălii respectă cursul istoriei și nu se lasă cu valuri de sânge, bărbații ce intră în acest joc spun că nu pasiunea pentru violență, pentru încleștare, îi “mână in luptă”:
“Războiul nu mai este ce a fost. Nu mai există oponenți pe câmp deschis, totul se dirijează de la distanță, eventual prin apăsarea unui buton. Nu mai există confruntare directă între mari unități așa cum știam noi că se întâmpla în secolul XIX sau chiar în secolul XX. Războiul de gherilă este dominant în întreaga lume. Noi suntem mai obișnuiți să citim istoria, dar de multe ori nu suntem capabili să o și vizualizăm. Istoria din compendii din manuale este destul de eterică. Puțini pot să aibă palpabilitatea faptelor și a personajelor în sine. Sunt acțiuni care fac pentru marele public și chiar pentru noi, istoria mai comprehensibilă. Prin ilustrație faci mai multă educație decât prin zece sau 100 de pagini de text.” (Andreea Demirgian)
|
|
| |
WMA |
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
MP3 |
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
|
|
128kbps : |
1
2
3
|
| |
AAC+ |
|
|
48kbps : |
1
2
3
|
|
|
64kbps : |
1
2
3
|
| Ascultați programele în limba română pe canalul 2, în WMA, MP3 sau AAC+ |
 Mascota istorică a
RRI |
2025-04-03
Print
Ascultă din nou